Cred că mulți din blogosfera evanghelică românească au citit ultimul articolul a lui Marius Cruceru despre Iosif Țon, despre care s-a comentat atât pe Facebook cât și pe unele bloguri. Nu știu însă câți au citit și răspunsul lui Iosif Țon la acuzațiile primite. Acesta poate fi găsit aici.
Se pare că într-o încercare de apărare a imaginii lui Iosif Țon, unii încearcă să suțină că acesta este un nume mult prea mare în lumea evanghelică și că ar trebui lăsat în pace. Pai de ce, dacă omul greșește?
Mă rog, nu vreau să mă bag aici într-o chestiune care nu mă privește în mod direct, dar care totuși mă privește în mod indirect prin influențele pe care le are în mass-media, însă din câte îmi amintesc Biblia spune că trebuie să veghem unii asupra altora. (Evrei 10:24), indiferent de numele pe care îl poartă cineva sau indiferent de cât de mare spun unii că este un nume. Să nu uităm totuși că numele care este mai pe sus de orice nume este doar Isus Hristos, iar noi ceilalți suntem muritori de rând – la propriu.
Chestiunea însă care pe mine m-a intrigat și care m-a făcut să scriu acest scurt articol este un paragraf din răspunsul lui Iosif Țon, în care autorul face câteva afirmații prin care pare că domnia sa ne tratează pe toți, cei de pe margine, ca fiind total pe lângă subiect sau fără posibilitatea sau abilitățile necesare de a veriffica afirmațiile domniei sale. Iată mai întâi paragraful:
Să stabilim faptele. Textul în limba greacă spune fără îndoială ”credința Fiului lui Dumnezeu”. Cea mai venerată traducere în limba engleză, King James Verison, traduce prin ”the faith of the Son of God”. Multe alte traduceri de mare reputație în limba engleză, inclusiv unele dintre cele moderne, traduc în felul acesta.
Problema, deci, nu este una de traducere, ci este una de interpretare… .
După cum am văzut, expresia problematică semnalată de Marius Cruceru este din Galateni 2:20: ”credinta in Fiul lui Dumnezeu”.
Pentru că am urmarit și eu de pe margine cazul Iosif Țon, și pentru că am citit ambele articole, m-am pus să analizez și eu câteva texte în limba engleză despre care a amintit cunoscutul predicator în răspunsul său. Iată însă ce am găsit în mai multe traduceri în limba engleză:
Galatians 2:20 – King James Version (KJV)
20 I am crucified with Christ: nevertheless I live; yet not I, but Christ liveth in me: and the life which I now live in the flesh I live by the faith of the Son of God, who loved me, and gave himself for me.
Galatians 2:20 – New International Version (NIV)
20 I have been crucified with Christ and I no longer live, but Christ lives in me.The life I now live in the body, I live by faith in the Son of God, who loved meand gave himself for me.
Galatians 2:20 – English Standard Version (ESV)
20 I have been crucified with Christ. It is no longer I who live, but Christ who lives in me. And the life I now live in the flesh I live by faith in the Son of God,who loved me and gave himself for me.
Galatians 2:20 – New American Standard Bible (NASB)
20 I have been crucified with Christ; and it is no longer I who live, but Christ lives in me; and [a]the life which I now live in the flesh I live by faith in the Son of God, who loved me and gave Himself up for me.
Galatians 2:20 – New King James Version (NKJV)
20 I have been crucified with Christ; it is no longer I who live, but Christ lives in me; and the life which I now live in the flesh I live by faith in the Son of God, who loved me and gave Himself for me.
Galatians 2:20 – New Living Translation (NLT)
20 My old self has been crucified with Christ.[a] It is no longer I who live, but Christ lives in me. So I live in this earthly body by trusting in the Son of God, who loved me and gave himself for me.
Galatians 2:20 – Authorized (King James) Version (AKJV)
20 I am crucified with Christ: nevertheless I live; yet not I, but Christ liveth in me: and the life which I now live in the flesh I live by the faith of the Son of God, who loved me, and gave himself for me.
Galatians 2:20 – American Standard Version (ASV)
20 I have been crucified with Christ; and it is no longer I that live, but Christ living in me: and that life which I now live in the flesh I live in faith, the faith which is in the Son of God, who loved me, and gave himself up for me.
Galatians 2:20 – Amplified Bible (AMP)
20 I have been crucified with Christ [in Him I have shared His crucifixion]; it is no longer I who live, but Christ (the Messiah) lives in me; and the life I now live in the body I live by faith in (by adherence to and reliance on and complete trust in) the Son of God, Who loved me and gave Himself up for me.
Concluzia: textele sunt împărțite. Unele traduc într-un fel alte în alt fel. Nu știu însă care sunt acele traduceri de mare reputație care traduc în felul sugerat de Iosif Țon. Din câte observ eu, în cele mai cunoscute traduceri în engleză (în opinia mea), dar și în cele mai multe, cum ar fi ESV, NIV, NKJV și altele, traduc cu ”credința în Fiul lui Dumnezeu” iar alte traduceri, cum ar fi AMP au simțit să adauge și cîteva explicații pentru a face înțeleasă ideea de încredere în Fiul, nu invers. Și da, King James Version traduce cu ”the faith of the Son” însă versiunea noua – NKJV- traduce cu ”by the faith in the Son of God” adică ”prin credința în Fiul lui Dumnezeu”. Deci multele traduceri de mare reputație sau moderne nu au tradus cu versiunea susținută de Iosif Țon, ba din contră.
După cum se poate observa destul de ușor, problematica nu este una de interpretare cum sugerează Iosif Țon, ci una de traducere, așa cum a semnalat Marius Cruceru. Și în astfel de situații apare în mod legitim apelul la textul original. Însă aici este ceea ce s-a semnalat: textul ridică o problemă de traducere și atunci este normal să apelăm la specialiști în limba gracă, din moment ce doar traducerea unor termeni nu ajută. Deși poate mulți îi pot reproșa multe lui Marius Cruceru, nu cred că toți aceștia au vreo comptență care să îi pună la îndoială cunoștințele și studiile în limba greacă. Adică la urma urmei omul traduce texte din limba greacă la ordinea zilei. Așadar eu pe cine să ascult când vine vorba de greaca biblică sau elena veche? Pe Iosif Țon care și-a schimbat teologia și convingerile in funcție de cum a bătut vântul sau pe Marius Cruceru, profesor universitar de limbă greacă?
Deci pe ce bază susține Iosif Țon că ”fără îndoilă” textul în limba greacă susține idea aceasta, în condițiile în care multe alte traduceri ale Bibliei susțin contrariul?
De aceea argumentele lui Iosif Țon nu mă pot convinge că are dreptate aici. De fapt, în ultima perioadă Iosif Țon ne-a amețit pe toți cu un amalgam de interpretări și idei noi, printre care și ideea ca un oraș întreg poate fi ”cancer free” sau eliberat de cancer, încât nu mai pot avea încredere deloc în interpretările lui. Nu că aș sugeră că există predicatori cu o teologie perfectă, pentru că nu există, însă învățăturile din ultima perioadă a lui Iosif Țon sunt mult prea deplasate de la teologia clasică încât mă fac să mă simt nesigur față de noutățile sau titlurile propuse de domnia sa. În această situație cred că cel mai sigur loc este cărarea bătătorită a teologiei și învățăturilor biblice clasice. Iosif Țon încearcă însă să ne ducă pe cărări noi pe care nu a mers pănă acum, dar despre care crede că sunt totuși sigure. Cine ne garantează că peste o anumită perioadă nu se va răzgândi iarăși și va prelua altceva, pe baza tot a unor texte așa zis originale?
Fie ca Fericitul Dumnezeu să ne dea discernământ.
Emanuel - un blog creștin 
Lasă un comentariu