Răspuns unor critici

Am primit unele critici referitoare la articolul precedent scris despre Toni Berbece si vreau sa raspund la cateva dintre ele pentru ca sunt explicații necesare care cred că ajută în această situație.

Trăim într-o lume a adevărului relativ. Societatea în ansamblul ei este educată prin toate mijloacele că adevărul nu poate fi unul singur și că fiecare om își poate defini propriul adevăr și propria realitate. Tehnologia ne ajută foarte mult aici cu realitatea virtuală pe care un utilizator și-o poate crea singur sau o poate alege din multitudinea de variante. Astfel, căutarea adevărului obiectiv nu mai reprezintă nici dorința și nici țelul oamenilor atât timp cât se pot bucura de propria realitate și de propriul adevăr fără ca cineva să îi tragă la răspundere. Practic, fiecare om devine propriul lui dumnezeu în propria lui lume, sau devine un dumnezeu în cadrul unui grup de mici dumnezei care își definesc propriul adevăr și propria realitate.

Nici mișcarea evanghelică nu face exceptie de la aceste tendințe și acest tip de gândire. Ideea că oricine poate interpreta Biblia pentru sine este deja acceptată pe scară largă. Trăim astăzi într-o lume evanghelică unde oricine are o opinie despre textele controversate și despre doctrinele discutabile. Fiecare are propriul adevăr iar cea mai mare greșeală pe care ar putea să o facă cineva este să ”judece” adevărul celuilalt. Asta nu numai că este împotriva unei presupuse porunci biblice, dar împrăștie și ”ură” și ”dezbinare” în loc să aducă ”unitate” și ”dragoste”. Mai mult, nu conteză de fapt ceea ce crezi și ce predici atât timp cât ești implicat în ”lucrări de binefacere”, sau alte lucrări creștine de ”evanghelizare”, sau strângi în jurul tău o mulțime de oameni care te urmăresc și te ascultă. Până la urma nu contează prea mult ”cum vezi anumite lucruri” (noua paradigmă a interpretării) atât timp cât ai la activ lucrări care se pot vedea și quantifica.

Din nefericire, aceste criterii au devenit filtrele adevărului pentru majoritatea evanghelicilor de astăzi. Cu cât un predicator este mai popular cu atât cresc șansele să fie corect. Și Doamne ferește să fie criticat, pentru că acești predicatori de tip media-show nu pot greși.

Sunt și eu întrebat de multe ori, ce te califică să critici învățătura sau lucrarea altora și ce anume faci tu comparat cu cei pe care îi critici. Așa cum am spus – întrebări de genul acesta dovedesc alinierea creștinilor evanghelici la trendurile moderne.  Dar, ca să dau un răspuns la astfel de întrebări iată ce anume mă face să scriu:

În primul rând este de datoria noastră, a celor care vestim Cuvântul, de a lupta pentru menținerea mesajului Evangheliei. Pierderea esenței evangheliei este cea mai mare tragedie a generației noastre. Fără un mesaj corect al Evangheliei, pocăința și credință reală nu pot să aibe loc. Degeaba predicăm dacă mesajul nu ajută oamenii să ajung la mântuire. Îi putem ajuta să aibe o viață morală sau să devină activiști religioși, dar nu mântuiți de la iad și de la mânia lui Dumnezeu. Ce folos să avem tineri foarte implicați în lucrări dar fără o naștere din nou reală?  Ce folos să faci case la săraci dar să nu înțelegi Evanghelia? ”Ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?”  Și Pavel repetă acest lucru în 1 Cor. 15:1-2: – Evanghelia trebuie ținută așa cum ați primi-o, altfel degeaba ați crezut (parafrazat).

În al doilea rând, critic și judec predicare și teologia altora pentru că internetul aduce aceste mesaje în biserici, incluisv în cea în care slujesc și eu. Și când biserica ta este afectată atunci nu poți să taci.

În al treilea rând, scriu de mult timp impotriva greselilor si deviatiilor teologice contemporane. Am avut multe discuții pe această temă cu mulți carismatici. Știu despre ce vorbesc și văd efectele pe care carismatismul le are în viața multora.  Toata lumea vorbeste despre vindecari si profetii desi realitatea este cu totul alta. Limbajul carismatic a devenit atât de comun încât tinde să devină definiția creștinismului contemporan. Sunt creștini care nu sunt în stare să ia o decizie fără să întrebe un profet. Sunt alții care cred că dacă un predicator popular se roagă pentru el va avea mai multă ”favoare” înaintea lui Dumnezeu. De unde au apărut toate aceste deviații doctrinare și de ce nu se ia atitudine?

Multi credinciosi traiesc o viață crestina desprinsa de realitate obiectiva a vietii de zi cu zi. Le spui că cutare predicator a facut o profetie falsa si ei iti raspund ca fiecare mai face greșeli sau… mai grav .. Dumnezeu s-a razgandit. Profeția a fost bună, dar Dumnezeu și-a schimbat planul.  Le spui că Biblia nu spune cutare sau cutare lucru și eu îți spun că asta este doar interpetarea ta.

De aceea, chemarea la discernământ și la atitudine nu mai este acum o opțiune . Este o obligativitate pentru toți cei care sunt chemați în slujba Evangheliei.