Elementul doctrinar care diferențiază mișcarea evanghelică de celelalte ramuri ale creștinismului este convertirea sau ceea ce se numește întoarcerea la Dumnezeu. Din nefericire însă, mișcarea evanghelică pierde tot mai mult din vedere importanța capitală a acestei doctrine centrale și definitorii. Formal și tradițional ea încă se păstrează, dar doctrina este diluată, tratată foarte superficial sau și mai grav, este înțeleasă greșit. Asta duce la confuzie și la crearea unor sentimente de siguranță false în ce privește mânturea personală. Am scris despre aceasta în articolul precedent. În acest articol voi încerca să detaliez cele mai importante dovezi ale mântuirii și lucrării Duhului Sfânt în viața unui om. Deși am predicat despre acest subiect folosind Epistola 1 Ioan, mă voi folosi aici de predicile pastorului Dr. Peter Master de la Metropolitan Tabernacle, Londra, biserica unde a predicat și Spurgeon timp de foarte mulți ani.
- Convingerea de păcat și pocăința. Aceasta este una dintre cele mai importante condiții și dovezi ale unei convertiri reale. Convingerea de păcat vine în urma auzirii Cuvântului și a conștientizării faptului că ești un om păcătos pierdut care are nevoie de salvare. Iar rezultatul acestei conștientizări te îndeamnă la pocăință și la a striga la Dumnezeu după ajutor (Fapte 2:37-38, Fapte 3:19).
- Cuvântul lui Dumnezeu prinde viață. Aceasta este o experiență pe care mulți o pot dovedi. Atunci când Dumnezeu lucrează în mod real în viața noastră și suntem născuți din nou din Duhul Sfânt, Biblia începe să prindă viață. Cuvintele Scripturii încep să vorbească și să aibe însemnătate pentru cel mântuit. Mai mult, Cuvantul va începe să lucreze și te va transforma încetul cu încetul. Și asta pentru că primind viața din Dumnezeu, sufletul tău se va hrăni cu acest Cuvânt a lui Dumnezeu. (Fapte 2:42)
- Jertfa lui Hristos devine esențială pentru viața ta pentru că în ea este credința și speranța ta. Nici un om nu poate fi mântuit dacă nu își pune încrederea totală în lucrarea Domnului Isus de la cruce. De aceea oricine este născut din nou cu adevărat va avea în centrul gândirii și a vieții lui crucea lui Hristos. Mulți credincioși pot depune mărturie că odată cu întoarcerea la Dumnezeu, jertfa lui Hristos a devenit ceva personal, nu doar o istorie auzită la adunare.
- Rugăciunea – o viață activă și reală de rugăciune. Un alt aspect al unei vieți reale de credință este faptul că Dumnezeu îți răspunde la rugăciuni. Cel mai probabil nu la toate, dar poți observa cum rugăciunile tale se schimbă și cum Dumnezeu răspunde în moduri neașteptate la cererile tale. Mai mult, rugăciunile tale nu mai sunt doar centrate pe nevoile tale ci încep să fie preocupate și de sufletele altora. Este o dăvadă a lucrării Duhului Sfânt în viața ta.
- O inimă nouă, o viață nouă și transparentă, fără secrete. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea nostră și în același timp pentru schimbarea noastră. (Romani 12:1-3). Și aici este probabil dovada exterioară cea mai puternică a unui om născut din Dumnezeu în mod real. Fără o schimbare reală în fapte, în purtare, în gândire, nu te poți numi copilul Domnului. Roada Duhului Sfânt trebuie să prindă contur în viața ta. De asemenea apare biruința asupra patimilor păcătoase, asupra păcatelor evidente din viața ta. Nu mai ai o viață dublă care trebuie ascunsă, ci începi să o aduci la lumină. Biblia afirmă că ”cine lucrează după adevăr, vine la lumină.. ” (Ioan 3:20) De asemena siguranța mântuirii începe să crească și să ia formă. Aceasta este o dovadă interioară dată de Duhul Sfânt celor credincioși. Pe măsură ce înaintezi în credință Dumnezeu te va ajută să te încrezi și mai mult în El și în jertfa lui Hristos, iar Duhul Sfânt îți va da siguranța interioară și un sentiment de apartenență la poporul Domnului. Duhul Sfânt adeverește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:15-16)
- Părtășia frățească. Una dintre semnele disctincte ale credincioșilor este părășia. Un om care se întoarce la Dumnezeu în mod real va începe să iubească și să dorească părtășia cu cei credincioși. Va dori să intre în această părtăși și să iubească pe credincioșii Domnului. (Fapte 2:42). Cine nu iubește pe frați este încă în întuneric. (1 Ioan 2:11). Și din nefericire sunt foarte mulți evanghelici cărora le place mai mult să stea cu prietenii lor necredincioși și să petreacă timp cu ei decât să aibe părtășie cu frații din adunare. Pentru mulți, cei mai buni prieteni ai lor sunt cei nemântuiți, iar când vine vorba de biserică sau credincioși, nu au decât cuvinte de critică.
- Ispitele vieții se întețesc împreună cu atacurile celui rău asupra convingerilor tale. Dacă Dumnezeu te-a mântuit și te-a eliberat de sub robia păcatului, diavolul va face tot posibilul să te facă să cazi sau să îți pierzi siguranța mântuirii și încrederea în Dumnezeu. Va face tot posibilul să te țină departe de Cuvantul Domnului și de timpul de rugăciune.
Aceste lucruri sunt cele mai importante dovezi ale unei convertiri reale prin care te poți testa și analiza. Cine este sincer cu sine, nu va dori să trăiască o minciună, iar un asemenea subiect nu îl va lăsa rece. 2 Corinteni 13:5 „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi?”
Și încă ceva de reținut: nu toți sunt la același nivel. Dar ai nevoie ca într-o anumită măsură toate aceste lucuri să fie prezente în viața ta. Nu e nevoie să plângi cu disperare pentru păcatele tale, dar ai nevoie de o convingere serioasă care să te ajute să îți vezi starea și nevoia de Dumnezeu și apoi să te împingă la pocăință și credință.