Arhive etichetă: biserica

BER – probleme actuale

carolBER- Biserica Evanghelică Română – trece în această perioadă prin tulburări și lupte aprige pentru putere.  Chestiunea nu este una nouă, ce este nou este doar numele celor implicați. Așa cum s-a auzit și cum a fost numită, mineriada din Carol Davila s-a lăsat cu uși forțate, îmbrânceli și forțarea amvonului. Probabil că pentru mulți acestea sunt un șoc. Pentru noi cei din BER lucrurile nu sunt chiar un șoc. Se pot aminti aici alte mineriade petrecute după revoluția din 89 prin care s-au ocupat abuziv funcțiile Uniunii și conducerea din Carol Davila. Sigur că se naște o întrebare: cum este posibil ca într-o grupare așa de strictă și tradiționalistă să existe asemenea manifestări? Voi încerca în prezentul articol să ofer câteva răspunsuri dar și câteva soluții posibile.

Frânturi de istorie

Istoria miscarii BER – cultul crestin “Biserica Evanghelica Romana” începe undeva in jurul anului 1920 prin Teodor Popescu, fost preot ortodox, care consideră că Biserica Ortodoxă merge pe un drum greștit și ajunge astfel la convingerea că relația cu Dumnezeu este nu numai posibilă dar este și personală, într-un mod direct, fără mijlocirea Bisericii, și pune astfel bazele mișcării evanghelice cunoascută acum și sub numele de tudoristă.

După ce Teodor Popescu este dat afară din Biserica Ortodoxă, în urma sentinței din 16 ianuarie 1924, acesta a continuat predicarea caracteristică noii treziri numită “viața nouă în Dumnezeu”, în întălniri de case, în București și prin evanghelizări în alte zone ca Ploiești, Câmpulung, Bârlad, ș.a.m.d.

 Iată ce nota gazetarul Dem. Teodorescu în revista „Cuvântul Liber” despre aceste eveniment: „Luther a fost inițiatorul unei dezidențe  reale și binefăcătoare pentru propășirea luminilor… Avem de câteva zile un Luther român. „ (în Daniel Cuculea, O lucrare creștină în România,  Societatea Evanghelică Română, 2000, București)

 Încetul cu încetul  mișcarea a început să prindă contur numindu-se creștini după scriptură.

Prima sală proprie este chiar sala din str. Carol Davila 48, sală care s-a construit printr-o Societate Cooperatistă pă Acțiuni TREZIREA. Scopul societății era de a edita materiale religioase, de a închiria clădiri și săli pentru conferințe și campanii de evanghelizare, președintele asociației fiind scriitorul D. Nanu.

Societatea este înființată  în 1925 și în același an se începe și construcția pe terenul din Carol Davila, un teren donat de către Doamne Piteșteanu lui Teodor Popescu. Banii primiți de la prințesa Ghica și Callimachi sunt folosiți pentru Construcția sălii care se termină un an mai târziu.

Se pune astfel bazele bisericii și apare asociația Creștinilor după Scriptură, o asociație din care fac parte biserici locale din București și din alte orașe ale țării, numarul bisericilor – mai mici sau mai mari – ajungând în 10-15 ani la aproape 400.

Însă în 1939 asociația este obligată de stat să fuzioneze cu Creștinii după Evanghelie, cu care au trebuit să coabiteze până după revoluția din 1989 când cele două culte se despart legal și foștii Creștini după Scriptură devin cultul creștin Biserica Evanghelică Română. În tot acest timp, atât cele doua Uniunii cât și bisericile locale au funcționat separat.

Probleme organizatorice actuale

Așa cum am spus, de-a lungul istoriei ei scurte, mișcarea a avut parte de multe situații tensionate. Oameni de mare valoare spirituală și teologică au făcut parte din aceasta grupare, care însă nu a ajuns la o maturizare care să îi permită să facă față cu brio unor conflicte interne. Deși perioada de început este marcată de unitate și colaborare, totuși dilemele doctrinare specifice începuturilor sunt inevitabile. De asemenea au apărut probleme organizatorice și eclesiologice: cum ne organizăm în biserica, cine conduce, cum conduce, cum sunt aleși, pe cine alegem, ș.a.m.d.

Ei bine, aceste probleme nu sunt rezolvate nici până acum.  Deși există un Statut de Funcționare totuși gruparea nu este suficient de matură ca să aibe respect pentru formele de organizare. Sunt extrem de mulți membrii care văd Statutul ca fiind ceva lumesc, unii chiar drăcesc. Sunt voci, și nu puține, care afirmă că Statutul nu este decât pentru relația cu statul, noi în biserici ne organizăm cum vrem, sau mai bine zis, ne organizăm după ureche. De cele mai multe ori, în majoritatea bisericilor BER, procedurile de vot stabilite în Statut, pentru sfatul de frați (comitet) nu sunt respectate. Acestea au dus de foarte multe ori la conflicte deschise, conflicte care s-au perpetuat și care au culminat chiar cu acțiuni violente din partea unora.

Aici apare prima problemă – sfatul de frați local – care reprezintă forul de conducere al bisericii locale. Deși deciziile în cadrul acestuia trebuiesc luate prin votul majoritar, totuși de cele mai multe ori, deciziile sunt pur și simplu luate de unul sau doi membrii fără ca ceilalți să aibe vre-un cuvânt de zis. Nu mai vorbim de faptul că unii membrii nici nu sunt supuși votului bisericii ci sunt pur și simplu numiți. Și în acest fel se perpetuează o stare de fapt și o mentalitate de repudiere a formelor legale de organizare, mentalitate care este perpetuată și la nivel de cult.

A doua problemă – Sfatul de Frați pe Țară – care este forul național de conducere al cultului. De când mă știu au fost probleme serioase la fiecare alegere a SFT.  Multe dintre acestea au apărut din cauza nerespectării procedurilor de vot și a lipsei de transparență. La ultima votare, procedurile au fost pur și simplu schimbate în urma unei propuneri (membrii nu au mai fost aleși în plenul Adunarii Reprezentanților ci pe zone geografice), însă această schimbare trebuia suspusă votului Adunării Generale a Reprezentaților, apoi introdusă în Statut, declarată schimbarea le Ministerul Cultelor și abia apoi intrara în vigoare. Și tocmai această schimbare a dus la mineriada din 8.09 din Carol Davila.

Probleme teologico-educaționale actuale

Pe lângă problemele organizatorice, cultul BER are și probleme de natură teologico-educaționale. Această problemă reprezintă de fapt lipsa educației formale teologice la nivelul liderilor și membrilor BER. În momentul de față există foarte puțini lideri care au licențe în teologie, și foarte mulți predicatori care nu au nici un fel de educație teologică formală. Nu cunoasc pe nimeni în cadrul BER care să dețină o diplomă de Master în teologie.

Acest lucru nu o spun ca o critică ci ea este un fapt. Cauza acestei probleme vine din ideea că educația teologică este periculoasă. Astfel liderii NU încurajează oamenii să studieze teologia și în plus pun și frâne. S-a dezvoltat astfel o mentalitate închisă față de teologie având ca sursă teama că se va introduce în BER doctrine care nu sunt conforme cu Mărturisirea de Credință. Și astfel fiecare predicator se descurcă cum poate și dacă poate.

 

Ce se poate face? (asta după rezolvarea rezolvarea problemelor cu votarea)

1. În primul rând, Statutul și Mărturisirea de credință trebuiesc revizuite și adaptate.  Este nevoie de muncă, consultare și muncă de teren pentru a se putea ajunge la o formă onestă de organizare și adapatare a Statutului, însă mă tem că nu este nimeni disponibil la un asemenea efort.

2. Începerea unei campanii de instruire a liderilor bisericilor în privința Statutului și a Mărturisirii de Credință. Așa cum am afirmat, statutul de organizare BER nu este cunoascut de membrii bisericilor ceea ce duce în mod automat la nerespectarea lui și la haos.

3. Transparența financiară a Uniunii. Așa cum am mai spus, Uniunea nu este transparentă finaciar. Nimeni nu știe care sunt veniturile Uniunii, de unde provin fondurile și la ce se folosesc. De aici lupta pentru posturi, mulți crezând că este loc de câștig finaciar.

4. Renunțarea la suportul financiar acordat de Ministerul Cultelor. După cum se știe, Ministerul Cultelor asigură salariul președintelui și vicepreședintelui. (Se pare că deja s-au început procedurile de renunțare la acest suport. Doamne ajută.) Lupta aprigă se dă și din această cauză.

5. Disciplina bisericească. Liderii cultului vor trebui să dezvolte un program prin care să analizeze și să ajute bisericile locale să  aplice disciplina bisericească atunci când vine vorba de Statut sau probleme doctrinare. Membrii sfatului de frați local trebui să își înțeleagă responsabilitățile atât cele laice cât și cele spirituale. Consider că este nevoie de o revizuire serioasă a modului de organizare a bisericii locale cât și procedurile de vot ale membrilor din conducere.

Soluțiile pot fi multiple, însă acum mă opresc doar la cele de ordin organizatoric.

În încheiere trebuie să adaug că, deși nu toate problemele se pot rezolva printr-o bună organizare, totuși problemele majore actuale ar fi putut fi evitate dacă se ținea cont de procedurile statutare/legale ale cultului, cât și de aplicare disciplinei în cazul devierilor de la Mărturisirea de Credință, dacă cei în cauză creează dezbinare și revoltă. (Până la urmă fiecare are libertatea de conștiință atât timp cât aceste nu inteferează cu crezul cultului). Sper ca pe viitor BER să aibe parte de lideri maturi spirituali, dedicați și educați teologic și care să înțeleagă că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii și al disciplinei care nu lasă la voia întâmplării lucrurile. De asemenea sper ca viitorul Sfat de Frați pe Țară să slujească cât se poate de bine frățietatea în așa fel încât asemenea probleme să fie minimizate iar ordinea și disciplina din interior să fie o mărturie a caracterului lui Dumnezeu în fața lumii.

Relevanța culturală – vițelul de aur al generației moderne

Relevanța culturală este unul dintre cele mai dezbătute subiecte, dacă nu chiar cel mai dezbătut subiect  in lumea teologică contemporană pentru că are legătură cu tot ce înseamnă preactica creștină, modul de organizare al serviciilor religioase și, poate cel mai important, modul în care Biblia este interpretată. Pe de o parte se susține interpretarea și adaptarea culturală a teologiei iar pe de alta parte se susține că relevanța culturală nu are nimic de a face cu mesajul. Textul din Exodul 32, istoria vițelului de aur, cât și efectele vizibile ale acestei filozofii ne demonstrează că mesajul nu poate fi indepenedent de metode și de practicile propuse in bisericile care se doresc relevante cultural.


1. Contextul apariției vițelului de aur

Istoria vițelului de aur se găsește în cartea Exodul care ne descrie modul supranatural prin care Dumnezeu i-a scos pe evrei din Egipt prin mâna lui Moise și în care Dumnezeu s-a revelat pe Sine poporului. Dupa ieșire și trecerea Mării Roșii, Dumnezeu începe să îi dea lui Moise instrucțini  pentru organizarea poporului și pentru închinare culminând cu darea celor 10 porunci.

În timpul în care Moise era pe munte pentru a primi tablele Legii poporul s-a apropiat de Aaron și i-a cerut să le facă un vițel de aur care să-l reprezinte pe dumnezeul care i-a scos din Egipt și din cultura păgână egipteană. Astfel Aaron le cere aurul pe care îl aveau, îl prelucrează și face din el un vițel din aur în fața căruia poporul să se închine.

Mai mult, pasajul ne prezintă faptul ca Aaron, ca să dea o aparență de religiozitate și credință în Dumnezeu, a organizat o sărbătoare în Numele Domnului și a zidit un altar în fața vițelului. A amestecat astfel păgânismul antic și cultural cu credința in Dumnezeu real, care tocmai se revelase poporului, ceea ce a facut ca poporul să păcatuiască în mod inacceptabil. Biblia descrie poporul ca fiind “ fără frâu, pentru că Aaron îl făcuse fără frâu ”, Exodul 32:25.

Faptul că poporul a cerut un vițel de aur nu a fost întâmplător.

Vițelul de aur era o reprezentarea a zeiței egiptene Hathor, cea mai popluara zeiță în vremurile antice – care era simbolizată fie printr-o femeie fie prin capul unei vaci sau vițel. Hathor era zeița femeilor, asociată cu distracția, dansurile, muzica de percuție, fertilitate, sex, frumusețe feminină, machiaj, etc. În vremurile cele mai vechi existau doar femei preotese dar cu timpul au fost acceptați și bărbați care să slujească.

scultura Hathor

           Hathor

Hathor – zeița egiptului antic

surse imagini: Wikipedia

       Ceea ce au vrut evreii atunci, iar mai târziu și urmașii lor, a fost permisiunea de a fi ca celelalte popoare: au vrut să se conformeze culturii egiptene din care tocmai fuseseră scoși și eliberați și au copiat astfel modelul de închinare și stil de viață egiptean, amestecându-l cu elementele sfinte cerute de Dumnezeu în închinarea adresată Lui.

Privind la ceea ce s-a întâmplat, se observă ușor că  ceea ce doreau cu adevărat evreii prin venerarea vițelului de aur era de fapt distracția și imoralitatea care făceau parte din închinarea adusă zeiței Hathor.

Între timp Dumnezeu îi spune lui Moise să coboare de pe munte la popor, iar cel mai important lucru este ca Moise, ca lider spiritual al poporului, nu s-a lăsat prins în acest prins în acest sincretism religios ci a dărâmat vițelul, l-a ars și apoi a făcut o chemare pentru Domnul l-a care a răspuns copiii lui Levi. În ziua aceea au murit aproape 3000 de oameni, acest fapt fiind o avertizare atât pentru popor cât și pentru generațiile următoare.

2. Bisericile contemporane și închinarea modernă

În bisericile care se doresc relevante cultural se pot identifica atât elementele pe care evreii le-au venerate în cinstea vițelului de aur cât și motivațiile care au stat  la baza închinării lor pagâne amestecată cu elemente din închinarea cerută de Dumnezeu.

Exodul 32 ne dezvăluie următoarele chestiuni care țin de relevanța culturală:

    1. Relevanța culturală  aduce rebeliune împotriva disciplinei Scripturii – (v.1.)  Poporul l-a respins pe Moise și tot ce le spuse-se el până atunci, respingând astfel un stil de viață disciplinat si moral pe care Dumnezeu dorea să îl stabilească în cadrul poporului.
    2. Relevanța culturală se dorește un amestec al elementelor culturale populare cu cele religioase creștine. ( v.5,6)  La fel ca Aaron, liderii creștini de astăzi se fac vinovați de introducerea și amestecarea standardelor credinței creștine cu elementele culturale moderne, ducând astfel la un stil de viață indisciplinat spiritual în cadrul bisericilor evanghelice, un stil de viață neevlavios și condus de valorile și trendurile culturale moderne.
    3. Relevanța culturală are în centrul ei muzica modernă și crearea unui  mediu de închinare axat pe elemente emoționale. Se confundă inchinarea cu muzica și cu starea emoțională creată de muzică și instrumente  (v.6)
    4. Relevanța culturală este percepută de credincioșii imaturi ca fiind un strigăt de razboi împotriva porților iadului – (v. 17) Tânărul Iosua aude gălăgia din tabără și crede că este un strigăt de război însă Moise, ca lider spiritual matur, înțelege că este doar un popor care cântă. Această înțelegere și cunoaștere a realității din tabără nu s-a născut din studiile pe care Moise le făcuse in Egipt ci din relația și părtășia puternică pe care el o avea cu Dumnezeu.
    5. Relevanța culturală este încurajată tocmai de liderii creștini, din dorința de succes, din mândrie și din imaturitatea spirituală, având ca efect dorința de acceptare din partea oamenilor și a societății.  (v.21-24)

3. Efectele practice in viețile creștinilor care se doresc relevanți cultural

              Cea mai mare problemă a bisericilor relevante cultural și a pastorilor/liderilor creștini care susțin acest trend este schimbarea mesajului evangheliei.

 Efectele din viețile tinerilor creștini și a credincioșilor care se doresc relevanți cultural sunt asemănătoare cu cele din poporul evreu atunci când s-au închinat în fața vițelului de aur:

– ascultarea și acceptarea muzicii moderne, atât creștine cât și necreștine;

– acceptarea dansului ca lucru normal în biserici și în viața privată;

– în unele biserici serviciile congregaționale nu se deosebesc foarte mult de concertele necreștine;

– distracția devine parte integrantă și scop al stilului de viața;

– vestimentația, machiajul și frizurile trebuie să fie la modă, atât feminine cât și masculine;

– credincioșii evlavioși și conservatori care doresc sa se ferească de efectele culturii modern sunt priviți ca învechiți și fundamentaliști;

– nu există discernământ spiritual pentrucă nu există creștere spirituală biblică;

– există o tendință și dorință foarte mare de redefinire a termenilor teologici consacrați ca: pocăință, păcat, sfințenie, religiozitate, umilință, moralitate, evlavie, etc.

– păcatul este văzut și predicat ca o problemă nu ca rebeliune și acțiune voită împotriva lui Dumnezeu; astfel mesajul este golit de predicarea pocăinței și chemarea la o schimbare radicală a vieții și atitudinii față de păcat.

O experiență personală:

Am fost invitat de curând să predic unui grup de tineri, de care o biserica evanghelică norvegiană se ocupa în mod constat. Acest grup de tineri a fost, în ultimii ani, în mod constant dus în tabere creștine și aproape săptămânal aceștia au fost chemați la sport și distracție dar și discuții pe marginea Bibliei.  Am predicat despre cele 10 porunci și despre faptul că acestea nu sunt anulate ci avem încă obligația, ca și creștini, să le împlinim. I-am confruntat cu nevoia de ordine și disciplină spirituală pe care o aduce legea morală a lui Dumnezeu și am subliniat importanța și nevoia de pocăință și schimbare a vieții.

După terminarea programului o persoana din biserică mi-a subliniat faptul că acești tineri nu au neapărat nevoie să audă despre legea morală sau reguli, ci ei au nevoie să audă despre dragostea lui Dumnezeu și acest lucru în condițiile în care tocmai liderii bisericii mi-au spus că sunt îngrijorați  de faptul că deși acești tineri vin frecvent la strângerile de tineret, totuși viața lor nu este schimbată deși ceea ce ei au predicat până acum a fost în general despre dragostea lui Dumnezeu.

Iată deci unde duce dorința de a fi relevant cultural.

4. Soluții împotriva relevanței culturale ca filozofie de lucrare și stil de viață

  1. Rugăciunea de pocăință 
  2. Cuvântul –  reînnoirea minții prin studierea Cuvantului și tranformarea personală voită și conștientă; Romani 12:1-3
  3.  Luarea de atitudine, așa cum au făcut fii lui Levi: proclamarea mesajului evangheliei de pocăință, credință, sfințenie și evalvie ca stil de viață.

p.s. – pentru a citi mai multe despre efectele muzicii rock in bisericile contemporane, citiți aici.

Tinerii și Biserica – The Devided film

Am vizionat si eu filmul documentar Devided. Nu stiu daca ati auzit de el dar a-ti face bine sa cautati sa il vizionati si sa si vizitati pagina web dedicata acestuia la adresa:  http://dividedthemovie.com

Filmul face o analiză a lucrărilor de tineret și a lucrării cu copiii in bisericile evanghelice din SUA si Europa, afirmând că modelul de lucrare cu tinerii promovat de societatea vestică nu funcționează. Conform documentarului, o lucrare separată cu tinerii nu este biblică pentru că tinerii nu trebuiesc despărțiți de adulți și de părinții lor. Responabilitatea creșterii lor spirituale trebuie să revină în întregime părinților, și în special taților, iar în biserică aceștia trebuie să rămână împreună.

Iată câteva idei și statistici din documentar:

– în anii 90 peste 80% dintre tinerii care participau la strângerile de tineret părăseau biserica după terminarea liceului.

– în prezent statistica spune că 40% dintre tineri părăsesc biserica în timpul școlii generale, iar alte 45% dintre ei părăsesc biserica in timpul liceului.

– alți 10% părăsesc biserica in timpul facultății.

– 88% dintre copiii crescuți în familii evanghelice părăsesc biserica până la vârsta de 18 ani fără să se mai întoarcă niciodată în biserică.

Câteva cauze:

–          Lucrare cu tinerii se învârte în jurul jocurilor și distracției – astfel tinerii nu ajung să se maturizeze;

–          Concertele creștine sunt la fel ca și concertele necreștine;

–          O teologie deficitară – tinerii nu mai cred Biblia, nu mai cred in creaționism, știu doar idei simpliste

–          Ideea de a fii relevant cultural a avut o influență prea mare în lucrările de tineret;

–          Divizarea si depărtarea de adulți, de părinții lor și formarea unor grupuri și întâlniri separate; s-a ajuns chiar la biserici separate, speciale pentru tineri;

Soluția:

–          Pregătirea părinților pentru a împlini și nevoia de creștere spirituală a copiilor;

–          Pregătirea specială a taților pentru a putea să își conducă spiritual familiilor;

–          Responsabilizarea părinților de a prelua slujba de educare teologică a copiilor/tinerilor lor

Probabil ca statisticile nu se aplică ÎNCĂ la bisericile din România. Mediul confesional evanghelic din estul Europei, în speță România, este încă diferit de mediul evanghelic vestic, dar cred că în 10 ani se va ajunge la aceleași statistici.

În aceste condiții cred că bisericile evanghelice din România ar trebui să înceapă să acorde ce mai mare prioritate lucrării cu familiile pentru ca părinții să fie echipați și educați în ce privește nevoile adolescenților, tinerilor și copiilor și să poată să fie în stare să își conducă familiile într-un mod spiritual și biblic.

Este nevoie de asemenea de a înțelege că fără implicarea părinților în viețile spirituale ale propriilor copii nu se poate face nimic în această direcție.

Conform filmului, in SUA si Europa s-au pierdut deja doua generații pentru că părinții și-au lăsat copiii pe mâna bisericii și a lucrătorilor ”competenți” ca să îi educe teologic și spiritual. Această metodă a eșuat. Este nevoie de un alt mod de lucru prin implicarea directă și activă a părinților.

Ce avem de facut noi, cei care acum avem copiii mici? Suntem gata să ne responsabilizăm și să ne pregătim pentru a ne crește copiii și spiritual nu numai fizic? Este întradevăr mult mai ușor să îi creștem fizic, însă dacă ne ocupăm de ei și din punct de vedere spiritual, vom culege roadele în viața veșnică, și acest lucru este de departe cel mai important.

Am auzit părinți care se laudă așa mult cu realizările copiilor lor dar dacă îi întrebi dacă copiii lor sunt credincioși ridică din umeri.

Iată un îndemn din partea lui Dumnezeu:

Deuteronom 6:4-9

Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.
Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi.
Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.

 Să trecem la treabă deci!

Este gandirea pozitiva biblica?

Probabil ca unul dintre subiectele care au influentat cel mai mult gandirea sec. 20 este curentul gandirii pozitive. Peste tot unde te uiti, aproape orice carte pe care o citesti, toate promoveaza ideea de a fi pozitiv, iar aceste idei au aparut si in scrieril crestine, astfel ca s-a ajuns ca multi sa nu poata sa faca diferenta intre Cuvantul lui Dumnezeu si filozofia lumii.

Motivatia acestui articol este pe de o parte pentru a arata ca acest concept, la baza lui, NU este biblic si pe de alta parte, pentru a trage un semnal de alarma asupra influentei  gandirii pozitive in practica si invatatura crestina, iar de aici, implicatiile sunt majore, riscul fiind ca fundamentul Cuvantului Sfant sa fie dat la o parte, ceea ce face ca pericolul sa fie imes pentru sufletele noastre. Articolul este o incercare de a aduce iarasi in atentie problematica.

Ca observatie, toate resursele acestui material sunt preluate din mediul online, putand fi verificate de oricine doreste, articolului fiind de dorit pentru distribuita electronica.

Ce este gandirea pozitiva

Daca este sa gasim o ramura a stiintei in care sa incadram curentul numit “gandirea pozitiva”, aceasta este foarte dificil de realizat pentru ca termenul este folosit in psihologie, in filozofie, in credintele orinentale, in ezoterism, si mai nou, a fost adus si in teologie. Ananliza curentului nu este una simpla insa voi incerca sa descriu cateva aspecte ale radacinilor termenului si definitii generale ale curentului in contextul  modern si post-modern.

Psihologia a folosit si foloseste foarte mult termenul de gandire pozitiva asociat cu termenul de optimism. Expresii care definesc termenul in cadrul psihologie apar precum  ”persoanele optimiste tind sa stea motivate in ciuda frustrarilor si esecurilor”[1] sau “optimismul iti imbunatateste viata sociala si te motiveaza sa nu renunti niciodata”[2] sau ca o definite a optimismului ”o tendinta de a avea a perspective favorabila sau incurajatoare.”[3] Acesti termeni definesc modul in care psihologia clasica foloseste termenul de gandire pozitiva ca un remediu impotriva gandirii negativiste si a sentimentelor de inferioritate. Insa unii psihologi moderni au trecut dincolo da patologia negativista si definesc gandirea  pozitiva ca fiind ”credinta ca exista vointa si posibilitatea de a-ti atinge scopurile, indiferent care ar fi ele”.[4]

De asemenea termenul mai este folosit ca sinonim al optimismului si in filozofie[5], dar nu ca un remediu ci ca un mod de a percepe realitatea.

Iata doua definitii ale gandirii pozitive, care descriu esenta a ceea ce este ea  la baza:

a) Gandirea pozitiva este o atitudine mentala care patrunde in gandurile mintii, cuvinte si imagini, care duc la crestere, expansiune si success. Este o atitudine mentala prin care se astepata rezultate bune si favorabile. O gandire pozitiva anticipeaza fericire, bucurie, sanatate, bunastare si un efect pozitiv al fiecarei situatii sau actiuni. Orice lucru la care mintea se asteapta, aceea gaseste.[6]

b) Gandirea pozitiva este o disciplina care antreneza minea umana sa schimbe o realitate perceputa prin a face in mod repetat declaratii mentale pozitive. O persoana practica gandirea pozitiva cand dobandeste o stare de bine, optimism, un simt al apartenentei, semnificatiei si scop, care deriva din a fi parte si a contribui la ceva mai mare si mai constant decat ei insasi. Gandirea pozitiva este un proces al alegerii emotiilor pozitive din stimulii mediului inconjurator si aplicarea lor la perceptii si credinta. Obiectivul este crearea unei perspective care se transforma intr-o noua realitate sau intr-una mai buna, conform alegerii personale.[7]

Aceste doua definitii stau la baza gandirii pozitive. Cu alte cuvine, daca imi doresc ceva, trebuie sa imi implementez in gandire o perspectiva pozitiva a lucrurilor care va duce in final la rezultatele dorite.

Originile curentului si promotorii lui

Originile ideii are la baza un curent numit New Thought Movement [8] – Miscarea Noul Gand –  care s-a dezvoltat in sec. 19. si inceputul sec.20 in SUA si care punea accent pe credintele metafizice. Miscarea a constat intr-o alianta vaga de grupuri si culte religioase, organizatii laice, autori, filozofi si persoane fizice care impartaseau acelasi set de valori cu privire la efectele unei gandiri pozitive, legile atractiei, vindecare, forta vietii, vizualizare creativa si putere personala. Se promova idea ca “inteligenta infinita” sau “dumnezeu” este omniprezent, nu este o persoana, ci o energie care uneste toate lucrurile, acest spirit fiind totalitatea lucrurilor reale, sinele uman adevarat fiind divin,  gandul divin este o forta pentru bine, iar toate bolile isi au originea in minte si de aceea ”gandirea corecta” are efect de vindecare.[9] Miscarea este inca activa avand acelesi crez.[10] Printre autorii care au scris, din punct de vedere laic, despre forta gandirii pozitive au fost Ralph Emerson, Ernest Holmes si William James.

Promotorii cu preponderenta a gandirii pozitive in epoca moderna au fost Dale Carnegie prin cartea ”How to win friends and influence people” (Cum sa castigi prieteni si sa influentezi oameni) publicata  prima oara in 1937 si Napoleon Hill prin cartea “Think and grow rich” (gabdeste si te imbogateste) (De la idee la bani – tradusa si in limba romana) publicata in acelasi an.[11]

In mediile crestine, ideile miscarii si gandirea pozitiva a fost promovata de Norman Vincet  Peale[12], prin cartea “The power of positive thinking” (Puterea gandirii pozitive) publicata in 1952, care a avut un impact puternic, si inca are, in lumea crestina. (pentru o critica mai detaliata asupra activitatii lui Peale si a altor personalitati influentate de scrierile lui, cititi  aici – http://www.wlsessays.net/files/AlbrechtThinking.PDF [13]).

Ca si istorie, Peale a fost un pastor metodist care ulterior a trecut la Biserica Reformata din America (RCA), din Manhattan, unde a fost deasemea numit pastor. Aici s-a unit cu Smiley Blanton, un psihanalist, cu care a pus bazele unei clinici religio-psihiatrice, chiar langa biserica. Aceasta s-a dezvoltat si a devenit Fundatia Americana pentru Religie si Psihiatrie cu Blanton acordand consultatii psihistrice iar Peale ocupandu-se de problemele religioase. Au aparut insa neintelegeri intre cei doi dupa publicarea cartii “The power of positive thinking”, deoarece cartea a fost puternic criticata de comunitatea stiintifica psihiatrica din SUA, printre criticile aduse fiind aceea de frauda, de faptul ca exemplele si sursele folosite in carte sunt atat de vagi ca nu pot fi verificate, iar valoarea stiintifica a cartii find aproape nula. De asemenea, asa numitele tehnici descrise in carte de Peale au fost carcaterizate de specilistii contemporani ca fiind tehnici de autosugestie sau autohipnoza, cartea fiind denumita de unul dintre critici “biblia autohipnotistmului american”[14] Blanton nu a dorit sa gireze cartea cu numele lui, ceea ce a dus la ruperea relatiilor dintre cei doi. Cartea insa a capatat influenta si s-a raspandit, fiind vanduta in aproape 5 milioane de exemplare si tradusa in aproximativ 14 limbi.

Un element important legat de Norman Peale a fost relatia lui cu Ernest Holmes, fondatorul miscarii Science of Mind[15], si un pion principal al curentului New Thought Movment, a carui crez este de origine oculta, negand existenta unui Dumnezeu in peroana, “dumnezeu” fiind energia care uneste tot universul, crez  inrudite cu miscarea New Age.  Cartea lui  Normal Peale, “The power of positive thinking” a fost direct inspirata de Ernest Holmes, acesta fiind mentorul lui Peale [16].

Lucrarile lui Normal Peale, Dale Carnegie si Napolen Hill au avut o influenta asupra a numerosi predicatori, pastorii, lideri si personalitati crestine, si implicit a gandirii crestine, care au dus la raspandirea conceptului in crestinismul evanghelic.

Printre cei influentati sunt :

Robert Schuller – teleevanghelist American, si probabil unul dintre cele mai influente personalitati ale lumii crestine evanghelice ale sec. 20 care a influentat multe presonalitati crestine. A fondat Garden Grove Community Church in 1955 si a promovat multe dintre ideile lui Peale, cu care de altfel a avut o prietenie stransa si de lunga durata[18], avand chiar un ateliar de vindecare prin gandirea pozitiva, si fiind el insusi autor de carti de acest gen.[19] De asemenea, odata cu gandirea pozitiva a introdus idei inspirate din credintele orientale si pagane, toate relationate cu ideea de ”self-esteem” sau ”respectul de sine”.[20]

Billy Graham – a avut o prietenie de lunga durata cu Normal Peale[21], ambii fiind invinovatiti de opinia publica crestina ca erau francmasoni. De asemenea, Grahaam a fost blamat pentru ca multi convertiti ai lui au fost directionati si au devenit membrii in biserica lui Norman Peale.[22].

John Maxwell – autor crestin a numeroase carti despre conducere, atat pentru pastori si lideri crestini cat si pentru oameni de afaceri, si care este promovat foarte mult in Romania, a publicat pe site-ul personal o lista cu carti care trebuiesc obligatoriu citite de toti cei care doresc sa isi dezvolte abilitatile de conducere si dezvoltare spirituala. Printre autori sunt nominalizati si Dale Carnegie si Napoloen Hill, cu cartile lor mai sus amintite[23]. De asemenea, materialele lui despre conducere au un puternica accent pus pe gandire pozitiva. Unele dintre lucrarile lui contin prezentari pozitiva a lui Norman Peale.[24] (pentru o descriere mai detaliata a influentei gandirii pozitive asupra lui Maxewell verificati link-ul – http://www.richardghowe.com/Maxwell.pdf). De asemenea a avut relatii stranse cu Robert Schuller, acesta fiind unul dintre mentorii lui.[25]

Rich Warren – lista cu conectiile dubioase ale lui Warren este foarte lunga[26], dar voi mentiona doar relatia lui cu Robert Schuller, acesta afirmand ca a avut o influenta profunda asupra vietii lui Warren. Si in cazul scrierile lui Warren, acestea sunt puternic influentate de curentul gandirii pozitive[27], care se poate observa usor in scrierile lui, cele mai cunoascute fiind “Viata condusa de scopuri” si “Biserica condusa de scopuri”.

Bill Hybels – pastor si lider la miscarii Wellow Creek, a fost unul dintre sustinatorii lui Robert Schuller, acesta fiindu-i mentor, si despre care Schuller a afirmat ca este mandru de ceea ce face Hybels, pentru ca este cel mai bun produs al lui.[28]

David Yonggi Cho – pastor coreean al celei mai mari biserici evanghelice penticostal-carismatica din lume si care isi conduce biserica dupa principiile gandirii pozitive.[29]

Oral Roberts – unul dintre cei mai influenti vindecatori si promotori ai carismatismului, folosind asa numita credinta vindecatoare, insa criticii au vazut-o ca avand aceeasi baza a gandirii pozitive. El a introdus conceptul de vindecare holistica – minte, suflet, trup. Desi termenul de gandire pozitiva nu a fost foarte mult folosit de el, Donald Mayer, in cartea lui The Positive Thinkers, il include in categoria celor care au folosit tehnica, doar ca Roberts a creat o mixiune a teologiei cu tehnica de automotivare numita azi si tehnica de “primire a vindecarii”.

Desi lista cu autori din mediul crestin care au la baza ideologia gandirii pozitive este foarte mare, voi mentiona doar faptul ca majoritatea cartilor motivationale au la baza aceasta filozofie. Nu trebuie decat sa faceti o cautare pe internet in librariile crestinte si veti descoperii cate carti sunt gata sa ne ajute sa avem success, sa ne descoperim pe noi insine, sa invatam sa gandim pozitiv sau cum sa ajungem sa ne bucuram de viata prin schimbarea gandirii si a atitudinii.

Impactul teoriei in bisericile evanghelice

Urmatoarele observatiie sunt preluate dintr-un articol al revistei crestine americane “Truth Magazine” scris de Mike Willis  si Bowling Green si publicat in luna mai 1987[30].

  1. Eliminarea doctrinei din predicare. Gandirea pozitiva a transformat predicarea teologica in psihologie.
  2. S-a eliminat toate formele de controverse. Filozofia gandirii pozitive cauta sa castige prieteni si sa inflenteze oameni cu un zambet larg, o imbratisare calda, afirmatii impresionante si alte cuvinte de imbarbatare. Nu incurajeaza deloc discutiile sincere si deschise in domeniile de contradictie asa cum a fost caracaterizata perioada Noului Testamnet. (Fapte 17:11; 15; Gal. 2).
  3. Predicarea cu putine referiri la Biblie. Aceia care citesc jurnale ale filozofiei gandirii pozitive stiu ca acestea sunt pline cu “marturii” si ilustratii de oameni care au avut success. Anecdotele, ilustratiile si marturiile inspira o persoana sa realizeze mai mult.
  4. Puterea predicarii sta mai degraba in metoda sau tehnica prezentarii decat in evanghelie.

Donald Bloesch observa:

Crestinismul in sine, si in special in forma actual din America, este in pericol de a cadea sub vraja gandirii pozitive, unde eforturile sunt concentrate pe cultivarea metodica a atitudinii pozitive despre viata cu scopul de a castiga pace si siguranta… . Tabelele pentru progresul spiritual si lanturile de rugaciune joaca un rol important in aceasta afacere. Credina vindecataorea devine mai putin un act de credinta si mai mult o tehnica de ocolire a voii lui Dumnezeu. [31]

Efectul gandirii pozitive in conducerea bisericii locale

  1. Accentuarea nevoii de strategie in locul calauzirii Duhului – problema nu este stabilirea unei strategii de lucru, ci ca strategia primeaza in fata calauzirii Duhului Sfant si a invataturilor Scripturii. Ideea care apare tot mai des este ca “strategia este cheia pentru dezvoltarea bisericii locale”. Potrivit Bibliei, cheia este tocmai ascultarea de Cuvant si calauzirea Duhului Sfant – Fapte 13:2,4. Fapte 16:6,7
  2. Accentul pus pe aptitudinile liderului si pe carisma lui in loc de caracter – Biblia afirma insa ca un lider trebuie sa fie ales intai pe baza caracaterului conform 1 Timotei 3:1-13.

Efectele in viata de zi cu zi a credinciosilor

  1. Credinciosii evanghelici sunt bombardati  zilnic cu idei ale gandirii pozitive prin diverse carti, articole motivationale si emisiuni TV care afiram tot mai mult ca “trebuie” sa gandim pozitiv.
  2. In mediul online folozofia este promovata  prin diverse “ganduri si cugetari” asa zis spirituale si emotionale, avand alte surse decat Biblia, care distorsioneaza realitatea
  3. In miscarea carismatica, gandirea pozitiva este extrem de folosita si se ascunde in conceptul care afirma ca Dumnezeu nu doreste sa avem  suferinta, boala, lipsa de bani si duce la o gandire total nerealista bazata pe anumite texte biblice scoase cu totul din context, fara sa se tina seama de realitatea acestor lucruri; cel mai elocvent exemplu este practica postului de “gandire negative” promovata foarta mult de urmasii lui Oral Roberts, iar in Romania prin biserica Raul Vietii[32], si care nu este altceva decat o tehnica prin care credinciosii sunt invatati sa creada ca prin repetarea unor afirmatii pozitive “biblice”, ei schimba realitatea si o pot influenta. Se poate observa usor ca nu este altceva dacat aceeasi  tehnica si filozofia gandirii pozitive, care nu este ancorata in realitate si nici in increderea in providenta si voia lui Dumnezeu.

Efectele devastatoare ale gandirii pozitive sunt prezentate si dintr-o latura laica de catre autoarea americana  Barbara  Ehrenreich in cartea ei “Smile or die: how positive thinking fooled America and the World” (Zambeste sau mori: cum gandirea pozitiva a prostit America si lumea) publicata in 2009. Autoarea afirma pe baza cercetarilor ei ca ideologia gandirii pozitive a jucat un rol major in criza economica care a lovit lumea. De asemena autoarea afirma ca la baza, gandirea pozitiva a aparut prin respingerea ideii de iad si a unei pedepse vesnice din partea lui Dumnezeu, oamenii dorind sa scape de aceasta teama si sa isi traiasca viata fara ideea iadului.

O puteti asculta aici: si va rog sa o ascultati pana la capat – (imi pare rau ca nu are traducere in romaneste).

Concluzie

Materialul de mai sus este doar o introducere in problematica gandirii pozitive in bisericile evanghelice. Credinciosii trebuie sa inteleaga ca fiecare este dator sa isi pazeasca gandirea de influentele lumii si sa ramana langa Cuvantul lui Dumnezeu, singura sursa adevarata care vorbeste despre o realitate adevarata si anume – Isus Hristos. In afara de El, totul este minciuna si distorsionare a adevarului.

Coloseni 2:8 – Vedeti sa nu va inrobeasca cineva prin vreo filozofie desarta si inselatoare care tine de traditia oamenilor si de principiile acestei lumi, si nu de Hristos. (NTR)

Proverbe 4:23,24 – Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii. Indeparteaza orice inselaciune din gura ta, si inlatura orice ipocrizie de pe buzele tale. (NTR)

VA URMA … Reflectii teologice asupra gandirii pozitive…

Referinte


[1] http://www.sensiblepsychology.com/thinking.htm
[2] Chuck T. Falcon – http://www.sensiblepsychology.com/thinking.htm
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Positive_thinking#cite_ref-4
[4] [5]C.R. Snyder – psyholog – in http://www.studentie.ro/Referate/Psihologie/Referat-de-psihologie-Forta-gandirii-pozitive_i46_c984_63808.html
[6] Remez Sasson – http://www.successconsciousness.com/index_000009.htm
[7] Charlene M. Proctor, Ph.Dhttp://www.selfgrowth.com/articles/The_Evolution_of_Positive_Thinking.html
[8] http://en.wikipedia.org/wiki/New_Thought
[9] http://en.wikipedia.org/wiki/New_Thought#cite_note-newthoughtalliance.org-1
[10]http://www.newthoughtalliance.org/about.htm
[11] http://www.the-benefits-of-positive-thinking.com/origin-of-positive-thinking.html
[12] http://en.wikipedia.org/wiki/Norman_Vincent_Peale#cite_note-meyer_positive-1
[13] http://www.wlsessays.net/files/AlbrechtThinking.PDF
[14] Donald Meyer, The Positive Thinkers, in http://en.wikipedia.org/wiki/Norman_Vincent_Peale#cite_note-meyer_positive-1
[15] http://www.unitedcentersforspiritualliving.org/Philosophy/phil_founder.php
[17] http://en.wikipedia.org/wiki/Norman_Vincent_Peale
[18] http://www.rapidnet.com/~jbeard/bdm/exposes/schuller/general.htm
[19] http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_H._Schuller
[20] http://www.inplainsite.org/html/willow_creek_.html
[21] http://www.users.globalnet.co.uk/~emcd/AlphaRoots_Graham.htm
[22][23] http://www.johnmaxwell.com/downloads/jm_lifetimebooklist.pdf
[24] Richard G. Howe, Ph.D – http://www.richardghowe.com/Maxwell.pdf
[25] http://en.wikipedia.org/wiki/John_C._Maxwell
[26] http://www.inplainsite.org/html/rick_warren_new_age.html
[27] http://www.bibleguidance.co.za/Engarticles/Peaceplan.htm
[28] http://www.inplainsite.org/html/willow_creek_.html
[29] http://www.birthpangs.org/articles/church/transchurch4.html
[30] http://www.truthmagazine.com/archives/volume31/GOT031108.html
[31] http://www.wlsessays.net/files/AlbrechtThinking.PDF
[32] http://www.bisericariulvietii.ro/studii-biblice/postul-de-gandire-negativa-2010.html