Falsa convertire sau … cum să trăiești o minciună

În ziarul norvegian Bergensavisen din 5 mai 2017 a apărut un articol despre un fost pastor al unei mari biserici din Bergen, care a renuțat la întraga viață de slujire și de familie, și după 19 ani de căsătorie și cu patru copii, a divorțat și a devenit comediant ambulant prin barurile orașelor din Norvegia.

Interviul acesta apare după 10 ani de la divorț și renunțare la pastorat iar media norvegiană jubilează cu un titlu de primă pagină: Am renunțat să mai trăiesc o minciună sau să trăiesc o iluzie. Predicatorul care l-a pierdut pe Dumnezeu și s-a găsit pe sine însuși.

Istoria lui este destul de clasică și tristă, a unui om care trăia la un moment dat o viață dublă, fumând pe ascuns, consumând pornografie și ajungând implicit la o criză familială care a dus în cele din urmă la divorț. Ceea ce mă intrigă însă cel mai mult din întreaga poveste este relatarea convertirii lui, pentru că ceea ce el spune reprezintă tragedia bisericilor moderne și a teologiei promovată de predicatori ca el, care nu au cunoscut sau nu au înțeles niciodată adevăratul har a lui Dumnezeu.

”Mântuit” la vârsta de 13 ani

Ca și copil, a crescut într-o familie conservatoare baptistă din Tromso, nordul Norvegiei, cu părinți simpli, muncitori în industria de pește dar implicați in biserica locală. La vârsta de 13 ani a mers într-o tabără de tineret unde a trecut printr-un fel de experiență spiritual-emoțională pe care a numit-o ”mântuire”, dar pe care acum o vede ca un anumit tip de sugestie-manipulatoare. Iată cum povestește:

Erau mulți tineri acolo, multă tensiune și o atmosferă puternică. Atunci un prieten a venit lângă mine și m-a întrebat: Vrei să mă rog pentru tine? Vrei să îl primești pe Isus în inima ta? Am acceptat ceea ce mi-a spus acel prieten și am fost astfel mântuit. Și pastorul continuă: nu e mare lucru să îl faci pe un băiat de 13 ani să fie convis în felul acesta.

Vi se pare cunoscută descrierea? În câte tabere de tineret nu se face la fel? În câte biserici nu se întâmplă același lucru? Nu-i de mirare că omul chiar a trăit o minciună și s-a chinuit toată viața să trăiască la un standard moral atât de înalt încât în final a capitulat.

Adevărata tragedie este că predicarea și practicile evanghelice contemporane duc la rezultate și vieți de felul acesta, trăite în minciună, iar cei mai mulți nici măcar nu realizează ce se întâmplă cu ei. Vor trece la cele veșnice crezând că sunt mântuiți când de fapt ei au dus o viață de auto-sugestie și auto-convingere, străduindu-se să trăiască la un standard imposibil pentru orice om normal.

Cea mai mare problemă pe care o avem astăzi în biserici este neînțelegerea mesajului Evangheliei și a efectului ei asupra naturii umane. Orice predicator și orice credincios trebuie să răspundă obligatoriul la doua întrebări, daca nu vrea să trăiască sau să predice o iluzie:

  1. Ce este Evanghelia?
  2. Cum se aplică ea în în mod real în viața mea.

Fără să ai răspunsuri corecte și concrete la aceste două întrebări vei trăi o minciună și o iluzie. Mult prea mulți predicatori și pastori români țin predici despre viața și practica creștină și trec cu vederea esențialul: anume că nimeni nu poate trăi la nivelul cerut de Scriptură prin propriile forțe. Oricât te-ai strădui nu vei putea niciodată să iubești așa cum o cere Dumnezeu,  nu vei putea să fi niciodată corect și onest la nivelul pe care îl cere Dumnezeu, nu vei putea să faci față ispitelor atât de puternice a banilor, sexului sau puterii, prin propriile forțe. Mai mult, dacă tu nu ai o experiență reală a puterii transformatoare a Evangheliei în propria viață, nu faci decât ce face și un vânzător de gogoși – vinzi iluzii.

Și asta pentru că în primul rând nu se înțelege natura și starea decăzută a omului. 

Cum poate un rob al păcatului și sub sclavia propriului trup (firea pământască) să se elibereze singur, când el se află legat în lanțurile fărădelegii? (Fapte 8:23). Se poate oare elibera un sclav din propria sclavie, prin propriile puteri? Dacă ar mai putea să o facă, de ce mai este numit sclav/rob de Domnul Isus (Ioan 8:34)?  Este deci ușor de înțeles că este nevoie de Altcineva mai puternic decât noi și din afara mediului nostru care să vină și să ne elibereze.

Sau cum poate un mort în păcate și în fărădelegi să se învie singur la viață? (Efeseni 2:1-2). Sau poate omul muritor să decidă prin propriile puteri că va trăi veșnic? Biblia afirmă că doar Cel care a murit și a înviat din morți are Viața, poate să ne învie la o viață nouă și să ne dea în același timp și viață veșnică (Romani 6).

Sau poate cineva să devină copilul lui Dumnezeu, prin propria decizie? Poate un om muritor să se facă sau să se declare singur copilul Domnului? Este nevoie ca Dumnezeu Însuși să facă înfierea în mod individual și personal. Apoi omul trebuie să fie născut în familia lui Dumnezeu și din Dumnezeu, ca să poată purtat în mod real titlul de copil a lui Dumnezeu (1 Petru 1:23, Ioan 3:5, Ioan 1:12-13).

Poate un om să fie în stare să-și iubească sincer și dezinteresat aproapele printr-o simplă decizie luată poate în fața adunării și eventual în apa botezului? Poate o asemenea decizie să ducă la schimbări atât de radicale în natura umană egoistă și ego-centristă?

Sau poate decide o persoană, cu de la sine putere,  ca după moarte să ajungă în rai, în prezența lui Dumnezeu? Este chiar ridicol să crezi așa ceva și totuși aceasta este esența multor predici și predicatori din România. De aceea avem convertiri false și oameni care se mint singuri.

Dar ce poate face un om în această stare?  Cum poate un om să fie cu adevărat o ființă nouă, o persoană care poate birui păcatul, ispita și instinctile unui trup păcătos? Evident că nu printr-o simplă decizie sau formulă de rugăciune făcută sub influența muzicii sau prin manipulare emoțională.  De aceea în primul rând trebuie să înțelegem că mântuirea omului este un act suveran, supranatural și unic al lui Dumnezeu, având ca bază jertfa lui Hristos și lucrarea Duhului Sfânt, conf. Tit 3:3-7.

Plecând de la această premisă, sugerez următorii pași pentru cei care vin de mult în adunări și care vor să fie sinceri cu ei înșiși, pentru cei care au trecut prin experiențe asemănătoare cu a pastorului norvegian, pentru cei care se tot pocăiesc și tot degeaba sau chiar pentru cei care nu sunt siguri de mântuirea lor.

  1. Caută să întelegi corect mesajul Evangheliei. Fără înțelegere și informație corectă nu poți afla Adevărul. Citește și recitește pasajele din Scriptură care vorbesc despre mântuire, despre viața nouă în Hristos, despre puterea transformatoare a Evangheliei. Citește cu atenție evanghelia după Ioan, cartea Romani și Epistola 1 Ioan. Nu te aștepta să înțelegi imediat dar cere-i lui Dumnezeu să te ajute.
  2. Nu renunța ușor și nu trata cu ușurință chestiunea. Este în joc viața ta și viitorul tău.
  3. Analizează-ți viața în mod onest. Pune-ți întrebări serioase. Trăiești cu adevărat o relație personală cu Dumnezeu? Ai biruit păcatele mari din viața ta? Cum stai cu pornografie, cu dependeța alcool, tutun sau ale substanțe, cu adulterul, curvia? Pe scurt, duci o viață dublă?
  4. Identifică păcatul din viața ta și atitudinile tale față de Dumnezeu. Dacă nu vezi nimic greșit sau prea grav, recitește pasajele Biblie despre păcat și listele cu păcate. Biblia spune că ”cine zice că nu are păcat, se înșală singur…”. (1 Ioan 1:8).
  5. Întreabă-te serios și onest – vrei cu adevărat să fi liber de păcatele care te biruiesc? Vrei cu adevărat să duci o viață sfântă? Pentru că dacă nu vrei cu adevărat, nu poți fi eliberat. Mulți spun că vor să fie liberi, dar în adâncul inimii păstrează o simpatie pentru păcat.
  6. Pocăiește-te și strigă la Dumnezeu după ajutor. Cere eliberare și salvare. Cere-i lui Dumnezeu să te mântuiască și nu te opri până când El nu îți dă convingerea personală că ești salvat. Biblia spune că Duhul Sfânt adeverește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:15-16).
  7. Agață-te cu toată puterea ta de jertfa Domnului Hristos. Nu poți fi mântuit dacă nu crezi și dacă nu te încrezi din toată inima ta ca Isus Hristos a murit pentru păcatele tale. El a murit și pentru minciuna ta de acum 10 ani, și pentru furtul tău de acum 3 ani și pentru că te uiți la pornografie. Dar fi sigur că jertfa Lui este îndeajuns de valoroasă că să îți asigure iertarea și împăcarea cu Dumnezeu Tatăl.

Dar.. fii atent. Ca să devi o făptură cu adevărat nouă și dacă nu vrei să trăiești o minciună…  trebuie să mori și tu odată cu El –  față de tine, față de păcat, față de lume și valorile ei. Doar așa poți să fi înviat la o viață nouă.

Și dacă Dumnezeu te-a mântuit și te-a născut din nou din Duhul Sfânt și dacă te-a adus la viață nouă în Hristos, abia atunci vei începe să vezi efectele puterii lui Dumnezeu și a Evanghelie în viața ta de zi cu zi și pas cu pas.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. „trebuie să mori și tu odată cu El”

    Aș completa:

    Moartea împreună cu Domnul Isus s-a realizat „odată pentru totdeauna” atunci cînd El a fost sacrificat pe cruce pentru păcatele noastre.
    Această „moarte” este realizată de Dumnezeu în momentul nașterii din nou.
    Romani 6.6 – „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;

    Așa cum spuneai, sclavul păcatului nu poate face nimic pentru a se ridica din starea lui, deci nici să dea la „moarte” vechea natură.
    Numai prin „moarte”, adică un eveniment categoric, dureros, Dumnezeu poate crea natura nouă care să aibă „imaginea Celui ceresc”.
    Coloseni 3.9,10 – „v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după imaginea Celui ce l-a făcut.
    Titus 3.5 – „El ne -a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfînt

    2 Corintieni 5.15 – „Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.”
    2 Corintieni 5.17,18 – „dacă este cineva în Hristos, este o zidire nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sînt dela Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos”

    1. Da frate Lucian, ceea ce ai spus demonstrează cât de mare și adânca este lucrarea Evangheliei.
      Cred ca cine citește ar trebui sa se oprească si la ultimul verset citat de tine: ” cine este in Hristos este o făptura noua”. A fi o făptura sau zidire noua trebuie sa fie un lucru care sa ne preocupe serios atunci când analizam mesajul și efectul Evangheliei. Și este clar ca nu se poate face prin puterea noastră.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: