Vreau sa propun spre analiza o dilema etica. Ea se numeste in termeni tehnici – absolutism gradat si am intalnit-o la Norman Geisler in cartea Etica crestina, optiuni si consecinte, publicata de Societatea Biblica din Romania, Oradea, 2008. Aceast absolutism gradat presupune faptul ca legile morale pot fi gradate, unele mai mari si altele mai mici, iar in caz de conflict inevitabil intre ele, acest concept sustine respectarea legii mai mari.
Ideea este urmatoare: daca sunt intr-un conflict moral inevitabil, cum rezolv problema? Ex.: daca trebuie sa mint pentru a salva viata unui om, ce ar trebui sa fac? Daca nu pot sa ignor pur si simplu problema si trebuie sa aleg in acesta situatie, ce ar trebui sa fac?
Iata un exemplu dat de autor: in timpul celui de-al doilea razboi mondial, intr-un lagar de concentrare, au fost aduse aproximativ 3000 de femei evreice insarcinate. Problema era ca tortionarii le ardeau pe femeile insarcinate. In acel lagar era un medic care le-a ajutat pe aceste femei sa avorteze. Acum se pune problema etica. Este corect ce a facut doctorul? A omorat 3000 de suflete si a scapat alte 3000. Daca nu actiona, ar fi murit 6000 de suflete. Ce am fi decis noi? Avortul este un pacat, crima este un pacat dar si a lasa pe cineva sa moara este un pacat. Este un conflict moral major dus la extrem, dar cred ca majoritatea dintre noi ne-am gandit la asemenea situatii.
O situatie asemanatoare este urmatoarea: ce am decide noi daca sotia insarcinata este in pericol de moarte iar singura solutie de salvare este avortul? Legea permite in asemenea cazuri avortul, insa cum privim situatia din punct de vedere moral?
Un alt exemplu: daca sunt pus in situatia de a-mi apara familia in mod fizic, ce as face? Violenta este un pacat, dar si a nu purta de grija familiei mele este un pacat, acest lucru ducand pana la integritatea fizica. Deci ce ar trebui sa fac?
Voi incerca sa merg pe linia de argumentatie a lui Geisler. El porneste intai de la faptul ca aceste conflicte morale inevitabile exista si intr-un asemene caz un individ nu poate sa le respecte pe amandoua. Ca argumentatie biblica da cateva exemple: Avraam a fost pus in sitatia de a-si omora copilul, ca jertfa, desi era clar ca asa ceva nu se face, Samson a primit acceptul de a se sinucide, deci este un pacat; apoi avem exemplul moaselor evreiesti care au mintit pentru pentru a salva vieti, la fel si Rahav. Indiferent daca aveau dreptate sau nu sa minta, este importan ca a existat un conflict real si acestea au trebuie sa aleaga intre cele doua variante.
Cred ca in acest punct fiecare dintre noi este intr-o dilema etica. Daca esti o persoana care tine foarte mult la ascultarea si implinirea Cuvantului, aceasta dilema nu este una usoara. Am intalnit destui „credinciosi” care pot spune o minciuna foarte usor si care pot face smecherii si ilegalitati cu ochii inchisi, fara nici o problema. Insa am intalnit si oameni cu un cuget sensibil si o viata sfanta, care nu pot face orice, oricand si oricum. Pentru astfel de oameni, problema in cauza este una serioasa.
In astfel de conflicte morale, Geisler sustine ca omul credincios trebuie sa respecte legea morala mai mare. Iata doua exemple de gradare:
– dragostea de Dumnezeu inainte de dragostea pentru om – acest lucru va presupune uneori ascultarea de Dumnezeu in detrimentul ascultarii parintilor – desi ascultarea de parinti este o porunca, daca acestia indeamna la pacat, ei trebuie sa asculte de Dumnezeu intai; de asemenea ascultarea de Dumnezeu in detrimentul ascultarii de guvern, daca acesta cere incalcarea Cuvantului;
– mila inaintea veridicitatii – exista o porunca clara impotriva minciunii si nu avem nici un dubiu in privinta aceasta, insa se observa ca in privinta lui Rahav sau a moaselor evreice, Dumnezeu nu numai ca a aprobat fapta lor ci le-a si rasplatit. Geisel afirma urmatoarele:
Intra-adever, cei care spun ca omul nu trebuie sa minta pentru a salva o viata sunt inconsecventi, pentru ca atunci cand pleaca de acasa lasa luminile aprinse. Aceasta este o inselare intentionata pentru a-si salva proprietatea. De ce nu ar face acelasi lucru si pentru a salva o viata? Oare o viata nu este mai valoroasa decat o lampa? Oare oamenii nu sunt mai valorosi decat posesiunile? (Geilser, Etica…, p.133)
Mila voiesc si nu jerta, spune Domnul Isus in Matei 12:7. Acest principiu cred ca se poate extinde mult mai mult. Ca si credinciosi suntem gata sa judecam imediat pe cineva sau sa punem la zid pe oricine greseste dar uitam de multe ori principiul MILEI. Sigur, mila nu poate fi o justificare pentru toleranta unor lucruri care se pot evita, ci mila trebuie sa fie regula atunci cand conflictul moral este inevitabil, si tocmai acest lucru il sublinaza Geisler. Nu oricand si nu oricum pot sa incalc o lege morala ci DOAR cand apare un conflict moral INEVITABIL. Altfel voi fi tras la raspundere de Dumnezeu. In acest context cred ca il putem intelege mai bine pe Wurbrand si a afirmatiilor lui referitoare la minciuna din inchisoare pentru a salva pe cineva.
Este o dilema etica la care cred ca multi s-au gandit. Acesta este, in mare, punctul de vedere a lui Geisler. Ce parere aveti?
Emanuel - un blog creștin 
Lasă un comentariu