Ieremia 49:21 – De vuietul căderii lor se cutremură pământul…
Bill Hybels, părintele mișcării ”seeker sensitive” sau a bisericilor care au ca scop oferirea de senzații și experiențe de neuitat participanților, și-a anunțat demisia cu câteva luni înainte de terminarea oficială a poziției lui ca pastor senior la Willow Creed și ca lider al Willow Creek Association, datorită acuzațiilor de hărțuire sexuală și abuz de putere, formulate de foste membre ale bisericii și apărute in spațiul public în urmă cu aproximativ 4 ani. Potrivit acestora, Bill Hybels a abuzat de puterea și influența lui în descurs de aproape 30 de ani, adică aproape toată carierea lui de pastor, și a încercat să controleze sentimental și psihologic mai multe angajate ale bisericii, iar în unele ocazii s-a ajuns chiar până la atingeri fizice și timp petrecut singur cu alte femei decât cu soția lui.
Deși bordul de conducere susține că a făcut o investigație independentă și că au ajuns la concluzia că acuzațiile sunt false, totuși cel puțin 4 membrii de seamă ai conducerii Willow Creek au demisionat în urma acestui scandal, susținând că investigația nu a fost transparentă. Printre acesția se numără și un autor cunoscut, John Ortberg.
De asemenea, sunt cel puțin 3 femei, foste angajate în funcții de conducere ale Willow Creek, care nu vor să cedeze și susțin că sunt mult mai multe acuzații care încă nu au fost făcute publice și că mai sunt și alte femei care nu au mărturisit încă problemele pe care le-au avut cu Bill Hybels.
http://www.nancylbeach.com/blog/2018/4/11/why-we-cant-move-on
În ce mă privește, nu scriu acest articol pentru a avea un subiect de can-can, ci pentru că situația este gravă atât din cauza acuzațiilor, fiind vorba de o biserică, cât și datorită faptului că sunt mii de credincioși români evanghelici care ascultă la summitul de conducere și la Bill Hybels, deși la o analiză simplă din punct de vedere teologic și doctrinar se poate observa ușor că direcția mișcării este una departe de Scriptura și către o direcție tot mai depărtată de Evanghelie.
Iată câteva considerente ușor de observat al eșecului spiritual total a lui Hybels, și de ce nu ar trebui urmat și ascultat. Voi analiza pe scurt câteva afirmații ale ultimului discurs a lui Bill Hybels in fața bisericii.
Bill Hybels afirmă că încă de la începuturi, din 1975, au dorit să formeze o biserică după modelul din Faptele Apostolilor cap. 2.
Ceea ce Bill Hybels înțelege prin asta este că biserica locală este o comunitate de oameni, care se simt bine împreună și unde oricine se simte binevenit. Nu există limite ale muzicii, spectacolului, dansului sau altor manifestări. Pentru Hybels, scopul bisericii este ca necredincioșii să aibe același tip de experiențe pe care le găsesc în lume, la care se adaugă un vocabular creștin și o invitație a celor noi veniți la începerea ”relației personale cu Isus”.
Însă comparând cu textul din Fapte 2, diferența este de la cer la pământ, literalmente. Predica apostolului Petru nu avea scopul de a-i face confortabili pe ascultători și nici să le ofere o experiență de neuitat. Scopul lui Petru era sa le demonstreze păcatul și ignorața vieții lor față de adevăratul Mesia, pe care ei îl răstigniseră, dar pe care Dumnezeu il inviase din morți. Biserica din Ierusalim descrisă în Fapte 2 era bazată pe un mesaj de confruntare a oamenilor cu păcatul din viața lor, pe chemarea la pocăință și credința in jertfa Domnului Isus și pe o trăire sfântă, separată de lume și fără compromisuri.
După cum se observă, Bill Hybels și Willow Creek au eșuat la toate aceste capitole.
Muzica rock și efectele de scenă sunt principalele elemente de atracție ale clublui Willow Creek. Pocăința și credința nu sunt centrale mesajului lor și în consecință nu există nici o separare sau diferență față de lume. De aceea Willow Creek și Bill Hybels nu sunt altceva decât o nouă aripă religioasă a creștinismului de nume.
”Oamenii pierduți și găsiți să crească la o maturitate deplină în credință.”
După cum se observă din exprimare, Bill Hybels a schimbat terminologia evanghelică pentru a nu crea repuslie din partea lumii, și a redefinit anumiți termeni biblici pentru a câștiga oameni de partea lui. El nu mai numește oamenii ca fiind nemântuiți (unsaved) sau credincioși (believers) ci îi numește simplu ”pierduți și găsiți” (lost and found) sau oameni care nu frecventează o biserică (unchurched people). Termeni precum păcat, iad, judecată sau neprihănire sunt evitați sau redefiniți.
Problema de aici nu este doar una de semantică, ci aceste formulări reprezintă convingerile și practicile lui Bill Hybels și a celor care îl urmează. Oamenii nu mai sunt morți în păcate și fărădelegi și total răzvrătiți față de legea lui Dumenzeu, ci oamenii chiar îl caută pe Dumnezeu, ei sunt în esență buni și doritori în a-L urma, doar că nu au întânit o biserica potrivită care să ”îi găsească”. Și astfel, Bill Hybels a redefinit Evanghelia.
”Oamenii plictisiți pot găsi un scop motivator puternic.”
Aș vrea să îl întreb și eu pe Bill Hybels unde a găsit așa ceva în Scriptură despre biserica locală. Deci, ptr el, biserica este un loc unde oamenii plictisiți vin să își petreacă timpul. Ce blasfemie despre Biserica Domnului nostru Isus Hristos.
”… l-am privit pe Dumnezeu cum a împlinit această mare viziune… ”
Nu stiu daca Bill Hybels a introdus aceasta idee in ideologia lucrării creștine, dar a fost cu siguranță unul care a popularizat-o. Ideea este următoare: Liderul trebuie să își formuleze și să urmeze o viziune proprie a lucrării pe care vrea să o facă, iar această viziune devine apoi scopul vieții lui. Nu contează dacă viziunea este biblică, daca urmează linia teologică a Scripturii sau dacă se încadrează în modelul biblic de lucrare. Filozofia lui Bill Hybels este că Dumnezeu va fi la dispoziția ta și va implini viziunea pe care o ai dacă perseverezi, muncești din greu și faci sacrificii în scopul împlinirii viziunii tale. Însă asta este pur și simplu filozofie New Age.
Bill Hybels ignoră un lucru: Biserica este a lui Hristos, nu a noastră. (Efeseni 1:22), și după cum Dumnezeu a dat poporului evreu planul cortului și toate detaliile necesare pentru a se închina lui Dumnezeu, tot așa a dat și Bisericii scopul și detaliile lucrării și ale închinării. Nu suntem chemați la inovații ci suntem chemați la ascultare. Închinarea în Noul Legământ se face în duh și adevăr (Ioan 4:23), dar Hybels aduce înapoi în închinarea publică muzica ritmată specifică pagânismului împreună cu multe elemente vizuale, carnale și de atmosferă de spectacol, încâlcând flagrant pricipiul închinării ”în duh și în adevăr”. Și din păcate multe biserici din România îi urmează exemplul.
Din asta tragem o concluzie simplă: Bill Hybels este carnal, păgân în inchinare și căutător de senzații tari, dar nu de evlavie și sfințenie. Cu alte cuvinte este un pierdut nemântuit și care nu are Duhul Sfânt. El este doar un om religios, iar asta reprezinta eșecul lui total care îl va costa veșnicia lui și va trage și pe alții după el.
Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău; căci pomul se cunoaşte după rodul lui. Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Matei 12:33,34)
Hybels steps down from Willow Creek following allegations of misconduct
Va urma.
Emanuel - un blog creștin 