Recitind articolele scrise de Dyo pe tema summit-ului de conducere al GLS,  Willow Creek si BIG Impact (de aici), sesizez in cele scrise ideea promovata de GLS  si anume ca Biserica trebuie sa influenteze societatea sa se schimbe si ca biserica locala este cheie pentru acest lucru, ideea de baza a GLS si Willow Creek.

La prima vedere, nimic rau in acest lucru. Insa chestiunea este mai complexa decat pare si mai periculoasa decat vor unii sa accepte.

Modelul propus de GLS si Willow Creek este unul care sustine ideea a carui promotor de baza a fost Francis Schaeffer si anume ca Biserica este chemata sa influenteze orice domeniu al societatii si sa il schimbe, pornind de la elemente de cultura – arta, sport, muzica, si pana la politica, justitie, adiminsitratie, saracie, etc.

GLS sustine ca solutia pentru toate acestea este biserica locala. In consecinta au creat programe si seminarii pentru a promova aceasta ideea si pentru a influenta pe liderii bisericilor locale sau pastorii acestora sa isi schimbe gandirea cu privire la ideilor lor “inguste” care iau chestiunile spirituale si teologice mult prea in serios, si sa ii ajute ei sa aibe o viziune mai mare si mai mareata cu privire la “visul lui Dumnezeu” pentru aceasta lume.  BIG Impact si-a trecut deja in vocabularul aceasta exprimare.

Astfel ideile lui Schaeffer in ce priveste impactul pe care Biseric ar trebui sa il aibe asupra societatii sunt dezvoltate intr-o dogma care face din Biserica un militant pentru agenda politica locala, mondiala sau nationala. Schimbarea societatii sau mediului social devine scopul in sine al Bisericii, o schimbare care cauta sa uneasca domeniile culturale, sociale si politice intr-o singura unitate de gandire.

Se pare ca de aici porneste si Dyo, chemand liderii din orice domeniu sa participe la conferinta GLS , in ideea ca aceste principii de conducere, in general seculare, pot aduce o schimbare in mediul economic, politic si social al Romaniei. Insa, dupa cum chiar el afirma, „Willow Creek este o organizaţie creştină, iar summitul este văzut ȋn primul rȃnd ca o resursă pentru biserici, pentru liderii creştini. Platforma de discuţie este, ȋn mare parte, Cuvȃntul lui Dumnezeu”,  iar aici avem problema pe care eu am semnalat-o: GLS si Willow Creek transmit prin ideile lor de conducere un credeu si o filozofie de leadership incompatibile cu lucrarea crestina. Printre altele se poate idnetifica ideea succesului personal in lucrare/business/politica printr-o dezvoltare, schimbare si formare continua a liderului fara sa se ia in calcul problemele de natura spirituala. Lucrarea crestina este vazuta ca orice alta activitate sociala si in consecinta principiile de lucru seculare pot fi aplicate si in lucrarea crestina. GLS incearca sa ne induca ideea ca telurile spiritual pot fi atinse prin metodele modern de leadership – stabilirea unor scopuri si pasi care trebuiesc facuti pentru a atinge acele scopuri.

Oswald Sander afirma urmatoarele: Telurile spirituale nu pot fi atinse decat de oameni spirituali care se folosesc de metode spirituale. Ce schimbari marete s-ar realiza in bisericile si organizatiile crestine daca aceasta prioritate ar fi urmarita cu strictete! (Adevaratul lider spiritual, Ed. Discipolul, 2006, p.39)

Ideea ca GLS se pricepe la conducere este discutabila din perspectiva bisericeasca si total nefondata din perspectiva spirituala. GLS nu se pricepe la conducerea spirituala iar acest lucru se vede clar cand ne uitam la vorbitorii invitati.

In al doilea rand, Dyo afirma ca a facut o chemare la participare pronind de la un nivel care se afla in afara spatiului bisericesc. Insa iata ce a scris in articolul “Dezideratul excelentei” : marginalizarea evanghelică ȋn spaţiul cultural romȃnesc are de-a face şi cu incapacitatea evanghelicilor noştri de a face faţă standardelor de excelenţă cerute de lumea ȋn care trăim.

Deci pana la urma chemarea la participare are de-a face si cu miscarea evanghelica, care ar trebui probabil sa actioneze ca un liant  si un factor de schimbare in societatea romaneasca. Ceea ce Dyo si alti promotori ai GLS nu iau in calcul este faptul ca societatea moderna si cea romaneasca NU isi doreste ca miscarea evanghelica sa aibe acest rol. Miscarea evanghelica a fost, este si va fi stigmatizata si dispretuita tot timpul, nu pentru ca nu indeplineste standardele de excelenta, ci pentru ca valorile si scopurile ei sunt – sau ar trebui sa fie – total contrare cursului lumii.

Ideea ca GLS poate fi separata de Biserica este iarasi falsa din moment ce organizatorii isi doresc ca summit-ul sa fie perceput ca unul crestin, iar dorinta de a schimba mediul politic, social si economic al Romaniei prin conferintele GLS mi se pare total nefireasca in acest context. Insa in perioada moderna miscarea evanghelica, prin unii din liderii ei, ca cei de la GLS si Willow Creek, a ajuns sa fie ca o adolescenta care cauta sa fie acceptata de baietii din grup si pentru acest lucru este dispusa sa sara in bratele oricui. Cel mai concludent exemplu este reactia lui Bill Hybels cand directorul de la Starbucks a refuzat sa mai vorbeasca la Willow Creek atunci cand grupurile pro homosexuali sau sesizat.

In concluzie, GLS nu poate fi separata de miscare evanghelica sau Biserica tocmai pentru ca isi doreste sa fie perceputa asa. A face o chemare catre “toti liderii” de a participa la un summit despre conducere care isi doreste sa promoveze anumite valori crestine dar cu vorbitori din apropate toate domeniile societatii, presupune un amestec letal care nu poate duce decat la distrugerea Bisericii in general si a bisericii locale in mod particular.

Sa nu uitam ca veninul de sarpe contine 90% proteine.

Eu indemn deci pe toti liderii crestini sa fie atenti la acest amestec.