Arhive etichetă: catolici

Papa Francis I și păparea evanghelicilor

safe_imageAm urmărit și eu prezentarea noului papă și discursul de inaugurare în fața zecilor de mii de admiratori din piața Sfântul Petru.  Privind din perspectiva unui catolic, evenimentul este unul de referință în istoria recentă a bisericii catolice. Din perspectiva mea ca și creștin evanghelic lucrurile nu au nici o relevanță. Ba mai mult, atât istoria mișcării evanghelice cât și doctrina biblică îmi pretinde ideea de repudiere a unui astfel de titlu sau poziție.

Un om care să fie înlocuitorul lui Hristos pe pământ ca și cap al Bisericii catolice sau universale nu este altceva decât o blasfemie la adresa adevăratului Cap al Bisericii, Isus Cristos Domnul, Dumnezeu binecuvântat în veci.

Iată ce titluri deține papa (sper să le fi tradus corect):

– Sfinția Sa Papa

– Episcop al Romei și înlocuitor al lui Isus Cristos

– Succesor al Sf. Petru, prinț al apostolilor

– Supremul Pontif al Bisericii universale

– Patriarhul Vestului

– Slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu

– Arhiepiscop al Italiei

– Arhiepiscop si Mitropolit al Provinciei Romane

– Suveran al Statului-Oraș Vatican

Deși mulți încearcă astăzi să dea o notă de acceptare și respect pentru bisericile de stat, eu unul nu fac parte din această categorie. Ba din contră, critic și protestez cu vehemență împotriva acestor biserici și fețe bisericești pentru că „nici ei nu intră în cer și nu lasă nici pe alții”.

Se pare că evanghelicilor trebuie să li se reamintească în ce anume a constat reforma lui Martin Luther. Reamintesc câteva rânduri:

  1. Luther a negat autoritatea papală și autoritatea bisericii
  2. Luther a negat infailibilitatea papei
  3. Luther a negat sacramentele bisericii catolice
  4. Luther a negat mântuirea prin fapte bune sau indulgențe promovate de biserica catolica

http://historysage.com/jcms/images/PDFs/04-Reformation.pdf

http://voices.yahoo.com/martin-luthers-outrage-against-roman-catholic-1948562.html?cat=34

Temele majore ale reformei au fost următoarele:

  1. Sola Scriptura
  2. Sola Fide
  3. Sola Gratia
  4. Solus Christus
  5. Soli Deo Gloria

 http://www.reformationtheology.com/2009/10/the_main_issue_of_the_reformat.php

Nu le mai explic pentru că orice evanghelic ar trebui să le știe, dar realitatea ne spune alta.

Sunt însă intrigat de faptul că tot mai mulți evanghelici, începând cu cei din SUA și până la cei din România, au început să cocheteze cu bisericile oficiale, de bună seamă în scop politic sau social, însă problema este mult mai gravă pentru că ne comunică ceva: reforma lui Luther cu cele 5 principii ale ei nu mai înseamnă mare lucru în lumea evanghelică de astăzi. Și asta mă doare.

Tot mai mulți creștini evanghelici acceptă ideea că oamenii sunt mântuiți în biserica catolică sau ortodoxă, iar acest lucru pornește bineînțeles de la liderii evanghelici. Nu conteză că teologiile celor două mari biserici sunt axate pe sacramente și că relația cu Dumnezeu se face prin intermediul bisericii. Soteriologia sau teologia mântuirii devine tot mai neînsemnată. Sufletul omului devine din ce în ce mai ieftin, iar pe ei îi intereseză politica. Oamenii se duc în iad cu milioanele atât datorită păcatelor lor dar și pentru că o viață libertină este tot mai promovată și cei care ar trebui să protesteze sunt tot mai puțini. Viitorul este sumbru, în opinia mea.

Cine nu știe istorie, îi va repeta greșelile. (Nicolae Iorga – dacă nu mă înșel). Arthur Hunt III afirmă că dacă controlezi istoria, controlezi viitorul.

De aceea alegerea noului papă mă lasă rece. Îmi aduc aminte de alegerea papei Benedic XVI când la fel ca acum se puneau mari speranțe în ceea ce urma să facă. Iar cel mai de seamă eveniment a fost vizita la Mosqeea Albastră, în Turcia, în 2006, unde a urmat ritualul islamic de rugăciune. Nu îmi aduc însă aminte ca musulmanii să fi venit la Vatican să se roage.

http://www.traditioninaction.org/religious/m012rpRatzingerInMosque.html

Evanghelicii au uitat principiile reformei și par că se apropie cu pași mari de o instituționalizare asemănătoare bisericilor de stat. Faptul că foarte puține voci se mai ridică împotriva teologiei catolice sau ortodoxe spune și asta multe. Vrem să dăm bine ca să nu mai auzim că ne credem sfinți sau superiori. Vrem să părem că îi acceptăm și că suntem deschiși la dialog numai de dragul imaginii și a corectitudinii politice. Dialogul interconfesional se axează tot mai mult pe lucrurile comune și mai puțin pe cele diferite. Asta ca să nu creem un climat de critică și prăpastie, spunem noi. Ne dorim pace cu orice preț, chiar dacă prețul este ADEVĂRUL Evangheliei.

Știați că în Norvegia și celelalte țări scandinave, confirmarea – care este un sacramant catolic – este act cultic, alături de botez și cină, în majoritatea bisericilor evanghelice? De ce? Pentru că au cochetat cu biserica de stat și au preluat încet și sigur practici ale acesteia.

Știați că în Norvegia cu greu găseți creștini evanghelici care să nege veridicitatea spirituală a bisericii de stat sau cea catolică?Știați că majoritatea evanghelicilor scandinavi nu sunt în stare să prezinte Evanghelia ca fiind eliberarea de sub robia păcatului?

În încheiere, alegerea noului papă nu face decât să sădească în mine sentimente de mânie la adresa acestei poziții dar și tristețe amestecată cu îngrijorare față de evanghelicii care au uitat principiile reformei și se întorc la ceea ce au vărsat (alții).

Dumnezeu să aibe milă de noi.