Nebunia predicarii
1 Corinteni 1:21 .. Dumnezeu a ales sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia predicarii.
Ca unul care sunt pasionat de predicare, care doreste sa isi dezvolte stilul si modul de argumentare, versetul acesta m-a facut sa analizez doua aspecte ale predicarii si anume relatia predicarii in contextul cultural si predicarea ca elemente oratoric. Voi prezenta mai jos cateva aspecte din perspectiva observarii personale.
- Predicarea si cultura
Cornilescu traduce prin “ nebunia predicarii crucii” punand acent mai mult pe mesaj. In original insa, in v. 21, Pavel nu pune accent pe mesaj , ci pe metoda.
Accentul pe mesaj cade in versetul 18 si 23. Versetul 21 insa accentueaza metoda, si anume predicarea. Dumnezeu a ales sa foloseasca nebunia predicarii ca sa mantuiasca pe credinciosi, cu alte cuvinte prin predicare mesajul Evangheliei este proclamat si astfel oamenii ajung sa fie mantuiti.
Pavel face astfel distincite intre tehnica oratorica greceasca si predicare. In vremea de atunci, oratoria era o arta dezvoltata si transmisa de Aristotel, astfel ca grecii erau tot timpul in cautare dupa oratori buni care sa le implineasca apetitul dupa filozofie si cultura. Pavel afirma aici insa ca Evanghelia nu se vesteste prin folosirea artei oratorice ci predicarea este un nou concept care foloseste un limbaj comun, fara tehnici speciale de manipulare sau convingere.
Ceea ce este insa de analizat este sublinierea diferentei de metoda fata de cultura in care traiau credinciosii. Daca ar fi fost in vremea noastra, oare cum ar fi sunat textul biblic?
Sa fi sunat asa?
Dumnezeu nu a ales sa foloseasca pantomima, sau filmul, sau teatrul pentru a mantui pe credinciosi, ci mesajul Evangheliei trebuie transmis prin predicare, argumentare logica, folosirea frazelor si propozitiilor, demonstrarea biblica a mesajului, adica predicare.
Astazi ne lovim tot mai mult de un curent produs de megabisericile americane care afirma ca trebuie sa folosesti orice metoda ca sa prezinti evanghelia. Astfel se foloseste arta teatrala, arta fotografica si filmul, arta oratorica, muzica, poezia, sportul si multe alte metode inedite pentru a prezenta mesajul evangheliei. Acum toti spun ca acestea sunt doar metode ajutatoare, insa in realitate, daca vom privi atenti la ceea ce se intampla, predicarea este pusa pe un nivel inferior iar rolul principal intr-un serviciu divin a devenit muzica, scena pe care se joaca diverse scenete sau ecranul pe care se proiecteaza diverse filmulete, imagini sugestive sau textul cantarilor.
Predicarea nu mai poate depasii 30 de minute, cu ingaduinta, pentru ca oamenii nu se pot concentra sa asculte argumente si idei, ei vor ceva sa ii distreze, sa se delecteze privind sau ascultand, nu rationand. Predicarea nu poate fi nici prea critica ci ea trebuie sa fie pozitiva, sa aibe intodeauna cuvinte de incurajare, iar termenul de pacat sa se auda cat mai putin, ca nu cumva ascultatorii sa fie deranjati.
Televizorul si internetul ne-au adus in starea aceasta de hibernare rationala. Inevitabilul s-a produs – ne este greu sa mai gandim.
Intr-un asemenea context cred ca pasajul din 1 Corinteni 1:21 este extreme de actual. Dumnezeu a ales sa isi transmita mesajul si sa mantuiasca pe credinciosi prin NEBUNIA PREDICARII. DA, predicarea a devenit o nebunie si pentru generatia de azi. Cine mai sta azi sa asculte argumente? Sau si mai greu: cine mai sta azi sa construiasca argumente? Mai bine pui un film, sau un youtube, sau spui o anecdota si gata, s-a scurs timpul. S-a bifat astfel inca o zi la biserica sau inca o predica.
Sunt convins ca elementele culturale au o influenta si un rol foarte mare in ce priveste modul de apropiere de oameni, insa in ce priveste prezentarea Evangheliei aceasta nu se poate schimba dintr-un motiv foarte simplu: dupa cum mesajul nu se poate schimba de dragul corectitudinii politice tot asa metoda de prezentare nu poate sa fie schimbata de dragul trendului cultural.
Sa ma explic:
Se aude tot mai des: domnule, trebuie sa folosim metode culturale ca sa ne apropiem de tineri. Trebuie sa tinem cont de cultura. Si asa ajungem sa consideram elementele culturale neutre, ca si cum acestea nu au nici o influenta asupra oamenilor. Astfel cultura a devenit un fel de idol la care ne inchinam, iar predicarea clasica a devenit demodata.
Nu spun ca nu trebuie sa tinem cont de cultura, insa cand vine vorba de predicare, ea trebuie sa fie centrul oricarui serviciu divin, pentru ca predicarea aduce inaintea ascultatorilor Cuvantul si Mesajul lui Dumnezeu, ori tocmai acesta este scopul, sa ascultam ce vrea Dumnezeu sa ne spuna, nu oratorul sau predicatorul.
2. Predicarea si oratoria
Se confunda astazi oratoria cu predicarea. De ce spun ca se confunda? Pentru ca cele doua au scopuri diferite. Oratoria reprezinta arta persuasiunii sau convingerii unei multimi de oameni pe diferite subiecte si motive, pe cand predicarea are ca scop proclamarea unui singur mesaj: crucea lui Cristos. Predicarea NU tine de tehnica persuasiunii sau convingerii pentru ca ea nu face altceva decat sa proclame un mesaj. Este responsabilitatea ascultatorului sa decida daca crede sau nu ceea ce se proclama. Oratoria insa foloseste orice mijloc posibil pentru a convinge oamenii ca ceea ce se afirma este adevarat. Desi linia de demarcatie dintre cele doua este foarte fina, totusi diferenta este majora. Multi predicatori incearca astazi sa convinga oamenii sa i-a decizii. Problema este ca noi, ca predicatori, nu suntem chemati sa facem acest lucru. Noi suntem chemati sa proclamam un mesaj nu sa convingem oamenii cu orice pret sa ne urmeze. Cel ce convinge oamenii este Duhul Sfant. El foloseste mesajul predicat pentru a dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, dreptatea si judecata. – Ioan 16:8.
Observati deci diferenta?
Predicarea trebuie sa aibe ca scop proclamarea unui mesaj corect din punct de vedere doctrinar si nu convingerea oamenilor de a se alatura unei biserici sau grup de credinciosi. Convingerea trebuie sa vina din interior si este lucrata de Duhul Sfant. Si da, convingerea trebuie sa fie si rationala nu doar sentimentala. Ori aceasta cere binenteles o prezentare rationala a mesajului.
Trebuie insa sa subliniez ca este nevoie ca predicatorul sa se deprinda si cu anumite tehnici de comunicare in ce priveste organizarea materialului, modul de argumentare, limbajul trupului, in asa fel incat mesajul sa fie prezentat clar, corect docrinar si bine argumentat. Insa folosirea tehnicilor de comnunicare care induc o stare emotionala pentru a convinge oamenii sa ia o decizie de moment este departe de ceea ce afirma Pavel in acest pasaj.
Iata ce afirma Pavel: 1 Cor. 2: 1-5
Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Si intreb – daca nici Pavel nu era un orator bun, atunci cine? Insa Pavel ne spune ca a ales sa nu foloseasca tehnica si arta oratorica pentru a predinca Evanghelia, pentru ca nu cumva aceasta sa isi piarda din puterea data de Duhul Sfant.
Iata ce afirma si Matthew Henry:
Modul in care predica Pavel Evanghelia si crucea lui Cristos: nu cu intelepciunea vorbirii, nici cu frumusetea oratoriei sau acuratetea limbajului filozofic, cu care grecii se mandreau asa mult;… pentru ca crucea lui Cristos sa nu fie fara efect, si pentru ca succesul sa nu fie atribuit artei ci adevarului; nici puterii oratorice a acelora care vorbeau, ci doctrinei crucificarii lui Isus, pentru ca onoarea crucii sa nu fie eclipsata. (Matthew Henry, comentariu la 1 Corinteni, versiunea electronica)
Dar ce putem spune totusi despre influneta oratoriei in predicare?
Predicarea este totusi o combinatie intre oratorie si teologie; ea asa a inceput; modul de gandire si argumentare evreiesc impreuna cu arta oratorica greceasca au dat nastere predicarii. Iata ce afirma Vasile Talpos, profesor (si) de homiletica in cadrul ITBB:
Contribuţia majoră a oratoriei antice la predicarea Evangheliei s-a realizat însă prin retorica greco-romană, în care oratoria s-a dezvoltat ca disciplină mentală. Spre sfârşitul secolului al IV-lea î. H., Grecia cucereşte lumea şi-şi impune limba şi metodele de educaţie în întregul Imperiul Roman. Prin mari filozofi ca Demostene şi Aristotel, se dezvoltă retorica greacă, care a influenţat puternic predicarea creştină de mai târziu. Trebuie precizat faptul că influenţa retoricii asupra predicării creştine s-a limitat, în speţă la forma şi stilul predicării (sublinierea imi apartine). (Vasile Talpos, curs homiletica ITBB, versiunea electronica. )
Iata cateva diferente intre predicare si oratorie:
Predicarea are ca scop prezentarea mesajului, nu tehnicile de convingere/persuasiune.
Predicarea (trebuie sa) prezinta un mesaj rational, doctrinar si argumentat biblic, nu idei filozofice sau personale.
Predicarea nu are ca scop etalarea abilitatilor oratorice ci are ca scop gloria lui Dumnezeu.
Esenta mesajului predicat este Cristos cel rastignit.
Asadar daca Dumnezeu a ales sa ne mantuiasca prin nebunia predicarii, intelegem acum de ce Pavel se numeste pe sine, si impreuna cu el toti predicatorii asemenea lui, nebuni pentru Cristos.
Sa dea Domnul sa fim nebuni in acest fel si nu altfel.
Semnele unei lucrari autentice a Duhului Sfant – Jonathan Edwards
In acest articol voi reda iarasi cateva pasaje din scrierile lui Jonathan Edwards care descriu cateva criterii pe baza caruia putem judeca o lucrare crestina, daca este falsa sau este de la Dumnezeu.
Asa cum am amintit in articolul precedent, cartea din care sunt preluate citatele se numeste Jonathan Edwards, Despre trezire, Editura Perla Suferintei, Suceava, 2009.
Iata 5 filtre pe baza caruia putem sa judecam o lucrare si sa intelegem daca ea este de la Dumnezeu sau nu. Cred ca mai sunt si altele, dar Edwards ni le da doar pe acestea.
Sa le urmarim cu atentie:
1. Daca lucrarea ii face pe oameni sa Il pretuiasca pe Isus, cel nascut din fecioara, care a fost crucificat dincolo de portile Ierusalimului, daca ea intareste in minte lor adevarul Evangheliei, care declara ca El este Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii, atunci acesta este un semn ca lucrarea vine de la Duhul lui Dumnezeu.( Edwards, Despre trezire, … p.106)
Argumentul se bazeaza pe 1 Ioan 4:2,3 – Prin aceasta cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu, iar orice duh care nu-L mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care aţi auzit că vine; acum el este deja în lume.
De remarcat aici este si modul in care explica de ce este important sa intelegem si sa tratam corect umanitatea lui Isus si viata lui in trup. Iata ce sustine Edwuards:
Dar cuvintele apostolului sunt remarcabile; persoana despre care marturiseste Duhul si pe care ne face sa o pretuim, trebuie sa fie acel Isus care a venit in trup si nu alt Hristos in locul Lui; nu un Hristos mistic, fantastic, ca o lumina launtrica. Acesta este duhul pe care il preamaresc quakerii, care le slabeste pretuirea si dependenta de un Hristos exterior – sau de Isus care a venit in trup – si ii conduce departe de El;… .( Edwards, Despre trezire, p.107)
Aici vreau sa fac o subliniere – influenta miscarii quakerilor este vazuta azi cel mai mult in bisericile carismatice, care sustin un astfel de Cristos, prin John Wimber, care a fost unul dintre initiatorii acestui fel de manifestare. Pentru mai multe informatii pe aceasta tema cititi articolul pastorului Paul Dan – http://ioan8.wordpress.com/2010/12/16/36/
2. Atunci cand duhul care lucreaza opereaza impotriva intereselor imparatiei lui Satan, care incurajeaza si hraneste pacatul si dezvolta poftele lumesti ale oamenilor, este vorba de un duh adevarat, nu despre unul fals. ( Edwards, Despre trezire, …p.108)
… duhul care ii convinge pe oameni de grozavia pacatului, de vina pe care o aduce acesta si de nefericirea la care se expun, trebuie sa fie Duhul lui Dumnezeu. (Edwards, Despre trezire, …p.108)
Argumentul folosit de Edwards – 1 Ioan 4:4-5 – Copilaşilor, voi sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi învins, pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Ei sunt din lume şi de aceea ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă.
Exista in prezent o tendinta tot mai mare de a se predica o evanghelie fara mentiunea grozaviei pacatului si a necesitatii schimbarii vietii. Aceasta tendinta, in opinia mea, se observa acum si in bisericile evanghelice romanesti, unde exista o inclinatie tot mai mare spre a se vorbi pozitiv si cu multa ”intelepciune” ca sa dea bine la popor. Cu siguranta ca predicile trebuie sa aibe o forma clara, logica si bazata pe argumente biblice, dar sa nu neglijam esenta mesajului in detrimentul formei.
3. Duhul care ii face pe oameni sa acorde mai multa importanta Sfintei Scripturi si ii intemeiaza in adevar si divinitate, este in mod sigur Duhul lui Dumnezeu. (Edwards, Despre trezire, p.110)
… diavolul nu va incerca niciodata sa produca intr-o persoana pretuirea Cuvantului divin, pe care l-a oferit Dumnezeu Bisericii Sale ca regula de conducere si calauza in toate problemele religioase, in ce priveste sufletul, in toate veacurile. (Edwards, Despre trezire, … p.110)
4. O alta regula de a judeca duhurile poate fi extrasa din comparatia duhurilor… : Duhul adevarului si duhul ratacirii. Aceste cuvinte arata carcaterele opuse ale Duhului lui Dumnezeu si ale celorlalte duhuri, care ii contrafac lucrarea.
… Duhul care lucreaza ii face pe oameni mai sensibili, mai constienti de existent unui Dumnezeu maret si care uraste pacatul, de faptul ca viata este scurta si foarte nesigura, de exitenta unei lumii viitoare, de faptul ca au suflete nemuritoare de care trebuie sa dea socoteala lui Dumnezeu, de faptul ca sunt extreme de pacatosi prin fire si prin vietuire, de faptul ca nu se pot ajuta singuri; (Edwards, Despre trezire, p.111)
5. Daca duhul care actioneaza intre oameni actioneaza ca un duh de dragoste fata de Dumnezeu si de oameni, inseamna ca este Duhul Domnului…. . De aceea, acest ultim semn al adevaratului Duh pare sa fie cel mai eminent, iar apostolul (Ioan – n.p.) insista mai mult asupra lui decat a celorlalte semne si vorbeste atat de dragostea fata de Dumnezeu cat si despre dragostea fata de oameni;… (Edwards, Despre trezire, p.112-113)
Intradevar apare si dragoste contrafacut, care apare adesea in sufletele celor condusi de duhuri inselatoare. In cele mai multe cazuri este vorba despre un entuziasm nebunesc pentru unire si afectiune, nascut din dragostea de sine, ocazionat de acordul lor in privinta lucrurilor in care difera mult de ceilalti si pentru care sunt ridiculizati de restul lumii. (Edwards, Despre trezire, … p.116)
Cred ca aici putem incadra multe lucrari pentru tineri, unde strangerile se doresc a fi distractive si cu rol mai mult social decat spiritual. Sunt de acord ca distractia isi are partea ei in lucrare cu tinerii, dar aceasta nu trebuie sa fie scopul lucrarii crestine cu tinerii. Daca vrem distractie infiintam un club, nu o numim lucrare crestina cu tinerii; de aceea si poarta titulatura de “lucrare crestina” ca sa aibe scop spiritual.
In incheierea sectiunii, Jonathan Edwards face si o descriere sumara a profetilor mincinosi si apostolilor falsi. Iata ce afirma:
Si daca ne gandim la caracteristicile prorocilor si apostolilor mincinosi (si ne sunt date foarte multe in Noul Testament), si observam modul prin care il transforma pe Satana in inger de lumina, nu vom gasi nimic care sa contrazica semnele mai sus enumerate, care deosebesc adevaratul Duh de asemenea contrafaceri. Diavolul se transforma singur in inger de lumina, iar atunci cand este in ei, se lauda cu o cunoastere extraordinara a lucrurilor divine, Coloseni 2:8; 1 Timotei 1:6,7 si capitolul 6:3-5; 2 Timotei 2:14-18, Tit 1:10,16. De aceea si urmasii lor si-au luat numele de gnostici, dupa pretinsa lor cunoastere; iar diavolul a maimutarit in ei darurile minunate ale Duhului Sfant prin viziuni, descoperiri, profetii, minuni, etc. De aceea au fost numiti proroci mincinosi si apostoli mincinosi: vezi Matei 24:24. Ei pretind ca sunt foarte sfinti si credinciosi, vezi Romani 16: 17, 18 si Efeseni 4:14. De aceea, sunt numiti lucratori inselatori, puturi crapate si nori care nu aduc ploaie, 2 Corinteni 13:2; 2 Petru 2:17; Iuda 12. Ei arata o evlavie extraordinara si neprihanire in inchinarea lor superstitioasa, Coloseni 2:16-23. Astfel ca au un zel fals, mandru si amar, Galateni 4:17,18; 1 Timotei 1:6 si capitoluI 6:4,5. La acesta se adauga o umilinta falsa, care afecteaza o smerenie exterioara deosebita si o melancolie adanca, atunci cand ei sunt de fapt „umflati de o mandrie desarta” si se indreptatesc cu umilinta lor, si se inalta cu evlavia lor vizibila, Coloseni 2:18,23. (Edwards, Despre trezire, … p.116-117).
Cred ca in incheiere nu mai trebuie sa zic decat Doamne fereste-ne de falsitate si Doamne ajuta !
Este gandirea pozitiva biblica?
Probabil ca unul dintre subiectele care au influentat cel mai mult gandirea sec. 20 este curentul gandirii pozitive. Peste tot unde te uiti, aproape orice carte pe care o citesti, toate promoveaza ideea de a fi pozitiv, iar aceste idei au aparut si in scrieril crestine, astfel ca s-a ajuns ca multi sa nu poata sa faca diferenta intre Cuvantul lui Dumnezeu si filozofia lumii.
Motivatia acestui articol este pe de o parte pentru a arata ca acest concept, la baza lui, NU este biblic si pe de alta parte, pentru a trage un semnal de alarma asupra influentei gandirii pozitive in practica si invatatura crestina, iar de aici, implicatiile sunt majore, riscul fiind ca fundamentul Cuvantului Sfant sa fie dat la o parte, ceea ce face ca pericolul sa fie imes pentru sufletele noastre. Articolul este o incercare de a aduce iarasi in atentie problematica.
Ca observatie, toate resursele acestui material sunt preluate din mediul online, putand fi verificate de oricine doreste, articolului fiind de dorit pentru distribuita electronica.
Ce este gandirea pozitiva
Daca este sa gasim o ramura a stiintei in care sa incadram curentul numit “gandirea pozitiva”, aceasta este foarte dificil de realizat pentru ca termenul este folosit in psihologie, in filozofie, in credintele orinentale, in ezoterism, si mai nou, a fost adus si in teologie. Ananliza curentului nu este una simpla insa voi incerca sa descriu cateva aspecte ale radacinilor termenului si definitii generale ale curentului in contextul modern si post-modern.
Psihologia a folosit si foloseste foarte mult termenul de gandire pozitiva asociat cu termenul de optimism. Expresii care definesc termenul in cadrul psihologie apar precum ”persoanele optimiste tind sa stea motivate in ciuda frustrarilor si esecurilor”[1] sau “optimismul iti imbunatateste viata sociala si te motiveaza sa nu renunti niciodata”[2] sau ca o definite a optimismului ”o tendinta de a avea a perspective favorabila sau incurajatoare.”[3] Acesti termeni definesc modul in care psihologia clasica foloseste termenul de gandire pozitiva ca un remediu impotriva gandirii negativiste si a sentimentelor de inferioritate. Insa unii psihologi moderni au trecut dincolo da patologia negativista si definesc gandirea pozitiva ca fiind ”credinta ca exista vointa si posibilitatea de a-ti atinge scopurile, indiferent care ar fi ele”.[4]
De asemenea termenul mai este folosit ca sinonim al optimismului si in filozofie[5], dar nu ca un remediu ci ca un mod de a percepe realitatea.
Iata doua definitii ale gandirii pozitive, care descriu esenta a ceea ce este ea la baza:
a) Gandirea pozitiva este o atitudine mentala care patrunde in gandurile mintii, cuvinte si imagini, care duc la crestere, expansiune si success. Este o atitudine mentala prin care se astepata rezultate bune si favorabile. O gandire pozitiva anticipeaza fericire, bucurie, sanatate, bunastare si un efect pozitiv al fiecarei situatii sau actiuni. Orice lucru la care mintea se asteapta, aceea gaseste.[6]
b) Gandirea pozitiva este o disciplina care antreneza minea umana sa schimbe o realitate perceputa prin a face in mod repetat declaratii mentale pozitive. O persoana practica gandirea pozitiva cand dobandeste o stare de bine, optimism, un simt al apartenentei, semnificatiei si scop, care deriva din a fi parte si a contribui la ceva mai mare si mai constant decat ei insasi. Gandirea pozitiva este un proces al alegerii emotiilor pozitive din stimulii mediului inconjurator si aplicarea lor la perceptii si credinta. Obiectivul este crearea unei perspective care se transforma intr-o noua realitate sau intr-una mai buna, conform alegerii personale.[7]
Aceste doua definitii stau la baza gandirii pozitive. Cu alte cuvine, daca imi doresc ceva, trebuie sa imi implementez in gandire o perspectiva pozitiva a lucrurilor care va duce in final la rezultatele dorite.
Originile curentului si promotorii lui
Originile ideii are la baza un curent numit New Thought Movement [8] – Miscarea Noul Gand – care s-a dezvoltat in sec. 19. si inceputul sec.20 in SUA si care punea accent pe credintele metafizice. Miscarea a constat intr-o alianta vaga de grupuri si culte religioase, organizatii laice, autori, filozofi si persoane fizice care impartaseau acelasi set de valori cu privire la efectele unei gandiri pozitive, legile atractiei, vindecare, forta vietii, vizualizare creativa si putere personala. Se promova idea ca “inteligenta infinita” sau “dumnezeu” este omniprezent, nu este o persoana, ci o energie care uneste toate lucrurile, acest spirit fiind totalitatea lucrurilor reale, sinele uman adevarat fiind divin, gandul divin este o forta pentru bine, iar toate bolile isi au originea in minte si de aceea ”gandirea corecta” are efect de vindecare.[9] Miscarea este inca activa avand acelesi crez.[10] Printre autorii care au scris, din punct de vedere laic, despre forta gandirii pozitive au fost Ralph Emerson, Ernest Holmes si William James.
Promotorii cu preponderenta a gandirii pozitive in epoca moderna au fost Dale Carnegie prin cartea ”How to win friends and influence people” (Cum sa castigi prieteni si sa influentezi oameni) publicata prima oara in 1937 si Napoleon Hill prin cartea “Think and grow rich” (gabdeste si te imbogateste) (De la idee la bani – tradusa si in limba romana) publicata in acelasi an.[11]
In mediile crestine, ideile miscarii si gandirea pozitiva a fost promovata de Norman Vincet Peale[12], prin cartea “The power of positive thinking” (Puterea gandirii pozitive) publicata in 1952, care a avut un impact puternic, si inca are, in lumea crestina. (pentru o critica mai detaliata asupra activitatii lui Peale si a altor personalitati influentate de scrierile lui, cititi aici – http://www.wlsessays.net/files/AlbrechtThinking.PDF [13]).
Ca si istorie, Peale a fost un pastor metodist care ulterior a trecut la Biserica Reformata din America (RCA), din Manhattan, unde a fost deasemea numit pastor. Aici s-a unit cu Smiley Blanton, un psihanalist, cu care a pus bazele unei clinici religio-psihiatrice, chiar langa biserica. Aceasta s-a dezvoltat si a devenit Fundatia Americana pentru Religie si Psihiatrie cu Blanton acordand consultatii psihistrice iar Peale ocupandu-se de problemele religioase. Au aparut insa neintelegeri intre cei doi dupa publicarea cartii “The power of positive thinking”, deoarece cartea a fost puternic criticata de comunitatea stiintifica psihiatrica din SUA, printre criticile aduse fiind aceea de frauda, de faptul ca exemplele si sursele folosite in carte sunt atat de vagi ca nu pot fi verificate, iar valoarea stiintifica a cartii find aproape nula. De asemenea, asa numitele tehnici descrise in carte de Peale au fost carcaterizate de specilistii contemporani ca fiind tehnici de autosugestie sau autohipnoza, cartea fiind denumita de unul dintre critici “biblia autohipnotistmului american”[14] Blanton nu a dorit sa gireze cartea cu numele lui, ceea ce a dus la ruperea relatiilor dintre cei doi. Cartea insa a capatat influenta si s-a raspandit, fiind vanduta in aproape 5 milioane de exemplare si tradusa in aproximativ 14 limbi.
Un element important legat de Norman Peale a fost relatia lui cu Ernest Holmes, fondatorul miscarii Science of Mind[15], si un pion principal al curentului New Thought Movment, a carui crez este de origine oculta, negand existenta unui Dumnezeu in peroana, “dumnezeu” fiind energia care uneste tot universul, crez inrudite cu miscarea New Age. Cartea lui Normal Peale, “The power of positive thinking” a fost direct inspirata de Ernest Holmes, acesta fiind mentorul lui Peale [16].
Lucrarile lui Normal Peale, Dale Carnegie si Napolen Hill au avut o influenta asupra a numerosi predicatori, pastorii, lideri si personalitati crestine, si implicit a gandirii crestine, care au dus la raspandirea conceptului in crestinismul evanghelic.
Printre cei influentati sunt :
Robert Schuller – teleevanghelist American, si probabil unul dintre cele mai influente personalitati ale lumii crestine evanghelice ale sec. 20 care a influentat multe presonalitati crestine. A fondat Garden Grove Community Church in 1955 si a promovat multe dintre ideile lui Peale, cu care de altfel a avut o prietenie stransa si de lunga durata[18], avand chiar un ateliar de vindecare prin gandirea pozitiva, si fiind el insusi autor de carti de acest gen.[19] De asemenea, odata cu gandirea pozitiva a introdus idei inspirate din credintele orientale si pagane, toate relationate cu ideea de ”self-esteem” sau ”respectul de sine”.[20]
Billy Graham – a avut o prietenie de lunga durata cu Normal Peale[21], ambii fiind invinovatiti de opinia publica crestina ca erau francmasoni. De asemenea, Grahaam a fost blamat pentru ca multi convertiti ai lui au fost directionati si au devenit membrii in biserica lui Norman Peale.[22].
John Maxwell – autor crestin a numeroase carti despre conducere, atat pentru pastori si lideri crestini cat si pentru oameni de afaceri, si care este promovat foarte mult in Romania, a publicat pe site-ul personal o lista cu carti care trebuiesc obligatoriu citite de toti cei care doresc sa isi dezvolte abilitatile de conducere si dezvoltare spirituala. Printre autori sunt nominalizati si Dale Carnegie si Napoloen Hill, cu cartile lor mai sus amintite[23]. De asemenea, materialele lui despre conducere au un puternica accent pus pe gandire pozitiva. Unele dintre lucrarile lui contin prezentari pozitiva a lui Norman Peale.[24] (pentru o descriere mai detaliata a influentei gandirii pozitive asupra lui Maxewell verificati link-ul – http://www.richardghowe.com/Maxwell.pdf). De asemenea a avut relatii stranse cu Robert Schuller, acesta fiind unul dintre mentorii lui.[25]
Rich Warren – lista cu conectiile dubioase ale lui Warren este foarte lunga[26], dar voi mentiona doar relatia lui cu Robert Schuller, acesta afirmand ca a avut o influenta profunda asupra vietii lui Warren. Si in cazul scrierile lui Warren, acestea sunt puternic influentate de curentul gandirii pozitive[27], care se poate observa usor in scrierile lui, cele mai cunoascute fiind “Viata condusa de scopuri” si “Biserica condusa de scopuri”.
Bill Hybels – pastor si lider la miscarii Wellow Creek, a fost unul dintre sustinatorii lui Robert Schuller, acesta fiindu-i mentor, si despre care Schuller a afirmat ca este mandru de ceea ce face Hybels, pentru ca este cel mai bun produs al lui.[28]
David Yonggi Cho – pastor coreean al celei mai mari biserici evanghelice penticostal-carismatica din lume si care isi conduce biserica dupa principiile gandirii pozitive.[29]
Oral Roberts – unul dintre cei mai influenti vindecatori si promotori ai carismatismului, folosind asa numita credinta vindecatoare, insa criticii au vazut-o ca avand aceeasi baza a gandirii pozitive. El a introdus conceptul de vindecare holistica – minte, suflet, trup. Desi termenul de gandire pozitiva nu a fost foarte mult folosit de el, Donald Mayer, in cartea lui The Positive Thinkers, il include in categoria celor care au folosit tehnica, doar ca Roberts a creat o mixiune a teologiei cu tehnica de automotivare numita azi si tehnica de “primire a vindecarii”.
Desi lista cu autori din mediul crestin care au la baza ideologia gandirii pozitive este foarte mare, voi mentiona doar faptul ca majoritatea cartilor motivationale au la baza aceasta filozofie. Nu trebuie decat sa faceti o cautare pe internet in librariile crestinte si veti descoperii cate carti sunt gata sa ne ajute sa avem success, sa ne descoperim pe noi insine, sa invatam sa gandim pozitiv sau cum sa ajungem sa ne bucuram de viata prin schimbarea gandirii si a atitudinii.
Impactul teoriei in bisericile evanghelice
Urmatoarele observatiie sunt preluate dintr-un articol al revistei crestine americane “Truth Magazine” scris de Mike Willis si Bowling Green si publicat in luna mai 1987[30].
- Eliminarea doctrinei din predicare. Gandirea pozitiva a transformat predicarea teologica in psihologie.
- S-a eliminat toate formele de controverse. Filozofia gandirii pozitive cauta sa castige prieteni si sa inflenteze oameni cu un zambet larg, o imbratisare calda, afirmatii impresionante si alte cuvinte de imbarbatare. Nu incurajeaza deloc discutiile sincere si deschise in domeniile de contradictie asa cum a fost caracaterizata perioada Noului Testamnet. (Fapte 17:11; 15; Gal. 2).
- Predicarea cu putine referiri la Biblie. Aceia care citesc jurnale ale filozofiei gandirii pozitive stiu ca acestea sunt pline cu “marturii” si ilustratii de oameni care au avut success. Anecdotele, ilustratiile si marturiile inspira o persoana sa realizeze mai mult.
- Puterea predicarii sta mai degraba in metoda sau tehnica prezentarii decat in evanghelie.
Donald Bloesch observa:
Crestinismul in sine, si in special in forma actual din America, este in pericol de a cadea sub vraja gandirii pozitive, unde eforturile sunt concentrate pe cultivarea metodica a atitudinii pozitive despre viata cu scopul de a castiga pace si siguranta… . Tabelele pentru progresul spiritual si lanturile de rugaciune joaca un rol important in aceasta afacere. Credina vindecataorea devine mai putin un act de credinta si mai mult o tehnica de ocolire a voii lui Dumnezeu. [31]
Efectul gandirii pozitive in conducerea bisericii locale
- Accentuarea nevoii de strategie in locul calauzirii Duhului – problema nu este stabilirea unei strategii de lucru, ci ca strategia primeaza in fata calauzirii Duhului Sfant si a invataturilor Scripturii. Ideea care apare tot mai des este ca “strategia este cheia pentru dezvoltarea bisericii locale”. Potrivit Bibliei, cheia este tocmai ascultarea de Cuvant si calauzirea Duhului Sfant – Fapte 13:2,4. Fapte 16:6,7
- Accentul pus pe aptitudinile liderului si pe carisma lui in loc de caracter – Biblia afirma insa ca un lider trebuie sa fie ales intai pe baza caracaterului conform 1 Timotei 3:1-13.
Efectele in viata de zi cu zi a credinciosilor
- Credinciosii evanghelici sunt bombardati zilnic cu idei ale gandirii pozitive prin diverse carti, articole motivationale si emisiuni TV care afiram tot mai mult ca “trebuie” sa gandim pozitiv.
- In mediul online folozofia este promovata prin diverse “ganduri si cugetari” asa zis spirituale si emotionale, avand alte surse decat Biblia, care distorsioneaza realitatea
- In miscarea carismatica, gandirea pozitiva este extrem de folosita si se ascunde in conceptul care afirma ca Dumnezeu nu doreste sa avem suferinta, boala, lipsa de bani si duce la o gandire total nerealista bazata pe anumite texte biblice scoase cu totul din context, fara sa se tina seama de realitatea acestor lucruri; cel mai elocvent exemplu este practica postului de “gandire negative” promovata foarta mult de urmasii lui Oral Roberts, iar in Romania prin biserica Raul Vietii[32], si care nu este altceva decat o tehnica prin care credinciosii sunt invatati sa creada ca prin repetarea unor afirmatii pozitive “biblice”, ei schimba realitatea si o pot influenta. Se poate observa usor ca nu este altceva dacat aceeasi tehnica si filozofia gandirii pozitive, care nu este ancorata in realitate si nici in increderea in providenta si voia lui Dumnezeu.
Efectele devastatoare ale gandirii pozitive sunt prezentate si dintr-o latura laica de catre autoarea americana Barbara Ehrenreich in cartea ei “Smile or die: how positive thinking fooled America and the World” (Zambeste sau mori: cum gandirea pozitiva a prostit America si lumea) publicata in 2009. Autoarea afirma pe baza cercetarilor ei ca ideologia gandirii pozitive a jucat un rol major in criza economica care a lovit lumea. De asemena autoarea afirma ca la baza, gandirea pozitiva a aparut prin respingerea ideii de iad si a unei pedepse vesnice din partea lui Dumnezeu, oamenii dorind sa scape de aceasta teama si sa isi traiasca viata fara ideea iadului.
O puteti asculta aici: si va rog sa o ascultati pana la capat – (imi pare rau ca nu are traducere in romaneste).
Concluzie
Materialul de mai sus este doar o introducere in problematica gandirii pozitive in bisericile evanghelice. Credinciosii trebuie sa inteleaga ca fiecare este dator sa isi pazeasca gandirea de influentele lumii si sa ramana langa Cuvantul lui Dumnezeu, singura sursa adevarata care vorbeste despre o realitate adevarata si anume – Isus Hristos. In afara de El, totul este minciuna si distorsionare a adevarului.
Coloseni 2:8 – Vedeti sa nu va inrobeasca cineva prin vreo filozofie desarta si inselatoare care tine de traditia oamenilor si de principiile acestei lumi, si nu de Hristos. (NTR)
Proverbe 4:23,24 – Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii. Indeparteaza orice inselaciune din gura ta, si inlatura orice ipocrizie de pe buzele tale. (NTR)
VA URMA … Reflectii teologice asupra gandirii pozitive…
Referinte
[2] Chuck T. Falcon – http://www.sensiblepsychology.com/thinking.htm
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Positive_thinking#cite_ref-4
[4] [5]C.R. Snyder – psyholog – in http://www.studentie.ro/Referate/Psihologie/Referat-de-psihologie-Forta-gandirii-pozitive_i46_c984_63808.html
[6] Remez Sasson – http://www.successconsciousness.com/index_000009.htm
[7] Charlene M. Proctor, Ph.D – http://www.selfgrowth.com/articles/The_Evolution_of_Positive_Thinking.html
[8] http://en.wikipedia.org/wiki/New_Thought
[9] http://en.wikipedia.org/wiki/New_Thought#cite_note-newthoughtalliance.org-1
[10]http://www.newthoughtalliance.org/about.htm
[11] http://www.the-benefits-of-positive-thinking.com/origin-of-positive-thinking.html
[12] http://en.wikipedia.org/wiki/Norman_Vincent_Peale#cite_note-meyer_positive-1
[13] http://www.wlsessays.net/files/AlbrechtThinking.PDF
[14] Donald Meyer, The Positive Thinkers, in http://en.wikipedia.org/wiki/Norman_Vincent_Peale#cite_note-meyer_positive-1
[15] http://www.unitedcentersforspiritualliving.org/Philosophy/phil_founder.php
[17] http://en.wikipedia.org/wiki/Norman_Vincent_Peale
[18] http://www.rapidnet.com/~jbeard/bdm/exposes/schuller/general.htm
[19] http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_H._Schuller
[20] http://www.inplainsite.org/html/willow_creek_.html
[21] http://www.users.globalnet.co.uk/~emcd/AlphaRoots_Graham.htm
[22][23] http://www.johnmaxwell.com/downloads/jm_lifetimebooklist.pdf
[24] Richard G. Howe, Ph.D – http://www.richardghowe.com/Maxwell.pdf
[25] http://en.wikipedia.org/wiki/John_C._Maxwell
[26] http://www.inplainsite.org/html/rick_warren_new_age.html
[27] http://www.bibleguidance.co.za/Engarticles/Peaceplan.htm
[28] http://www.inplainsite.org/html/willow_creek_.html
[29] http://www.birthpangs.org/articles/church/transchurch4.html
[30] http://www.truthmagazine.com/archives/volume31/GOT031108.html
[31] http://www.wlsessays.net/files/AlbrechtThinking.PDF
[32] http://www.bisericariulvietii.ro/studii-biblice/postul-de-gandire-negativa-2010.html
Comentarii