Dumitru Cornilescu despre întoarcerea la Dumnezeu a lui Teodor Popescu

Extras preluat din broșura ”Cum m-am întors la Dumnezeu” a lui Dumitru Cornilescu,  tipărită de BER în 1998.

pag.22 – Întoarcerea la Dumnezeu a unui preot

Cam pe vremea aceea a trebuit să mă duc la București ca sa-mi tipăresc traducerea. (primăvara lui 1919 – n.p.) Acolo aveam un prieten preot. Era văduv. După moartea soției sale, îl frământa mult gândul să aducă suflete la Domnul Hristos. Dar nu știa cum. El auzise despre întoarcerea mea și despre lucrarea începută. Eram în corespondență. I-am scris câte ceva, dar n-a înțeles nimic. Când am venit la București, l-am văzut și am început să stăm de vorbă asupra Evangheliei. Nu putea pricepe că el, preot cum se cade și printre cei mai buni, era un păcătos și nu putea crede că el trebuie să se întoarcă la Dumnezeu: era prea bun pentru așa ceva! După multă vorbă și supărare din partea lui, a spus că vrea să mă audă predicând în biserica lui și că, dacă mai multă lume o să se întoarcă la Dumnezeu, ”are să vadă”. După ce am predicat de câteva ori, mi-a spus că vrea să înceapă să predice și el, despre ”întoarcerea la Dumnezeu”. ”Bun” i-am răspuns eu, ”dar trebuie să fi întâi tu întors la Domnul”. ”N-are a face” a zis el, ”am să predic altora”. A început să predice. 

Într-o duminică, pe când predica și zugrăvea grozăvia păcatului, a sfârșit prin a vedea grozăvia propriului său păcat și s-a întors la Dumnezeu prin propria sa predică, în timp ce căuta să întoarcă pe alții la Dumnezeu.