Semnele unei lucrari autentice a Duhului Sfant – Jonathan Edwards
In acest articol voi reda iarasi cateva pasaje din scrierile lui Jonathan Edwards care descriu cateva criterii pe baza caruia putem judeca o lucrare crestina, daca este falsa sau este de la Dumnezeu.
Asa cum am amintit in articolul precedent, cartea din care sunt preluate citatele se numeste Jonathan Edwards, Despre trezire, Editura Perla Suferintei, Suceava, 2009.
Iata 5 filtre pe baza caruia putem sa judecam o lucrare si sa intelegem daca ea este de la Dumnezeu sau nu. Cred ca mai sunt si altele, dar Edwards ni le da doar pe acestea.
Sa le urmarim cu atentie:
1. Daca lucrarea ii face pe oameni sa Il pretuiasca pe Isus, cel nascut din fecioara, care a fost crucificat dincolo de portile Ierusalimului, daca ea intareste in minte lor adevarul Evangheliei, care declara ca El este Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii, atunci acesta este un semn ca lucrarea vine de la Duhul lui Dumnezeu.( Edwards, Despre trezire, … p.106)
Argumentul se bazeaza pe 1 Ioan 4:2,3 – Prin aceasta cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu, iar orice duh care nu-L mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care aţi auzit că vine; acum el este deja în lume.
De remarcat aici este si modul in care explica de ce este important sa intelegem si sa tratam corect umanitatea lui Isus si viata lui in trup. Iata ce sustine Edwuards:
Dar cuvintele apostolului sunt remarcabile; persoana despre care marturiseste Duhul si pe care ne face sa o pretuim, trebuie sa fie acel Isus care a venit in trup si nu alt Hristos in locul Lui; nu un Hristos mistic, fantastic, ca o lumina launtrica. Acesta este duhul pe care il preamaresc quakerii, care le slabeste pretuirea si dependenta de un Hristos exterior – sau de Isus care a venit in trup – si ii conduce departe de El;… .( Edwards, Despre trezire, p.107)
Aici vreau sa fac o subliniere – influenta miscarii quakerilor este vazuta azi cel mai mult in bisericile carismatice, care sustin un astfel de Cristos, prin John Wimber, care a fost unul dintre initiatorii acestui fel de manifestare. Pentru mai multe informatii pe aceasta tema cititi articolul pastorului Paul Dan – http://ioan8.wordpress.com/2010/12/16/36/
2. Atunci cand duhul care lucreaza opereaza impotriva intereselor imparatiei lui Satan, care incurajeaza si hraneste pacatul si dezvolta poftele lumesti ale oamenilor, este vorba de un duh adevarat, nu despre unul fals. ( Edwards, Despre trezire, …p.108)
… duhul care ii convinge pe oameni de grozavia pacatului, de vina pe care o aduce acesta si de nefericirea la care se expun, trebuie sa fie Duhul lui Dumnezeu. (Edwards, Despre trezire, …p.108)
Argumentul folosit de Edwards – 1 Ioan 4:4-5 – Copilaşilor, voi sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi învins, pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Ei sunt din lume şi de aceea ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă.
Exista in prezent o tendinta tot mai mare de a se predica o evanghelie fara mentiunea grozaviei pacatului si a necesitatii schimbarii vietii. Aceasta tendinta, in opinia mea, se observa acum si in bisericile evanghelice romanesti, unde exista o inclinatie tot mai mare spre a se vorbi pozitiv si cu multa ”intelepciune” ca sa dea bine la popor. Cu siguranta ca predicile trebuie sa aibe o forma clara, logica si bazata pe argumente biblice, dar sa nu neglijam esenta mesajului in detrimentul formei.
3. Duhul care ii face pe oameni sa acorde mai multa importanta Sfintei Scripturi si ii intemeiaza in adevar si divinitate, este in mod sigur Duhul lui Dumnezeu. (Edwards, Despre trezire, p.110)
… diavolul nu va incerca niciodata sa produca intr-o persoana pretuirea Cuvantului divin, pe care l-a oferit Dumnezeu Bisericii Sale ca regula de conducere si calauza in toate problemele religioase, in ce priveste sufletul, in toate veacurile. (Edwards, Despre trezire, … p.110)
4. O alta regula de a judeca duhurile poate fi extrasa din comparatia duhurilor… : Duhul adevarului si duhul ratacirii. Aceste cuvinte arata carcaterele opuse ale Duhului lui Dumnezeu si ale celorlalte duhuri, care ii contrafac lucrarea.
… Duhul care lucreaza ii face pe oameni mai sensibili, mai constienti de existent unui Dumnezeu maret si care uraste pacatul, de faptul ca viata este scurta si foarte nesigura, de exitenta unei lumii viitoare, de faptul ca au suflete nemuritoare de care trebuie sa dea socoteala lui Dumnezeu, de faptul ca sunt extreme de pacatosi prin fire si prin vietuire, de faptul ca nu se pot ajuta singuri; (Edwards, Despre trezire, p.111)
5. Daca duhul care actioneaza intre oameni actioneaza ca un duh de dragoste fata de Dumnezeu si de oameni, inseamna ca este Duhul Domnului…. . De aceea, acest ultim semn al adevaratului Duh pare sa fie cel mai eminent, iar apostolul (Ioan – n.p.) insista mai mult asupra lui decat a celorlalte semne si vorbeste atat de dragostea fata de Dumnezeu cat si despre dragostea fata de oameni;… (Edwards, Despre trezire, p.112-113)
Intradevar apare si dragoste contrafacut, care apare adesea in sufletele celor condusi de duhuri inselatoare. In cele mai multe cazuri este vorba despre un entuziasm nebunesc pentru unire si afectiune, nascut din dragostea de sine, ocazionat de acordul lor in privinta lucrurilor in care difera mult de ceilalti si pentru care sunt ridiculizati de restul lumii. (Edwards, Despre trezire, … p.116)
Cred ca aici putem incadra multe lucrari pentru tineri, unde strangerile se doresc a fi distractive si cu rol mai mult social decat spiritual. Sunt de acord ca distractia isi are partea ei in lucrare cu tinerii, dar aceasta nu trebuie sa fie scopul lucrarii crestine cu tinerii. Daca vrem distractie infiintam un club, nu o numim lucrare crestina cu tinerii; de aceea si poarta titulatura de “lucrare crestina” ca sa aibe scop spiritual.
In incheierea sectiunii, Jonathan Edwards face si o descriere sumara a profetilor mincinosi si apostolilor falsi. Iata ce afirma:
Si daca ne gandim la caracteristicile prorocilor si apostolilor mincinosi (si ne sunt date foarte multe in Noul Testament), si observam modul prin care il transforma pe Satana in inger de lumina, nu vom gasi nimic care sa contrazica semnele mai sus enumerate, care deosebesc adevaratul Duh de asemenea contrafaceri. Diavolul se transforma singur in inger de lumina, iar atunci cand este in ei, se lauda cu o cunoastere extraordinara a lucrurilor divine, Coloseni 2:8; 1 Timotei 1:6,7 si capitolul 6:3-5; 2 Timotei 2:14-18, Tit 1:10,16. De aceea si urmasii lor si-au luat numele de gnostici, dupa pretinsa lor cunoastere; iar diavolul a maimutarit in ei darurile minunate ale Duhului Sfant prin viziuni, descoperiri, profetii, minuni, etc. De aceea au fost numiti proroci mincinosi si apostoli mincinosi: vezi Matei 24:24. Ei pretind ca sunt foarte sfinti si credinciosi, vezi Romani 16: 17, 18 si Efeseni 4:14. De aceea, sunt numiti lucratori inselatori, puturi crapate si nori care nu aduc ploaie, 2 Corinteni 13:2; 2 Petru 2:17; Iuda 12. Ei arata o evlavie extraordinara si neprihanire in inchinarea lor superstitioasa, Coloseni 2:16-23. Astfel ca au un zel fals, mandru si amar, Galateni 4:17,18; 1 Timotei 1:6 si capitoluI 6:4,5. La acesta se adauga o umilinta falsa, care afecteaza o smerenie exterioara deosebita si o melancolie adanca, atunci cand ei sunt de fapt „umflati de o mandrie desarta” si se indreptatesc cu umilinta lor, si se inalta cu evlavia lor vizibila, Coloseni 2:18,23. (Edwards, Despre trezire, … p.116-117).
Cred ca in incheiere nu mai trebuie sa zic decat Doamne fereste-ne de falsitate si Doamne ajuta !
Jonathan Edwards si darurile spirituale
Pentru ca darurile spirituale si lucrarea Duhului sunt subiecte pe ordinea de zi a discutiilor teologice, voi incerca sa prezint cate ceva din scrierile lui Johnathan Edwards, un autor pe care ambele tabere, cesationisti si continuationisti, il revendica. Ca si in prezent, Edwards a avut si el de luptat impotriva ereziilor si contrafacerilor, iar scrierile lui par a fi scrise acum cativa ani, nu acum cateva secole. Cine l-a citit pe Edwards nu a putut sa nu remarce aceleasi probleme cu care Biserica se confrunta astazi, cu o deosebire importanta, ca el stia ce este o trezire adevarata, pe cand Biserica din prezent inca nu stie cum s-o defineasca. De aceea, propun sa lecturam cate ceva din scrierile lui.
Edwards a fost pionul principal al trezirii spirituale de pe continentul american in jurul anului 1740, si este numit de multi teologi si cercetatori biblici, unul dintre cei mai mari teologi pe care i-a avut America.
In acest articol voi analiza cu precadere cateva aspecte ale modului in care Edwards a vazut manifestarea darurilor spirituale extraordinare si continuarea lor in prezent. Desi materialul este foarte stufos si limbajul nu foarte simplu, voi incerca sa tin cont cat de mult pot de contextul in care autorul isi plaseaza ideile.
Cartea la care voi face referire se numeste Jonathan Edwards, Despre trezire, Editura Perla Suferintei, Suceava, 2009.
Asadar, discutand despre credinciosii doritori de trezire si prieteni ai trezirii, Edwards sustine ca una dintre greselile pe care acestia le-au facut sau le pot face este sa acorde prea multa atentie impulsurilor si impresiilor din mintea lor, de parca acestea ar fi fost porunci immediate din cer peste care nu se putea trece. (Edwards, Despre Trezire… p. 132.)
Impresiile acestea, in cazul in care vin cu adevarat de la Duhul lui Dumnezeu, sunt diferite de influenta harului din inima sfintilor; ele seamana cu darurile extraordinare ale Duhului, si sunt inspirate, asemenea chemarilor din viata apostolilor si proorocilor din vechime; de aceea, apostolul le deosebeste de darul Duhului, 1 Corioteni 13.
Un motiv care ii determina sa acorde atata importanta unor asemenea impulsuri este opinia lor despre zilele glorioase care asteapta Biserica, produse de restaurarea darurilor extraordinare ale Duhului. Opinia aceasta este cauzata de faptul ca nu se gandesc si nu compara in mod corect natura si valoarea celor doua influente ale Duhului, cele obisnuite si induratoare, si cele extraordinare si miraculoase. Primele sunt cele mai bune si sunt slavite; dupa cum arata apostolul in 1 Corinteni 12:31. Vorbind despre darurile extraordinare ale Duhului, el spune: Umblati dar dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespuns mai buna, o cale mai buna de influenta a Duhului. Apoi, in capitolul urmator, el arata care este calea cea mai buna, darul acelui Duh, care consta in iubirea frateasca sau dragostea divina.” (Edwards, Despre Trezire… p. 133.)
Se observa cum Edwards muta atentia de la darurile extraordinare, supranaturale, spre ceea ce el numeste darul Duhului, adica darul dragostei divine. Citind 1 Corinteni 13, se observa de fapt ce inseamna aceasta cale mai buna de influenta a Duhului, anume exprimarea carcaterului lui Dumnezeu printr-o dragoste care trece dincolo de intelegerea noastra.
Sa mergem mai departe. Edwards, in cadrul aceluiasi paragraf, da si o avertizare. El afirma:
„Un om poate avea darurile acestea extraordinare, dar sa fie neplacut lui Dumnezeu si sa mearga in iad. Viata spiritual si viata vesnica consta in darul Duhului (cu referire la harul mantuitor – n.p.) acordat de Dumnezeu doar copiilor Sai favoriti si scumpi. Uneori, El il arunca si celorlalti, cum se arund mancare cainilor si porcilor, dupa cum a facut cu Balaam, Saul si Iuda; si unora care au comis pacatul de neiertat in timpurile de inceput ale Bisericii crestine (vezi Evrei 6). Multi nelegiuiti vor spune in ziua judecatii: „Nu am proorocit noi in numele Tau? N-am scos noi draci in numele Tau? Si nu am facut noi multe minuni in numele Tau?” Cel mai mare privilegiu al prorocilor si apostolilor nu a fost inspiratia si faptul ca faceau minuni, ci sfintenia lor neobisnuita.” (Edwards, Despre Trezire… p. 133.)
Asadar, nu darurile spirituale extraordinare sunt prioritatea sau tina, ci sfintenia. In zilele noastre tocmai aici s-a schimbat directia. Se impune tinta darurilor supranaturale, se predica si s-a ajuns sa fie considerate superioare lucrarii de mantuire. Edwards vine si schimba aceasta ordine si ne avertizeaza ca sfintenia este tinta nu lucrarile extraordinare. Maturitatea nu este data de exercitarea darurilor spirituale extraordinare ci de sfintenie.
Dar sa il ascultam in continuare pe Edwards:
David nu era mangaiat de faptul era rege, sau profet, ci de influneta sfanta a Duhului Sfant din inima lui, care ii transmitea lumina divina, iubire si bucurie. Apostolul Pavel a avut mai multe viziuni, descoperiri si daruri miraculoase, decat toti ceilalti apostoli; dar le socotea pe toate o pierdere, fata de darul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos. Nu darurile, ci harul le fagaduieste apostolilor ca numele lor vor fi scrise in ceruri; iar Hristos ii indeamna sa se bucure de acest lucru, nu de faptul ca vor porunci demonilor si se vor supune. (Edwards, Despre Trezire… p. 134.)
Din nou Edwards scoata in evidenta importanta harului mantuitor si prioritatea acestuia, nu darurile extraordinare pe care pun atat de mult pret unii.
Ca sa ne demonstreze ca darurile extraordinare nu sunt atat de importante, Jonathan Edwards, afirma inca odata:
Influentele sfintitoare obisnuite ale Duhului lui Dumnezeu sunt sfarsitul tuturor darurilor extraordinare, dupa cum spune apostolul in Efeseni 4:11,12,13. Ele nu folosesc la nimic, daca nu sunt subordonate acestui scop; posesorii lor nu vor beneficia cu nimic de pe urma lor, ele le vor agrava nefericirea. Acesta este, dupa cum observa apostolul, cel mai bun mod a lui Dumnezeu de a comunica Duhul Sau bisericii Sale, cea mai insemnata glorie a Bisericii din toate veacurile. Gloria aceasta aseamana Biserica de pe pamant cu Biserica din ceruri, unde profetiile, limbile si celelalte daruri miraculoase vor inceta. Iar Dumnezeu isi trimite Duhul doar in felul minunat despre care vorbeste apostolul, adica prin iubirea frateasca, sau dragostea divina, care „nu va pieri niciodata„. (Edwards, Despre Trezire… p. 134)
Vom continua sa il ascultam pe Edwards si in privinta cesationismului lui:
Apostolul vorbeste despre darurile acestea ca despre niste lucruri copilaresti, in comparatie cu influenta Duhului in dragostea divina; lucruri randuite spre sustinerea Bisericii pe timpuri de minoritate, pana cand se va intarii, si toate mijloacele obisnuite ale harului vor fi ordonate; dar lucrurile acestea vor disparea in momentul in care biserica va ajunge la maturitate. 1 Corinteni 13:11: „Cind eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut mare, am lepadat tot ce era copilaresc” (compara cu versetele precedente).
Cand vorbeste in capitolul acesta despre prorociile, limbile si cunostinta care vor avea sfarsit si vor disparea din Biserica – atunci cand biserica va trece de la copilarie la maturitate – apostolul pare sa se refere la maturitatea din lumea aceasta, nu doar la cea din ceruri; (Edwards, Despre Trezire… p. 135)
Edwards subliniaza ca o concluzie a acestor idei, urmatoarele:
De aceea, eu nu astept restaurarea acestor daruri miraculoase in timpurile de glorie viitoare a bisericii, nici nu o doresc. Mi se pare ca nu ar spori cu nimic gloria acelor timpuri, mai degraba ar micsora-o. Cat despre mine, m-as bucura mai mult de influentele placute ale Duhului, care arata frumusetea spirituala divina a lui Hristos, harul Sau infinit si dragostea jertfitoare, manifestata prin exercitarea sfanta a credintei, iubirii divine, multumirii placute si bucuriei umile in Dumnezeu, timp de un sfert de ora, decat daca as avea viziuni profetice si descoperiri timp de un an intreg. … De aceea, voi indemna pe poporul lui Dumnezeu sa fie foarte atent cu lucrurile acestea. (Edwards, Despre Trezire… p. 135-136.)
Domnul sa ne dea si noua intelepciune sa cautam lucrurile mature ale Cuvantului, ca să nu mai fim copii duşi de valuri şi purtaţi de orice vânt de învăţătură.
Fiti plini de Duh
Efeseni 5:18,19: … fiti plini de Duh.Vorbiti intre voi cu psalmi, imnuri si cantece duhovnicesti, cantand si laudandu-L pe Domnul in inima voastra.
Subiectul acesta este o tema controversata in perioada noastra, in care se face mult caz de puterea Duhului si se afirma tot mai mult necesitatea lucrarii prin Duhul, si este adevarat; trebuie sa fim plini de Duhul Sfant si sa lucram prin Duhul Sfant. Dar ce inseamna sa fi plin de Duh?
Voi reda un material din cartea „Puterea rugaciunii si rugaciunea cu putere” scrisa de R.A. Torrey in jurul anului 1920. Este o colectie de predici despre rugaciune si rolul pe care rugaciunea l-a avut in trezirile spirituale care au cuprins intreg mapamondul in jurul anului 1900. Este cunoascut faptul ca acestia, oamenii lui Dumnezeu prin care s-a produs trezirea, au pus accent pe lucrarea prin Duhul Sfant. Iata ce afirma Torrey, un lucrator crestin devotat si implicat in trezirile spirituale:
„Cuvantul scris a lui Dumnezeu este instrumentul vizibil prin care lucreaza Duhul invizibil a lui Dumnezeu; asa ca daca vrei sa fi plin de Duh trebuie sa fi mereu plin de Cuvant. Acest lucru este clar explicat in pasajul la care tocmai ne-am referit, Efeseni 5:18, si versetul care urmeaza imediat dupa el; … Observati acum cu atentie Coloseni 3:16: Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in voi in toata intelepciunea. Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii cu psalmi, cu cantari de lauda si cu cantari duhovnicesti, cantand lui Dumnezeu cu multumire in inimile voastre. Vedem ca in Coloseni, Pavel atribuie faptului de a fi plin de Cuvant exact acelasi lucru pe care il atribuie si faptului de a fi plin de Duh, dupa cum se vede si in Efeseni 5:18,19, iar aceste epsitole au fost scrise aproximativ in aceeasi perioada.
Nu trebuie sa pierdem niciodata din vedere faptul extrem de important ca Duhul nevazut a lui Dumnezeu Isi face lucrare prin Cuvantul scris, vizibil a lui Dumnezeu. Daca ramanem in armonie cu gandul lui Dumnezeu printr-un studiu zilnic, constant al Cuvantului Sau, si printr-o ascultare scrupuloasa fata de Cuvantul Sau – instrumentul prin care Duhul Sfant lucreaza in mod constant, atunci si numai atunci Duhul Sfant ne va calauzi in rugaciune.”
Aceasta expunere ne ajuta sa intelegm foarte clar ce inseamna a fi plin de Duh. Nu inseamna sa fi imbatat de ceva, sa ai o stare extatica, sau sa ai anumite „semne” ale lucrarii Duhului. A fi plin de Duh inseamna, la modul cel mai clar si simplu, a fi plin de Cuvant. Explicatia fratelui nu mai are nevoie de adaugiri.
O, daca am intelege importanta Cuvantului si valoarea lui!
O, daca am face din Cuvant pasiunea vietii nostre!
O, daca am da importanta implinirii Cuvantului, asa cum l-a lasat Domnul si apostolii si cum l-a inspirat Duhul!
O, daca ne-am lasa transformati de acest Cuvant!
Ioan 17:14 -17 – Eu le-am dat Cuvantul Tau si lumea i-a urat pentru ca ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume. Nu te rog sa ii iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau. Ei nu sunt din lume, asa cum nici eu nu sunt din lume. Sfinteste-i prin adevar! Cuvantul Tau este adevarul.
Ioan 1:1 – La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.
Domne ajuta! Domne da izbanda!
Emanuel - un blog creștin 
Comentarii