Marius și Ruth Bodnariu au nevoie de susținere noastră

S-au scris extrem de multe despre Marius si Ruth Bodnariu din diferite motive. Deși m-am apucat de mai multe ori să scriu despre caz, tot de atâtea ori m-am oprit și am preferat să preiau doar anumite informări de pe alte bloguri, din cel puțin două motive. Primul pentru că am fost foarte prins de caz, la propriu, în sensul ca Marius și Ruth au sta cu noi în ultimele trei săptămâni și am preferat să petrecem timpul cu ei decât pe internet, iar în al doilea rând am vrut să văd în ce direcție vor merge lucrurile, atât în mediul online cât și în demersurile legale.

Deși la ora la care scriu aceste rânduri, nu există încă nici un răspuns legal privitor la o soluționare a cazului, totuși, observând direcțiile și discuțiile online simt nevoia să intervin puțin pentru a clarifica anumite chestiuni, pentru că nu imi doresc sub nici o formă ca suportul pentru Marius si Ruth să scadă, deși înțeleg una dintre probleme: informația inițială se referea la persecuție și discriminare religioasă iar acum au apărut acuze referitoare la pedepsirea corporală a copiilor și datorită acestei discrepanțe suportul multora, cel puțin emoțional, dacă îl pot numi așa, a scăzut și începe chiar să se transforme în acuze și distanțare de caz.

De aceea vreau să mă adresez în primul rând ideii de persecuție și motiv religios pe care mulți încearcă acum să o diminueze. Nu vreau să fim ignoranți însă cu privire la fapte: avem denunțul inițial care conține printre altele și acuzația de ”creștinism radical” și ”îndoctrinare religioasă” ceea ce constituie cel puțin un atentat la drepturilor omului nu numai de a-și practica religia ci și de a-și crește copiii în propria credință.

Iată extrase din convențiile pe drepturile omului și ale copilului pe care Norvegia le-a ratificat și implementat in sistemul legal:

“Everyone has the right to freedom of thought, conscience and religion; this right includes freedom to change his religion or belief, and freedom, either alone or in community with others and in public or private, to manifest his religion or belief in teaching, practice, worship and observance.”

Article 18, Universal Declaration of Human Rights (http://www.un.org/en/universal-declaration-human-rights/)

 

Convention on the Rights of the Child

Article 14 (Freedom of thought, conscience and religion): Children have the right to think and believe what they want and to practice their religion, as long as they are not stopping other people from enjoying their rights. Parents should help guide their children in these matters. The Convention respects the rights and duties of parents in providing religious and moral guidance to their children. Religious groups around the world have expressed support for the Convention, which indicates that it in no way prevents parents from bringing their children up within a religious tradition. At the same time, the Convention recognizes that as children mature and are able to form their own views, some may question certain religious practices or cultural traditions. The Convention supports children’s right to examine their beliefs, but it also states that their right to express their beliefs implies respect for the rights and freedoms of others.

 

Article 30 (Children of minorities/indigenous groups): Minority or indigenous children have the right to learn about and practice their own culture, language and religion. The right to practice one’s own culture, language and religion applies to everyone; the Convention here highlights this right in instances where the practices are not shared by the majority of people in the country.

http://www.unicef.org/crc/files/Rights_overview.pdf

http://www.unicef.org/rightsite/files/uncrcchilldfriendlylanguage.pdf

 

Desigur aceste articole au fost, sunt si vor fi subiectul unor dezbateri globale pe tema transmiterii credinței de la părinți la copii, unele chiar în presa norvegiană. Însă în cazul nostru avem de-a face cu copii sub zece ani care nu pot face încă o alegere matură în privința credinței lor. De altfel și legea norvegiană prevede ca abia de la vârsta de 15 ani în sus tinerii pot să facă alegeri independente în domenii ca religie și opțiune politică. http://www.ung.no/rett/459_Barneloven.html

De aceea consider că discriminarea religioasă ar trebui recunoscută cel puțin ca parte a motivației denunțului chiar dacă ea nu este o acuzație oficială. De altfel, pe parcursul interogărilor și audierilor oficiale, li s-au pus întrebări în privința crezurilor lor cu scopul de a se determina motivația și modul în care, în mod special soțul își exercită responsabilitatea și rolul în familie. Desigur că aceste chestiuni nu apar în dosare. Dar a întreba daca crezi că Dumnezeu pedepsește (o chestiune teologică disputată în mediile creștine din Norvegia) pentru stabili o conecție între disciplinarea fizică și crezul personal, încalcă, cel puțin în opinia mea, dreptul la libertatea de credință și cuget.

Mai mult, Barnevernet va avea la dispoziție argumentul că părtiniții nu se vor schimba datorită crezului și convingerilor lor și astfel vor avea motivații pentru amânarea soluțiilor și/sau o eventuală continuare a procedurilor pentru darea spre adopție a copiilor.

 

În al doilea rând mă adresez acuzației oficiale de ”violență” asupra copiilor, ceea ce constituie acuzația de bază din partea Protecției Copilului.

Problemele dosarului țin însă de mai multe chestiuni de ordin juridic.

Prima problemă este legată de terminologia folosită în sistemul legal norvegian.

Fapta pentru care sunt acuzați în mod oficial este pedepsirea fizică a copilului. Conform propriilor declarații, părinții au folosit ocazional pedeapsa corporală, constând în mare parte din trageri de ureche și palme la fund, fără să folosească alte obiecte contondente. Deși în dosar apar mai multe acuze, totuși în urma explicațiilor date atât Protecției Copilului cât și Poliției, acestea au putut fi clarificate și explicate ca nefiind forme de pedeapsă, ci unele ținând de activități și jocuri iar altele fiind accidente domestice în urma cărora au rezultat julituri sau răni superficiale. De altfel controalele medicale au demonstrat că nici un copil nu prezintă vreo urmă de maltratare, răni, vânătăi sau alte forme de abuz fizic. (Sper ca explicațiile să fie crezute și notate de PC).

Problema de fond a terminologiei din dosar și din sistemul legal norvegian este că nu face nici o diferență când vine vorba de intensitatea cu care părintele își atinge copilul. Absolut orice atingere fizică cu scop de pedeapsă este numită lovitură violentă iar părinții sunt anchetați penal pentru violenta asupra copiilor. Legea care interzice absolut orice atingere fizică a copilului cu scop de pedeapsă a fost promulgată în 23 martie 2010. (https://www.regjeringen.no/no/aktuelt/forbudt-a-klapse-barn–barneloven-endre/id600031/), iar aceasta a reprezentat o aliniere la un program dezvoltat de mai multe ONG de pe lângă ONU în urma cărora a fost lansată o inițiativă globală pentru interzicerea oricărei forme de disciplinare fizică a copiilor. (http://nospank.net/globalreport.pdf), http://www.endcorporalpunishment.org/.

Aceasta inițiativă susține interzicerea oricărei forme de disciplinare fizica sau psihică, indiferent dacă motivațiile sunt etice, religioase sau de altă natură, și se specifică în mod clar că orice formă de disciplinare corporală trebuie să fie privită ca violență. La această inițiativă au aderat până în prezent 48 de țări. Desigur că Norvegia s-a pliat foarte bine pe acest format pentru că o lege care interzicea pedeapsa corporală era dată încă din anii `80 în Norvegia, dar nu exista o definiție clară a violenței.

La aceasta se mai adaugă și faptul că Norvegia a fost o țară pionieră în domeniul drepturilor copiilor, prin Målfrid Grude Flekkøy, primul psiholog care a cerut la nivel global interzicerea pedepsei corporale asupra copiilor și deci o dorință mai mare de implementare a acestei legi.

Așadar, aceasta este prima problemă cu care se confruntă Marius si Ruth.

A doua problemă constă în faptul că întreg probatoriul este fundamentat doar pe declarațiile copiilor, respectiv fetele cele mari de 7 și 9 ani. Acest lucru este posibil tot pentru că, atât legislația norvegiană cât și oamenii din sistem, nu iau sau nu doresc să ia în considerare posibilitatea ca:

(1) copiii să exagereze sau să mintă/inventeze din diverse motive,

(2) modul în care au fost interogați copiii – înregistrări sau descrieri ale procedurilor de audiere/interogare lipsind cu desăvârșire – să fie unul abuziv, incorect și neștiințific,

(3) posibilitatea ca părinții să spună adevărul în contrast cu copiii lor,

(4) in ciuda pedepsei corporale totuși copiii să dorească să trăiască în continuare cu părinții.

Sistemul este construit în așa fel încât Barnevernet să dețină toate pârghiile procesului, iar părinții să fie doar simpli spectatori la traumatizarea propriilor copii.

Și probabil că mulți nu vor să creadă că documentele legale conțin exagerări și distorsionări ale realității, vicii de procedură, încălcări ale drepturilor omului și rapoarte psihologice făcute doar în folosul Protecției Copiilor. Am să dau un exemplu: PC a stabilit după doar câteva discuții cu profesoara și apoi o discuție cu fetele că acestora le este frică să meargă acasă. Dar de când au fost luate fetele, nu s-a făcut nici o încercare de analiză psihologică directă a comportamentului copiilor în prezența părințiilor. Iar când fetele și-au exprimat dorința de a se întâlni cu Marius si Ruth li s-a interzis sub pretext că au întâi nevoie de terapie. De ce oare? În interesul cui este acest lucru? Cu siguranță nu este în interesul copiilor. Dar aceste lucruri nu apar în dosar.

Așadar, a doua problemă majoră este dosarul însuși. Barnevernet nu are decât un caz de pedepsire corporală ocazională a copiilor care s-ar fi putut rezolva foarte ușor prin oferirea de asistență juridică și consiliere parentală, însă probabil că aici se dorește construirea unui caz de abuz fizic și psihic asupra copiilor din motive pe care nu le cunosc. Și ca problema să fie și mai gravă, trebuie spus că familia Bodnariu nu este singurul caz de acest gen din zonă, în care se intervine în forță, de către aceleași asistente sociale și aceeași agenție a PC.

 

Ce soluții sunt la acest caz?

În principal soluția trebuie să fie una legală și în colaborare cu Protecția Copiilor. Aceasta implică bunăvoință și disponibilitatea Barnevernet de a lucra cu Ruth si Marius pentru găsirea unei soluții de reunificare a familiei, în condițiile legii.

De aceea cei doi au nevoie disperată de ajutorul nostru în rugăciune, dar au nevoie și de înțelepciune pentru continuarea procedurilor legale în vederea primirii înapoi a custodiei copiilor.

Consider că a cere o soluționare imediată pe baza discriminării religioase are șanse mici de reușită pe când cererea expresă adresată Guvernului Norvegiei de a depune toate eforturile necesare ca PC să colaboreze cu părinții pentru reunificarea familiei cât și acordarea de asistență socială și juridică pentru creșterea copiilor lor în limitele legii norvegiene ar avea șanse mai mari.

Și pentru că acest proces nu va fi probabil unul foarte rapid, presiunea din media și prin canale diplomatice sau de altă natură, ar trebui să fie cât mai perseverentă și constantă până la soluționarea cazului.

Însă această presiune trebuie să fie una concretă. Barnevernet trebuie să pună pe masa negocierilor o soluție de reunificare a familiei și nu alte opțiuni.

Abia apoi cred că se pot face și presiuni pentru ca guvernul norvegian să critice în mod public, prin media, discriminarea religioasă din denunț.

Și ca să probez și faptul că totuși presa norvegiană este interesată, (au fost voci care au sustinut contrariul) Marius si Ruth au fost contactați de mai multe publicații, televiziunea națională (NRK), însă inițial au refuzat un interviu pentru că erau încă în faza de început a dosarului, dar au fost și refuzați de mai mulți jurnaliști pe motiv că astfel de cazuri nu se dau prin ziare, deoarece subiectul este unul ”delicat” în cultura norvegiană iar documentele nu dau câștig de cauză părinților.

Sper deci ca prin acest articol să aduc mai multă lumină asupra cazului și suportul public să nu scadă.

 

Anunțuri

19 răspunsuri

  1. DUMNEZEU SA AIBA MILA DE ACEASTA FAMILIE FOARTE GREU INCERCATA .MA TREZESC NOAPTEA SI GINDUL MEU SE INDREAPTA CU DURERE CATRE ACEASTA FAMILIE SI MA INTREB CE FEL DE OAMENI POT FI ACESTIA SA DESPARTA COPII DE PARINTII IN ACEST MOD ATIT DE DUREROS ,.OARE EI AU COPII ………

  2. Cred ca ar trebui un lant de post si rugaciune.
    La biserica penticostala unde merg decat in zilele
    de rugaciune, azi nu s a spus nimic.
    La cea baptista unde frecventez deloc.
    A scris pastorului, a motivat ca se roaga dimineta,
    se practica zilnic aici;
    eu nu s deacord, cu partea cea mai buna sa nu o am in camaruta
    dimineta.
    Totusi sunt multi altii care simt si se roaga , postesc.
    Dumnezeu isi va arata PUTEREA, sufar si eu cu ei.
    Plang cu ei, ii inteleg pt ca nepotii mei scumpi,;
    au plecat ,doi gemeni de 3 anisori, acum au 4,
    si unul de 1an si trei luni, acum 2,3 au plecat in Australia;
    si le inteleg durerea.
    Macina si doare cumplit.

  3. Ianovici Florin | Răspunde

    Un articol inteligent și cu compasiune. Felicitări!

  4. Daca ati vrut sa ii invinovatiti pe părinti si sa tineti partea barnevernetului, ati reusit prin acest articol.

    1. Nu vad ce anume din articol sugereaza treaba asta. Este o prezentare a problemelor cu care se confrunta, nicidecum o acuza. Au fost discriminați religios si acuzati de violenta desi nimic din disciplina aplicata cu dragoste copiilor nu poate fi numita violenta.

    2. Cristina Tudose Chelariu | Răspunde

      Dimpotriva, Sebastian Sava, cred ca articolul este bine documentat si vine la momentul potrivit. Autorul articolului a intuit bine schimbarea care are loc in mintea celor care sustin/au sustinut cauza acestei familii. Va multumesc, Domnule Zarnescu.

  5. Multumim pentru acest articol! L’am asteptat de ceva vreme! Eram convisa ca Barnevernet nu se poate folosi de acuzatia de discriminare religioasa si sa aiba cauze de castig. Acest lucru apare clar mai ales in comentariile unor norvegieni, care chiar iau in ras cazul spunand ca nu poate fi vorba de discriminare religioasa. E bine sa stim cum sa ii aparam si cred si eu ca le facem un dezavantaj spunand ca acei copii au fost rapiti pe motiv religios. Cred ca acesta este un punct slab in care cei ii autoritate isi pierd de tot interesul in a interveni. Cred ca Barnevernet a gresit cel mai mult prin faptul ca nu a acordat consiliere parintilor inainte de a rapi copiii! Doamne, ai mila!

  6. Toti liderii evanghelici ar trebui sa fie exemplu, organizand pe langa protestele organizate de familie si fr.Ionescu Cristian, care se implica total; lanturi de post si rugaciune.
    Este impresionanta situatia acestei familii, dincolo de ratiune!!!!
    Zguduirea din temelii a familei, inseamna un avertisment pt fiecare, de ceea ce se poate
    intampla pe viitor.
    Aceste lucruri trebuie stavilite de la inceput, Dumnezeu ne va ajuta EL este
    pentru familie,asa cum a lasat o EL de la inceput.

  7. scuza-mi intrebarea dar am citit ca ai scris ca traiesti in Norvegia si ca ai 2 copii. Mai ai curajul sa locuiesti acolo dupa ceea ce s-a intamplat? (eu as pleca de acolo cu primul avion si inca inainte de a-mi face bagajele 🙂 )

    1. Ne-am gandit si noi la posibilitatea asta.Incercam insa sa fim atenti la cum ne comportam cu fetele noastre, sa le aratam dragoste, rabdare si sa le indrumam in „harul si mustrarea Domnului” cum spune un text din Biblie. Si apoi daca plecam ce am facut? Parca nu vad o solutie in a da bir cu fugitii. Ptr ca daca e sa se intampla ceva, se intampla peste tot. In Romania nu ti-e frica de PC dar ti-e frica sa conduci pe soselele patriei. Dumnezu cu mila!.
      Desigur ca daca vreodata ne vom simiti vizati de PC.. ne luam zborul imediat. 🙂

  8. Reblogged this on Ropenti and commented:
    O Perspectiva Echilibrata a Cazului Bodnariu

  9. Multumim de postare.Chiar este de folos sa stim adevarul Personal nu intelegeam de ce unii spun Motive religioase si Daniel,Marius spuneau altceva.Nu inteleg de ce unii vor sa ascunda Daca asa e in dosar asa e Venim cu el inaintea Domnului exact ca Ezechia cu scrisoarea.Domnul sa fie cu voi toti.

    1. Nu o incercat nimeni sa ascunda adevarul. Acesta a fost socul initial: hartiile pe care le-au primit erau cele in care se scria despre indoctrinare religioasa a copiilor. Abia apoi lucrurile s-au pus cap la cap. Trebuie sa intelegeti si socul parintilor care au devenit peste noapte niste infractori iar ei nu stiau ce se intampla cu ei sau ce trebuie sa faca. Discriminarea religioasa reprezinta o motivatie puternica a denuntului.

  10. […] Cristian Ionescu: VEȘTI DESPRE CAZUL BODNARIU – O ÎNTORSĂTURĂ NEDORITĂ (rodiagnusdei) 7. Marius și Ruth Bodnariu au nevoie de susținere noastră (emizarnescu) 12. Cristi Tepes – … un fir de floare rupta…. (petricamoisuc) 14. O […]

  11. Emi, felul cum ai prezentat lucrurile ne ajuta sa intelegem mai bine problema. Si intocmai cum zicea Cristi Tepes in ultimul interviu pe care a apucat sa il dea la Vocea Evangheliei, se vede ca PC e rau intentionata, pt ca oricum ai face, ei tot rau interpreteaza si gasesc ce sa reclame.
    Deci, daca asa stau lucrurile, de ce sa nu se construiasca reclamatia noastra publica pe firul acesta pe care chiar legea PC l-ar sustine: ca daca Marius si Ruth se deovedesc vinovati de ceva, gen palma la fundulet ca pedeapsa, de ce s-au luat direct masuri asa radicale de parca viata copiilor ar fi in pericol? Si acum cu atat mai mult, cu cat se vorbeste deja de darea in adoptie. N-ar trebui sa li se reclame ca nu au inceput prin a-i consilia si indruma pe parinti, eventual si prin prezenta permanenta in casa a unui asistent social, ca sa se evite ruperea parintilor de camin? Ca in aspectul asta, ma gandesc ca si regulile lor i-ar acuza. Sa-i invingem prin propria lor lege, reclamandu-i la autoritatile lor ca nu o implinesc intocmai si ca sunt corupti. Poate prezentand lucrurile astfel pana si un norvegian s-ar scandaliza ca in numai doua luni copiii sunt dati spre adoptie in alte familii pt ca parintii lor i-au pedepsit cu o palma la fundulet.

  12. In primul rind cind Marius ia luoat copii inainte a fost atentionat caci fetele au zis de dumnezeu si a cintat cintec de religie si a zis este prea mult cu dumnezeu au fetele in cap ,dar si profesoara de la scoala si directoarea cind au anuntat pe agentia protectia copiilor nu au fost pentru abuz a fost caci a considerat ia caci copii cinta si la ceilanti copii sa nu fie conrupti sau sa auda ce cred fetitele au vrut ca agentia sa vina sa stea de vorba cu parinti sau copii sa fie inerogati ,dupa ce au luoat fetele de la scoala le au interogat pe ele ce face acasa ce se intimpla in familie cu religia si ce au gindit sa puna bete in roata sa schimbe acuzatia sa arate mai urit caci le mai da si o palmuta caci nu poti cu 5 copii sai sariti 24 cu 24 sigur ii disciplinezi si nu cum ar trebui eii sint niste Parinti deosebiti nu duri au fost in casa la mine au stat am vazut intradevar copii foarte diciplinati si parinti foarte frumos cu copii, sa fii asistenta sa lucrezi cu copii din spital si copii stazi din Romania a lucrat deci nu a fost un monstru cind taticul a stat cu copilu in spital aici a fost bolnav cel mic nu a lasat pe nimeni el a stat cu el si cum il hrania cu cita rabdare mam uitat la el numi venia sa cred ca barbat sa stie sa schimbe copilul ce frumos se jucau mereu numi vine sa cred este ceva de necrezut in asa o Tara si cite cazuri sint inca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: