Tinerii și Biserica – The Devided film
Am vizionat si eu filmul documentar Devided. Nu stiu daca ati auzit de el dar a-ti face bine sa cautati sa il vizionati si sa si vizitati pagina web dedicata acestuia la adresa: http://dividedthemovie.com
Filmul face o analiză a lucrărilor de tineret și a lucrării cu copiii in bisericile evanghelice din SUA si Europa, afirmând că modelul de lucrare cu tinerii promovat de societatea vestică nu funcționează. Conform documentarului, o lucrare separată cu tinerii nu este biblică pentru că tinerii nu trebuiesc despărțiți de adulți și de părinții lor. Responabilitatea creșterii lor spirituale trebuie să revină în întregime părinților, și în special taților, iar în biserică aceștia trebuie să rămână împreună.
Iată câteva idei și statistici din documentar:
– în anii 90 peste 80% dintre tinerii care participau la strângerile de tineret părăseau biserica după terminarea liceului.
– în prezent statistica spune că 40% dintre tineri părăsesc biserica în timpul școlii generale, iar alte 45% dintre ei părăsesc biserica in timpul liceului.
– alți 10% părăsesc biserica in timpul facultății.
– 88% dintre copiii crescuți în familii evanghelice părăsesc biserica până la vârsta de 18 ani fără să se mai întoarcă niciodată în biserică.
Câteva cauze:
– Lucrare cu tinerii se învârte în jurul jocurilor și distracției – astfel tinerii nu ajung să se maturizeze;
– Concertele creștine sunt la fel ca și concertele necreștine;
– O teologie deficitară – tinerii nu mai cred Biblia, nu mai cred in creaționism, știu doar idei simpliste
– Ideea de a fii relevant cultural a avut o influență prea mare în lucrările de tineret;
– Divizarea si depărtarea de adulți, de părinții lor și formarea unor grupuri și întâlniri separate; s-a ajuns chiar la biserici separate, speciale pentru tineri;
Soluția:
– Pregătirea părinților pentru a împlini și nevoia de creștere spirituală a copiilor;
– Pregătirea specială a taților pentru a putea să își conducă spiritual familiilor;
– Responsabilizarea părinților de a prelua slujba de educare teologică a copiilor/tinerilor lor
Probabil ca statisticile nu se aplică ÎNCĂ la bisericile din România. Mediul confesional evanghelic din estul Europei, în speță România, este încă diferit de mediul evanghelic vestic, dar cred că în 10 ani se va ajunge la aceleași statistici.
În aceste condiții cred că bisericile evanghelice din România ar trebui să înceapă să acorde ce mai mare prioritate lucrării cu familiile pentru ca părinții să fie echipați și educați în ce privește nevoile adolescenților, tinerilor și copiilor și să poată să fie în stare să își conducă familiile într-un mod spiritual și biblic.
Este nevoie de asemenea de a înțelege că fără implicarea părinților în viețile spirituale ale propriilor copii nu se poate face nimic în această direcție.
Conform filmului, in SUA si Europa s-au pierdut deja doua generații pentru că părinții și-au lăsat copiii pe mâna bisericii și a lucrătorilor ”competenți” ca să îi educe teologic și spiritual. Această metodă a eșuat. Este nevoie de un alt mod de lucru prin implicarea directă și activă a părinților.
Ce avem de facut noi, cei care acum avem copiii mici? Suntem gata să ne responsabilizăm și să ne pregătim pentru a ne crește copiii și spiritual nu numai fizic? Este întradevăr mult mai ușor să îi creștem fizic, însă dacă ne ocupăm de ei și din punct de vedere spiritual, vom culege roadele în viața veșnică, și acest lucru este de departe cel mai important.
Am auzit părinți care se laudă așa mult cu realizările copiilor lor dar dacă îi întrebi dacă copiii lor sunt credincioși ridică din umeri.
Iată un îndemn din partea lui Dumnezeu:
Deuteronom 6:4-9
Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.
Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi.
Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.
Să trecem la treabă deci!
Ray si Miley Cyrus sau cum sa nu fie o familie
Recent, Mr. Ray Cyrus, tatal celebrei Miley Cyrus alias „Hannah Montana” a dat un interviu revistei americane GQ in care a vorbit si despre relatia cu celebra lui fata, care este iarasi implincata intr-un scanadal legat de pretrecerea ei la implinirea varstei de 18 ani. Acest scandal este legat de faptul ca a fost filmata in timp ce fuma ceea ce parea a fi droguri.
Ray Cyrus a fost intrebat de ce nu a participat la aceasta petrecere. Raspunsul a fost ca petrecerea a fost organizata intr-un bar unde varsta minima legala este 21 de ani si nu 18 ani, iar acest lucru este gresit.
Insa consider ca atitudinea a venit prea tarziu. A spune ce este gresit unei fete care isi serbeaza ziua de 18 ani intre atatia oameni si celebritati este ca „nuca in perete”. Trebuia spus mult mai devreme nu acum cand lucrurile au scapt de sub control. Chiar el afirma acum ca nu isi mai poate controla fiica.
Apoi cand a fost intrebat de serialul „Hannah Montana” de asemenea a afirmat ca „probabil serialul a unit familii, insa cu exceptia uneia” cu referire la familia lui. Ray sustine ca serialul i-a distrus familia, si tinand cont si de divortul de sotia lui, acest lucru ne face cu atat mai mult sa ii dam dreptate. Daca tinem cont si de alte scandaluri legata de Miley Cyrus, atunci cu siguranta ajungem la aceeasi concluzie.
Insa ceea ce am remarcat citind interviul este ca desi acesta se plange ca nu mai poate sa isi controleze fata si ca nu ii mai poate fi parinte, in acelasi timp insa cauta faima si bani, motive care de fapt l-au adus in aceasta situatie. Acesta este un alt exemplu al distrugerii cauzate de iluzia Holywood. Situatia in care se gaseste Ray Cyrus nu are decat o cauza – decizii gresite bazate pe scopuri gresite. Scopurile gresite aduc rezultate gresite.
Cine seamana vant va secera furtuna spune Domnul in Osea 8:7.
Asadar, care este scopul suprem al familiei noastre? Am intalnit familii care isi doresc pentru copiii lor in primul rand scoala, educatie, faima, sport, bani, mai putin sfintenie si mantuire. Ne dorim intai pentru copiii nostri mantuire si o viata spirituala sanatoasa sau ne dorim mai mult lucrurile de aici decat cele de sus? Exemplul lui Ray Cyrus este graitor. Ce si-a dorit aceea a capatat. A dorit faima pentru familia lui, o are; a dorit bani, ii are; a dorit proprietati, bunuri, lucruri, le are; DAR CU CE PRET? Interviul il puteti citi la adresa :
Imi aduc aminte ca la un moment dat, cand eram prin clasa a 7-a, a 8-a, jucam foarte bine fotbal. Eram foarte talentat si mai multi m-au sfatuit sa urmez cariera sportiva. Printre acestia a fost un antrenor care m-a dorit la echipa lui, a fost un unchi care avea relatii si care ma putea duce la echipe cunoascute si care mi-a propus acest lucru, insa parintii mei s-au opus. Au spus ca nu este locul meu in anturajul fotbalului. La vremea respectiva am fost extrem de suparat. Acum privesc in urma si imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pentru mine.
Intrebarea pe care o lansez acum este urmatoarea: este corect sa fim mai mult prieteni ai copiilor nostrii sau mai mult parintii lor care sunt gata sa i-a decizii nepopulare pentru ei, dar corecte pentru binele lor vesnic? Cum ar trebuie sa ne perceapa copiii nostrii?
Emanuel - un blog creștin 
Comentarii