Ulf Leirstein, membru al parlamentului Norvegian, a trimis de curând o întrebare oficiala doamnei Solveig Horne prin care cere lămuriri asupra situației numărului de copii luați în plasament, compararea cu alte state și ce face ministerul pentru a reduce numărul acestora.

Întrebarea sună cam așa: Poate ministrul să explice tendința de creștere a numărului de plasamente în regia protecției copilului din ultimii ani, cum arată situația din Norvegia comparată cu alte țări, si ce masuri se iau pentru a se reduce acest număr?

Iată un scurt extras din raspunsul oficial al doamnei ministru Solveig Horne:

Numarul de copii si tineri – 0-17 ani – preluați in plasament în ultimii ani:

In anul 2014, protecția copilului avea în îngrijire 8892 copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0-17 ani. Acesta este numărul total de copii și tineri, pe care serviciile de protecție a copilului îl au în plasament, indiferent de momentul preluării lor. În raport cu populația în vârstă de 0-17 ani, aceasta număr înseamnă 7.9 la 1000  de copii și tineri.

Numărul de copii și tineri cu vârste cuprinse între 0-17, care au fost sub îngrijire CPS pe parcursul anului, cu excepția unei perioade stabile în 2012-2013, a avut un trend crescător în perioada cuprinsă între anii 2003 – 2014.  În această perioadă creșterea a fost de 44 la sută. Din 2013 până în 2014, creșterea a fost de 6 la suta, sau cu 478 copii mai mult.

Tabel pe vârste a copiilor din Norvegia luați în plasament, comparat la 1000 de copii:

Ce soluție propune ministerul pentru scăderea numărului de plasamente:

Serviciile de protecție ale copilului trebuie să intervină mai devreme și să pună în aplicare măsuri de ajutor care să contribuie  la o schimbare durabilă și pozitivă pentru copil și pentru familie. Administrația locală trebuie să evalueze măsurile care se aplică și eventual să pună în aplicare alte măsuri dacă ajutorul nu funcționează.

Cu alte cuvinte, protecția copilului va veni oricând dorește în casa omului și va impune ce trebuie să se facă acolo. Altfel, se vor lua alte măsuri. Cel mai probabil se va decide luarea copiilor în plasament forțat, fără acordul părinților.  Această lege este deja aprobată și publicată și va intra în vigoare de la 1 Aprilie 2016. Și mult mai probabil că numărul de plasamente vor crește în loc să scadă.

Dar adevărata problemă pe care eu o văd aici este lipsa unei statistici clare a motivațiilor pentru care au fost luați copiii. Și chiar dacă apare pe undeva, detaliile sunt foarte vagi și uneori chiar ridicole, ca de exemplu:

• lipsa abilităților părintești – aprox. 25% din plasamente. Din această categorie fac parte și foști copii care au fost luați în plasamente și care sunt urmăriți cam toată viața de sistem. Sunt numeroase cazurile în care astfel de părinți și-au pierdut copiii încă de la maternitate, pe motiv că nu au abilitățile necesare pentru a-și educa copiii.
• folosirea drogurilor în familie
• violență sau expunere la violență – desigur aici vorbim de definiția violenței în formă norvegiană, inclusiv corecțiile fizice minore, care sunt ilegale. Și de asemenea, dacă părinții sunt violenți unul cu altul, copiii sunt luați în plasament. Nu se spune însă nimic despre expunerea la violență prin filme sau desene animate, deși este știut faptul ca mass-media este principalul factor de promovare și instigare al violenței.
• un grad ridicat de conflicte în casă – deci dacă părinții nu se înțeleg și apar certuri, copiii pot fi luați în plasament.
• probleme psihice ale părinților – pe lângă problemele normale, aici barnevernet poate declara pe oricine care are o problemă psihică ca fiind nepotrivit ca părinte iar copilul să fie pus în plasament. Sau poate chiar să inventeze un diagnostic.

De asemenea, în discursul unor politicieni și a unor propuneri de legi, apare tot mai mult ideea de intervenție preventivă și supraveghere tehnică, atât în cazul de criminalitatea normală și terorism dar și în cazurile de abuz al copiilor. Se pare că statul Norvegian, în exces de zel și condus de o ideologie extremă și absurdă, va putea în mod legal să supravegheze tehnic familiile suspecte prin plantarea de microfoane în casă, accesarea adreselor personale de e-mail sau supravegherea computerelor personale. Acest lucru va duce în mod logic la o creștere exponențială a puterii pe care protecția copiilor o va avea. Ei vor putea decide pur și simplu dacă o familie va fi sau nu supravegheată, fără prea multă birocrație legală. Adevărata problemă va fi că, pe lângă familiile cu probleme cum sunt cele în care apar drogurile sau abuzul sexual, familiile care vor dori să își crească copiii într-un spirit mai conservator vor deveni suspecte. Și astfel cine se va împotrivi sistemului va avea de suferit.

Deci.. viitorul nu sună bine pentru un anumit segment social din Norvegia.

https://www.ssb.no/sosiale-forhold-og-kriminalitet/statistikker/barneverng/aar/2015-07-09#content

Dă clic pentru a accesa dok15-201516-0709-vedlegg.pdf

https://stortinget.no/no/Saker-og-publikasjoner/Sporsmal/Skriftlige-sporsmal-og-svar/Skriftlig-sporsmal/?qid=64946

Cartea, scrisa prin sec.19,  a apărut la editura Perla Suferinței și conține sfaturi pentru părinții credincioși în privința creșterii copiilor lor.

Redau ideile principale ale cărțulie de numai 40 de pagini împreună cu un citat din introducere:

„Permiteți-mi să pun înaintea voastră câteva sugestii cu privire la educația corectă. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt să le binecuvânteze și să fie cuvinte potrivite pentru voi toți. Nu le respingeți pentru că sunt necioplite și simple; nu le disprețuiți pentru că nu conțin nimic nou. Fiți foarte siguri că dacă vreți să creșteți copii pentru cer, acestea sunt sugestii care nu trebuie lăsate deoparte cu ușurință.”

1. Dacă vreți să vă creșteți copiii în mod corect, îndrumații pe calea pe care trebuie să meargă, nu pe calea pe care o vor ei.
2. Crește-ți copilul cu toată blândețea, afecțiunea și răbdarea.
3. Crește-ți copiii cu o convingere stăruitoare în mintea ta că foarte multe depinde de tine.
4. Crește-i având gândul acesta în continuu înaintea ochilor tăi – că sufletul copilului tău este primul lucru care trebuie avut în vedere.
5. Deprinde-ți copilul să cunoască Biblia.
6. Deprinde-i cu obiceiul rugăciunii.
7. Deprinde-i cu obiceiul sârguinței și al regularității în privința mijloacelor publice ale harului (frecventarea cu regularitate a programelor bisericii, n.p.) .
8. Deprinde-i cu obiceiul credinței. (încredere în propriul părinte n.p.)
9. Deprinde-i cu obiceiul ascultării.
10. Deprinde-i cu obiceiul de a spune întotdeauna adevărul.
11. Deprinde-i cu obiceiul de a răscumpăra întotdeauna timpul.
12. Crește-i cu o teamă constantă de o prea mare indulgență.
13. Crește-i amintindu-ți continuu cum își crește Dumnezeu copiii.
14. Crește-i amintindu-ți continuu influența propriului tău exemplu.
15. Crește-i amintindu-ți continuu puterea păcatului.
16. Crește-i amintindu-ți continuu promisiunile Scripturii.
17. În ultimul rând crește-i cu rugăciune continuă pentru binecuvântare peste tot ce faci.