Elementul doctrinar care diferențiază mișcarea evanghelică de celelalte ramuri ale creștinismului este convertirea sau ceea ce se numește întoarcerea la Dumnezeu. Din nefericire însă, mișcarea evanghelică pierde tot mai mult din vedere importanța capitală a acestei doctrine centrale și definitorii. Formal și tradițional ea încă se păstrează, dar doctrina este diluată, tratată foarte superficial sau și mai grav, este înțeleasă greșit. Asta duce la confuzie și la crearea unor sentimente de siguranță false în ce privește mânturea personală. Am scris despre aceasta în articolul precedent. În acest articol voi încerca să detaliez cele mai importante dovezi ale mântuirii și lucrării Duhului Sfânt în viața unui om. Deși am predicat despre acest subiect folosind Epistola 1 Ioan, mă voi folosi aici de predicile pastorului Dr. Peter Master de la Metropolitan Tabernacle, Londra, biserica unde a predicat și Spurgeon timp de foarte mulți ani.

1. Convingerea de păcat și pocăința. Aceasta este una dintre cele mai importante condiții și dovezi ale unei convertiri reale. Convingerea de păcat vine în urma auzirii Cuvântului și a conștientizării faptului că ești un om păcătos pierdut care are nevoie de salvare. Iar rezultatul acestei conștientizări te îndeamnă la pocăință și la a striga la Dumnezeu după ajutor (Fapte 2:37-38, Fapte 3:19). 
2. Cuvântul lui Dumnezeu prinde viață. Aceasta este o experiență pe care mulți o pot dovedi. Atunci când Dumnezeu lucrează în mod real în viața noastră și suntem născuți din nou din Duhul Sfânt, Biblia începe să prindă viață. Cuvintele Scripturii încep să vorbească și să aibe însemnătate pentru cel mântuit. Mai mult, Cuvantul va începe să lucreze și te va transforma încetul cu încetul. Și asta pentru că primind viața din Dumnezeu, sufletul tău se va hrăni cu acest Cuvânt a lui Dumnezeu. (Fapte 2:42)
3. Jertfa lui Hristos devine esențială pentru viața ta pentru că în ea este credința și speranța ta. Nici un om nu poate fi mântuit dacă nu își pune încrederea totală în lucrarea Domnului Isus de la cruce. De aceea oricine este născut din nou cu adevărat va avea în centrul gândirii și a vieții lui crucea lui Hristos. Mulți credincioși pot depune mărturie că odată cu întoarcerea la Dumnezeu, jertfa lui Hristos a devenit ceva personal, nu doar o istorie auzită la adunare.
4. Rugăciunea – o viață activă și reală de rugăciune. Un alt aspect al unei vieți reale de credință este faptul că Dumnezeu îți răspunde la rugăciuni. Cel mai probabil nu la toate, dar poți observa cum rugăciunile tale se schimbă și cum Dumnezeu răspunde în moduri neașteptate la cererile tale. Mai mult, rugăciunile tale nu mai sunt doar centrate pe nevoile tale ci încep să fie preocupate și de sufletele altora. Este o dăvadă a lucrării Duhului Sfânt în viața ta.
5. O inimă nouă, o viață nouă și transparentă, fără secrete. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea nostră și în același timp pentru schimbarea noastră. (Romani 12:1-3). Și aici este probabil dovada exterioară cea mai puternică a unui om născut din Dumnezeu în mod real. Fără o schimbare reală în fapte, în purtare, în gândire, nu te poți numi copilul Domnului. Roada Duhului Sfânt trebuie să prindă contur în viața ta. De asemenea apare biruința asupra patimilor păcătoase, asupra păcatelor evidente din viața ta. Nu mai ai o viață dublă care trebuie ascunsă, ci începi să o aduci la lumină. Biblia afirmă că ”cine lucrează după adevăr, vine la lumină.. ” (Ioan 3:20) De asemena siguranța mântuirii începe să crească și să ia formă. Aceasta este o dovadă interioară dată de Duhul Sfânt celor credincioși. Pe măsură ce înaintezi în credință Dumnezeu te va ajută să te încrezi și mai mult în El și în jertfa lui Hristos, iar Duhul Sfânt îți va da siguranța interioară și un sentiment de apartenență la poporul Domnului. Duhul Sfânt adeverește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:15-16)
6. Părtășia frățească. Una dintre semnele disctincte ale credincioșilor este părășia. Un om care se întoarce la Dumnezeu în mod real va începe să iubească și să dorească părtășia cu cei credincioși. Va dori să intre în această părtăși și să iubească pe credincioșii Domnului. (Fapte 2:42). Cine nu iubește pe frați este încă în întuneric. (1 Ioan 2:11). Și din nefericire sunt foarte mulți evanghelici cărora le place mai mult să stea cu prietenii lor necredincioși și să petreacă timp cu ei decât să aibe părtășie cu frații din adunare. Pentru mulți, cei mai buni prieteni ai lor sunt cei nemântuiți, iar când vine vorba de biserică sau credincioși, nu au decât cuvinte de critică.
7. Ispitele vieții se întețesc împreună cu atacurile celui rău asupra convingerilor tale. Dacă Dumnezeu te-a mântuit și te-a eliberat de sub robia păcatului, diavolul va face tot posibilul să te facă să cazi sau să îți pierzi siguranța mântuirii și încrederea în Dumnezeu. Va face tot posibilul să te țină departe de Cuvantul Domnului și de timpul de rugăciune.

Aceste lucruri sunt cele mai importante dovezi ale unei convertiri reale prin care te poți testa și analiza. Cine este sincer cu sine, nu va dori să trăiască o minciună, iar un asemenea subiect nu îl va lăsa rece. 2 Corinteni 13:5 „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi?”

Și încă ceva de reținut: nu toți sunt la același nivel. Dar ai nevoie ca într-o anumită măsură toate aceste lucuri să fie prezente în viața ta. Nu e nevoie să plângi cu disperare pentru păcatele tale, dar ai nevoie de o convingere serioasă care să te ajute să îți vezi starea și nevoia de Dumnezeu și apoi să te împingă la pocăință și credință.

În ziarul norvegian Bergensavisen din 5 mai 2017 a apărut un articol despre un fost pastor al unei mari biserici din Bergen, care a renuțat la întraga viață de slujire și de familie, și după 19 ani de căsătorie și cu patru copii, a divorțat și a devenit comediant ambulant prin barurile orașelor din Norvegia.

Interviul acesta apare după 10 ani de la divorț și renunțare la pastorat iar media norvegiană jubilează cu un titlu de primă pagină: Am renunțat să mai trăiesc o minciună sau să trăiesc o iluzie. Predicatorul care l-a pierdut pe Dumnezeu și s-a găsit pe sine însuși.

Istoria lui este destul de clasică și tristă, a unui om care trăia la un moment dat o viață dublă, fumând pe ascuns, consumând pornografie și ajungând implicit la o criză familială care a dus în cele din urmă la divorț. Ceea ce mă intrigă însă cel mai mult din întreaga poveste este relatarea convertirii lui, pentru că ceea ce el spune reprezintă tragedia bisericilor moderne și a teologiei promovată de predicatori ca el, care nu au cunoscut sau nu au înțeles niciodată adevăratul har a lui Dumnezeu.

”Mântuit” la vârsta de 13 ani

Ca și copil, a crescut într-o familie conservatoare baptistă din Tromso, nordul Norvegiei, cu părinți simpli, muncitori în industria de pește dar implicați in biserica locală. La vârsta de 13 ani a mers într-o tabără de tineret unde a trecut printr-un fel de experiență spiritual-emoțională pe care a numit-o ”mântuire”, dar pe care acum o vede ca un anumit tip de sugestie-manipulatoare. Iată cum povestește:

Erau mulți tineri acolo, multă tensiune și o atmosferă puternică. Atunci un prieten a venit lângă mine și m-a întrebat: Vrei să mă rog pentru tine? Vrei să îl primești pe Isus în inima ta? Am acceptat ceea ce mi-a spus acel prieten și am fost astfel mântuit. Și pastorul continuă: nu e mare lucru să îl faci pe un băiat de 13 ani să fie convis în felul acesta.

Vi se pare cunoscută descrierea? În câte tabere de tineret nu se face la fel? În câte biserici nu se întâmplă același lucru? Nu-i de mirare că omul chiar a trăit o minciună și s-a chinuit toată viața să trăiască la un standard moral atât de înalt încât în final a capitulat.

Adevărata tragedie este că predicarea și practicile evanghelice contemporane duc la rezultate și vieți de felul acesta, trăite în minciună, iar cei mai mulți nici măcar nu realizează ce se întâmplă cu ei. Vor trece la cele veșnice crezând că sunt mântuiți când de fapt ei au dus o viață de auto-sugestie și auto-convingere, străduindu-se să trăiască la un standard imposibil pentru orice om normal.

Cea mai mare problemă pe care o avem astăzi în biserici este neînțelegerea mesajului Evangheliei și a efectului ei asupra naturii umane. Orice predicator și orice credincios trebuie să răspundă obligatoriul la doua întrebări, daca nu vrea să trăiască sau să predice o iluzie:

1. Ce este Evanghelia?
2. Cum se aplică ea în în mod real în viața mea.

Fără să ai răspunsuri corecte și concrete la aceste două întrebări vei trăi o minciună și o iluzie. Mult prea mulți predicatori și pastori români țin predici despre viața și practica creștină și trec cu vederea esențialul: anume că nimeni nu poate trăi la nivelul cerut de Scriptură prin propriile forțe. Oricât te-ai strădui nu vei putea niciodată să iubești așa cum o cere Dumnezeu,  nu vei putea să fi niciodată corect și onest la nivelul pe care îl cere Dumnezeu, nu vei putea să faci față ispitelor atât de puternice a banilor, sexului sau puterii, prin propriile forțe. Mai mult, dacă tu nu ai o experiență reală a puterii transformatoare a Evangheliei în propria viață, nu faci decât ce face și un vânzător de gogoși – vinzi iluzii.

Și asta pentru că în primul rând nu se înțelege natura și starea decăzută a omului. 

Cum poate un rob al păcatului și sub sclavia propriului trup (firea pământască) să se elibereze singur, când el se află legat în lanțurile fărădelegii? (Fapte 8:23). Se poate oare elibera un sclav din propria sclavie, prin propriile puteri? Dacă ar mai putea să o facă, de ce mai este numit sclav/rob de Domnul Isus (Ioan 8:34)?  Este deci ușor de înțeles că este nevoie de Altcineva mai puternic decât noi și din afara mediului nostru care să vină și să ne elibereze.

Sau cum poate un mort în păcate și în fărădelegi să se învie singur la viață? (Efeseni 2:1-2). Sau poate omul muritor să decidă prin propriile puteri că va trăi veșnic? Biblia afirmă că doar Cel care a murit și a înviat din morți are Viața, poate să ne învie la o viață nouă și să ne dea în același timp și viață veșnică (Romani 6).

Sau poate cineva să devină copilul lui Dumnezeu, prin propria decizie? Poate un om muritor să se facă sau să se declare singur copilul Domnului? Este nevoie ca Dumnezeu Însuși să facă înfierea în mod individual și personal. Apoi omul trebuie să fie născut în familia lui Dumnezeu și din Dumnezeu, ca să poată purtat în mod real titlul de copil a lui Dumnezeu (1 Petru 1:23, Ioan 3:5, Ioan 1:12-13).

Poate un om să fie în stare să-și iubească sincer și dezinteresat aproapele printr-o simplă decizie luată poate în fața adunării și eventual în apa botezului? Poate o asemenea decizie să ducă la schimbări atât de radicale în natura umană egoistă și ego-centristă?

Sau poate decide o persoană, cu de la sine putere,  ca după moarte să ajungă în rai, în prezența lui Dumnezeu? Este chiar ridicol să crezi așa ceva și totuși aceasta este esența multor predici și predicatori din România. De aceea avem convertiri false și oameni care se mint singuri.

Dar ce poate face un om în această stare?  Cum poate un om să fie cu adevărat o ființă nouă, o persoană care poate birui păcatul, ispita și instinctile unui trup păcătos? Evident că nu printr-o simplă decizie sau formulă de rugăciune făcută sub influența muzicii sau prin manipulare emoțională.  De aceea în primul rând trebuie să înțelegem că mântuirea omului este un act suveran, supranatural și unic al lui Dumnezeu, având ca bază jertfa lui Hristos și lucrarea Duhului Sfânt, conf. Tit 3:3-7.

Plecând de la această premisă, sugerez următorii pași pentru cei care vin de mult în adunări și care vor să fie sinceri cu ei înșiși, pentru cei care au trecut prin experiențe asemănătoare cu a pastorului norvegian, pentru cei care se tot pocăiesc și tot degeaba sau chiar pentru cei care nu sunt siguri de mântuirea lor.

1. Caută să întelegi corect mesajul Evangheliei. Fără înțelegere și informație corectă nu poți afla Adevărul. Citește și recitește pasajele din Scriptură care vorbesc despre mântuire, despre viața nouă în Hristos, despre puterea transformatoare a Evangheliei. Citește cu atenție evanghelia după Ioan, cartea Romani și Epistola 1 Ioan. Nu te aștepta să înțelegi imediat dar cere-i lui Dumnezeu să te ajute.
2. Nu renunța ușor și nu trata cu ușurință chestiunea. Este în joc viața ta și viitorul tău.
3. Analizează-ți viața în mod onest. Pune-ți întrebări serioase. Trăiești cu adevărat o relație personală cu Dumnezeu? Ai biruit păcatele mari din viața ta? Cum stai cu pornografie, cu dependeța alcool, tutun sau ale substanțe, cu adulterul, curvia? Pe scurt, duci o viață dublă?
4. Identifică păcatul din viața ta și atitudinile tale față de Dumnezeu. Dacă nu vezi nimic greșit sau prea grav, recitește pasajele Biblie despre păcat și listele cu păcate. Biblia spune că ”cine zice că nu are păcat, se înșală singur…”. (1 Ioan 1:8).
5. Întreabă-te serios și onest – vrei cu adevărat să fi liber de păcatele care te biruiesc? Vrei cu adevărat să duci o viață sfântă? Pentru că dacă nu vrei cu adevărat, nu poți fi eliberat. Mulți spun că vor să fie liberi, dar în adâncul inimii păstrează o simpatie pentru păcat.
6. Pocăiește-te și strigă la Dumnezeu după ajutor. Cere eliberare și salvare. Cere-i lui Dumnezeu să te mântuiască și nu te opri până când El nu îți dă convingerea personală că ești salvat. Biblia spune că Duhul Sfânt adeverește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:15-16).
7. Agață-te cu toată puterea ta de jertfa Domnului Hristos. Nu poți fi mântuit dacă nu crezi și dacă nu te încrezi din toată inima ta ca Isus Hristos a murit pentru păcatele tale. El a murit și pentru minciuna ta de acum 10 ani, și pentru furtul tău de acum 3 ani și pentru că te uiți la pornografie. Dar fi sigur că jertfa Lui este îndeajuns de valoroasă că să îți asigure iertarea și împăcarea cu Dumnezeu Tatăl.

Dar.. fii atent. Ca să devi o făptură cu adevărat nouă și dacă nu vrei să trăiești o minciună…  trebuie să mori și tu odată cu El –  față de tine, față de păcat, față de lume și valorile ei. Doar așa poți să fi înviat la o viață nouă.

Și dacă Dumnezeu te-a mântuit și te-a născut din nou din Duhul Sfânt și dacă te-a adus la viață nouă în Hristos, abia atunci vei începe să vezi efectele puterii lui Dumnezeu și a Evanghelie în viața ta de zi cu zi și pas cu pas.