BER- Biserica Evanghelică Română – trece în această perioadă prin tulburări și lupte aprige pentru putere.  Chestiunea nu este una nouă, ce este nou este doar numele celor implicați. Așa cum s-a auzit și cum a fost numită, mineriada din Carol Davila s-a lăsat cu uși forțate, îmbrânceli și forțarea amvonului. Probabil că pentru mulți acestea sunt un șoc. Pentru noi cei din BER lucrurile nu sunt chiar un șoc. Se pot aminti aici alte mineriade petrecute după revoluția din 89 prin care s-au ocupat abuziv funcțiile Uniunii și conducerea din Carol Davila. Sigur că se naște o întrebare: cum este posibil ca într-o grupare așa de strictă și tradiționalistă să existe asemenea manifestări? Voi încerca în prezentul articol să ofer câteva răspunsuri dar și câteva soluții posibile.

Frânturi de istorie

Istoria miscarii BER – cultul crestin “Biserica Evanghelica Romana” începe undeva in jurul anului 1920 prin Teodor Popescu, fost preot ortodox, care consideră că Biserica Ortodoxă merge pe un drum greștit și ajunge astfel la convingerea că relația cu Dumnezeu este nu numai posibilă dar este și personală, într-un mod direct, fără mijlocirea Bisericii, și pune astfel bazele mișcării evanghelice cunoascută acum și sub numele de tudoristă.

După ce Teodor Popescu este dat afară din Biserica Ortodoxă, în urma sentinței din 16 ianuarie 1924, acesta a continuat predicarea caracteristică noii treziri numită “viața nouă în Dumnezeu”, în întălniri de case, în București și prin evanghelizări în alte zone ca Ploiești, Câmpulung, Bârlad, ș.a.m.d.

 Iată ce nota gazetarul Dem. Teodorescu în revista „Cuvântul Liber” despre aceste eveniment: „Luther a fost inițiatorul unei dezidențe  reale și binefăcătoare pentru propășirea luminilor… Avem de câteva zile un Luther român. „ (în Daniel Cuculea, O lucrare creștină în România,  Societatea Evanghelică Română, 2000, București)

 Încetul cu încetul  mișcarea a început să prindă contur numindu-se creștini după scriptură.

Prima sală proprie este chiar sala din str. Carol Davila 48, sală care s-a construit printr-o Societate Cooperatistă pă Acțiuni TREZIREA. Scopul societății era de a edita materiale religioase, de a închiria clădiri și săli pentru conferințe și campanii de evanghelizare, președintele asociației fiind scriitorul D. Nanu.

Societatea este înființată  în 1925 și în același an se începe și construcția pe terenul din Carol Davila, un teren donat de către Doamne Piteșteanu lui Teodor Popescu. Banii primiți de la prințesa Ghica și Callimachi sunt folosiți pentru Construcția sălii care se termină un an mai târziu.

Se pune astfel bazele bisericii și apare asociația Creștinilor după Scriptură, o asociație din care fac parte biserici locale din București și din alte orașe ale țării, numarul bisericilor – mai mici sau mai mari – ajungând în 10-15 ani la aproape 400.

Însă în 1939 asociația este obligată de stat să fuzioneze cu Creștinii după Evanghelie, cu care au trebuit să coabiteze până după revoluția din 1989 când cele două culte se despart legal și foștii Creștini după Scriptură devin cultul creștin Biserica Evanghelică Română. În tot acest timp, atât cele doua Uniunii cât și bisericile locale au funcționat separat.

Probleme organizatorice actuale

Așa cum am spus, de-a lungul istoriei ei scurte, mișcarea a avut parte de multe situații tensionate. Oameni de mare valoare spirituală și teologică au făcut parte din aceasta grupare, care însă nu a ajuns la o maturizare care să îi permită să facă față cu brio unor conflicte interne. Deși perioada de început este marcată de unitate și colaborare, totuși dilemele doctrinare specifice începuturilor sunt inevitabile. De asemenea au apărut probleme organizatorice și eclesiologice: cum ne organizăm în biserica, cine conduce, cum conduce, cum sunt aleși, pe cine alegem, ș.a.m.d.

Ei bine, aceste probleme nu sunt rezolvate nici până acum.  Deși există un Statut de Funcționare totuși gruparea nu este suficient de matură ca să aibe respect pentru formele de organizare. Sunt extrem de mulți membrii care văd Statutul ca fiind ceva lumesc, unii chiar drăcesc. Sunt voci, și nu puține, care afirmă că Statutul nu este decât pentru relația cu statul, noi în biserici ne organizăm cum vrem, sau mai bine zis, ne organizăm după ureche. De cele mai multe ori, în majoritatea bisericilor BER, procedurile de vot stabilite în Statut, pentru sfatul de frați (comitet) nu sunt respectate. Acestea au dus de foarte multe ori la conflicte deschise, conflicte care s-au perpetuat și care au culminat chiar cu acțiuni violente din partea unora.

Aici apare prima problemă – sfatul de frați local – care reprezintă forul de conducere al bisericii locale. Deși deciziile în cadrul acestuia trebuiesc luate prin votul majoritar, totuși de cele mai multe ori, deciziile sunt pur și simplu luate de unul sau doi membrii fără ca ceilalți să aibe vre-un cuvânt de zis. Nu mai vorbim de faptul că unii membrii nici nu sunt supuși votului bisericii ci sunt pur și simplu numiți. Și în acest fel se perpetuează o stare de fapt și o mentalitate de repudiere a formelor legale de organizare, mentalitate care este perpetuată și la nivel de cult.

A doua problemă – Sfatul de Frați pe Țară – care este forul național de conducere al cultului. De când mă știu au fost probleme serioase la fiecare alegere a SFT.  Multe dintre acestea au apărut din cauza nerespectării procedurilor de vot și a lipsei de transparență. La ultima votare, procedurile au fost pur și simplu schimbate în urma unei propuneri (membrii nu au mai fost aleși în plenul Adunarii Reprezentanților ci pe zone geografice), însă această schimbare trebuia suspusă votului Adunării Generale a Reprezentaților, apoi introdusă în Statut, declarată schimbarea le Ministerul Cultelor și abia apoi intrara în vigoare. Și tocmai această schimbare a dus la mineriada din 8.09 din Carol Davila.

Probleme teologico-educaționale actuale

Pe lângă problemele organizatorice, cultul BER are și probleme de natură teologico-educaționale. Această problemă reprezintă de fapt lipsa educației formale teologice la nivelul liderilor și membrilor BER. În momentul de față există foarte puțini lideri care au licențe în teologie, și foarte mulți predicatori care nu au nici un fel de educație teologică formală. Nu cunoasc pe nimeni în cadrul BER care să dețină o diplomă de Master în teologie.

Acest lucru nu o spun ca o critică ci ea este un fapt. Cauza acestei probleme vine din ideea că educația teologică este periculoasă. Astfel liderii NU încurajează oamenii să studieze teologia și în plus pun și frâne. S-a dezvoltat astfel o mentalitate închisă față de teologie având ca sursă teama că se va introduce în BER doctrine care nu sunt conforme cu Mărturisirea de Credință. Și astfel fiecare predicator se descurcă cum poate și dacă poate.

Ce se poate face? (asta după rezolvarea rezolvarea problemelor cu votarea)

1. În primul rând, Statutul și Mărturisirea de credință trebuiesc revizuite și adaptate.  Este nevoie de muncă, consultare și muncă de teren pentru a se putea ajunge la o formă onestă de organizare și adapatare a Statutului, însă mă tem că nu este nimeni disponibil la un asemenea efort.

2. Începerea unei campanii de instruire a liderilor bisericilor în privința Statutului și a Mărturisirii de Credință. Așa cum am afirmat, statutul de organizare BER nu este cunoascut de membrii bisericilor ceea ce duce în mod automat la nerespectarea lui și la haos.

3. Transparența financiară a Uniunii. Așa cum am mai spus, Uniunea nu este transparentă finaciar. Nimeni nu știe care sunt veniturile Uniunii, de unde provin fondurile și la ce se folosesc. De aici lupta pentru posturi, mulți crezând că este loc de câștig finaciar.

4. Renunțarea la suportul financiar acordat de Ministerul Cultelor. După cum se știe, Ministerul Cultelor asigură salariul președintelui și vicepreședintelui. (Se pare că deja s-au început procedurile de renunțare la acest suport. Doamne ajută.) Lupta aprigă se dă și din această cauză.

5. Disciplina bisericească. Liderii cultului vor trebui să dezvolte un program prin care să analizeze și să ajute bisericile locale să  aplice disciplina bisericească atunci când vine vorba de Statut sau probleme doctrinare. Membrii sfatului de frați local trebui să își înțeleagă responsabilitățile atât cele laice cât și cele spirituale. Consider că este nevoie de o revizuire serioasă a modului de organizare a bisericii locale cât și procedurile de vot ale membrilor din conducere.

Soluțiile pot fi multiple, însă acum mă opresc doar la cele de ordin organizatoric.

În încheiere trebuie să adaug că, deși nu toate problemele se pot rezolva printr-o bună organizare, totuși problemele majore actuale ar fi putut fi evitate dacă se ținea cont de procedurile statutare/legale ale cultului, cât și de aplicare disciplinei în cazul devierilor de la Mărturisirea de Credință, dacă cei în cauză creează dezbinare și revoltă. (Până la urmă fiecare are libertatea de conștiință atât timp cât aceste nu inteferează cu crezul cultului). Sper ca pe viitor BER să aibe parte de lideri maturi spirituali, dedicați și educați teologic și care să înțeleagă că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii și al disciplinei care nu lasă la voia întâmplării lucrurile. De asemenea sper ca viitorul Sfat de Frați pe Țară să slujească cât se poate de bine frățietatea în așa fel încât asemenea probleme să fie minimizate iar ordinea și disciplina din interior să fie o mărturie a caracterului lui Dumnezeu în fața lumii.