Isus și fâșiile de pânză

Oricine citește evangheliile nu poate să nu remarce accentul pe care autorii îl pun pe istoria morții și învierii Domnului Isus. La o analiză atentă putem chiar să reconstituim evenimentele din fiecare zi a ultimei săptămâni a Domnului.

Anul acesta, recitind istoria Învierii, am remarcat un detaliu important în evanghelia după Ioan, care aduce o dovadă în plus autenticității Învierii. Acest detaliu este descrierea fâșiilor de pânză în care a fost înfășurat trupul Domnului Isus.

Ioan 20:3-7 – Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s‑au dus la mormânt. Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n‑a intrat. Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într‑un loc separat.

Ca să înțelegem mai bine descrierea aceasta, trebuie să înțelegem arhitectura mormântului. Pe scurt, acesta avea o formă rectangulară, în patru colțuri, iar pe cele trei laturi – opus și laterale – erau săpate lespezi din piatră în așa fel încât trupul să nu fie așezat direct pe pământ ci puțin mai sus, oferindu-i astfel mortului o anumită demnitate. Iar cei care intrau aveau un spațiu mic în care stăteau în picioare lângă corpul mortului și puteau astfel să îl aranjeze fără efortul de a se apleca până jos pe pământ.

Ei bine, reconstituind scena din dimineața aceea, conf. Ioan 20, știm că femeile se întorc de la mormânt la locul unde erau adunați ucenicii și le dau vestea că cineva a luat trupul Domnului și că mormântul este deschis și gol.

Doi dintre ucenici, Petru și celălalt ucenic (adică povestitorul, Ioan) aleargă în afara Ierusalimului, în grădina mormântului și se uită în acea criptă și observă doua lucruri:

1. Fâșiile de pânză sunt jos pe pământ (nu pe lespezile de piatră)
2. Ștergarul cu care fuses acoperit capul Domnului Isus era împăturit și așezat separat.

Aceste două indicii sunt extrem de importante în primul rând nu pentru ceea ce s-a întâmplat acolo, ci mai degrabă pentru ceea ce nu s-a întâmplat.

Sunt unii care susțineau ideea că ucenicii i-au furat trupul lui Isus și l-au ascuns. Dar întrebarea logică este următoarea: ce hoți ar fi stat să desfacă trupul din fâșii și apoi să împăturească ștergarul, știind că mormântul era păzit de soldați, care i-ar fi surprins acolo în orice moment? Deci teoria nu are logică ținând cont de acest detaliu.

Alții afirmă că Isus nu ar fi murit cu adevărat ci ar fi leșinat și apoi a ieșit din mormânt. Dar iarăși apar întrebări serioase: cum era posibil ca un om cu răni atât de severe din timpul execuției, să poată da piatra aceea la o parte, să iasă din mormânt și să se lupte cu soldații care îi păzeau mormântul? Și de ce și-ar fi lăsat fâșiile de pânză în mormânt împreună cu ștergarul de pe față, în condițiile în care nu ar fi avut nici un articol de îmbrăcăminte cu care să se acopere?

Dar de asemenea este demonstrată și învierea:

1. Împăturirea ștergarului demonstrează că Cineva, fiind deplin conștient și fără grabă, a împăturit ștergarul. Acesta nu putea fi decât Cel care murise, Domnul Isus Însuși.
2. Isus nu are nevoie de nimeni să Îi dezlege fâșiile. Dacă arestarea, judecata și condamnarea Lui au fost umilitoare pentru El, învierea Lui reprezintă biruița și re-câștigarea poziției Lui de Stâpân și Domn, inclusiv puterea de a se dezlega singur, fără ajutorul nimănui, comparat cu învierea lui Lazăr.
3. Fâșiile de pânză rămase în mormânt sunt dovada că Isus a înviat în același trup în care a murit, dar transformat prin puterea Tatălui. Deci ideea că ar fi înviat doar într-un mod spiritual este exclusă.
4. Nu există nici un giulgiu al lui Isus. După cum știm din istoria morții lui Lazăr, înviat după patru zile, fâșiile puteau fi dezlegate, adică nu formau încă un material dur care lua forma trupului celui îngropat.

Deci, ca unul care observ că de fiecare dată în jurul Paștelui se găsește câte un ziar să publice tot felul de articole absurde despre Isus sau încercări de negare a existenței Lui, ar fi bine ca noi cei care credem cu adevărat în înviere să recitim istoria Învierii ca să redescoperim întâi măreția biruinței Domnului nostru asupra morții dar și că orice încercare de negare a celui mai important eveniment din istoria creștinismului este sortită eșecului datorită dovezilor istorice incontestabile. Mulți au încercat să dovedească contrariul învierii și au sfârșit rușinati.

Dar pentru noi, recitirea textelor morții și învierii Domnului ne întărește și mai mult încredera și speranța că într-o zi și trupurile noastre vor fi schimbate în același trup ca al Domnului nostru.

Hristos a Înviat.