Arhive lunare: Iunie 2015

Iosif Țon nu mă convinge

Cred că mulți din blogosfera evanghelică românească au citit ultimul articolul a lui Marius Cruceru despre Iosif Țon, despre care s-a  comentat atât pe Facebook cât și pe unele bloguri. Nu știu însă câți au citit și răspunsul lui Iosif Țon la acuzațiile primite. Acesta poate fi găsit aici.

Se pare că într-o încercare de apărare a imaginii lui Iosif Țon, unii încearcă să suțină că acesta este un nume mult prea mare în lumea evanghelică și că ar trebui lăsat în pace. Pai de ce, dacă omul greșește?

Mă rog, nu vreau să mă bag aici într-o chestiune care nu mă privește în mod direct, dar care totuși mă privește în mod indirect prin influențele pe care le are în mass-media, însă din câte îmi amintesc Biblia spune că trebuie să veghem unii asupra altora. (Evrei 10:24), indiferent de numele pe care îl poartă cineva sau indiferent de cât de mare spun unii că este un nume. Să nu uităm totuși că numele care este mai pe sus de orice nume este doar Isus Hristos, iar noi ceilalți suntem muritori de rând – la propriu.

Chestiunea însă care pe mine m-a intrigat și care m-a făcut să scriu acest scurt articol este un paragraf din răspunsul lui Iosif Țon, în care autorul face câteva afirmații prin care pare că domnia sa ne tratează pe toți, cei de pe margine, ca fiind total pe lângă subiect sau fără posibilitatea sau abilitățile necesare de a veriffica afirmațiile domniei sale. Iată mai întâi  paragraful:

Să stabilim faptele. Textul în limba greacă spune fără îndoială ”credința Fiului lui Dumnezeu”.  Cea mai venerată traducere în limba engleză, King James Verison, traduce prin ”the faith of the Son of God”. Multe alte traduceri de mare reputație în limba engleză, inclusiv unele dintre cele moderne, traduc în felul acesta.

Problema, deci, nu este una de traducere, ci este una de interpretare… .

După cum am văzut, expresia problematică semnalată de Marius Cruceru este din Galateni 2:20: ”credinta in Fiul lui Dumnezeu”.

Pentru că am urmarit și eu de pe margine cazul Iosif Țon, și pentru că am citit ambele articole, m-am pus să analizez și eu câteva texte în limba engleză despre care a amintit cunoscutul predicator în răspunsul său. Iată însă ce am găsit în mai multe traduceri în limba engleză:

Galatians 2:20 – King James Version (KJV) 

20 I am crucified with Christ: nevertheless I live; yet not I, but Christ liveth in me: and the life which I now live in the flesh I live by the faith of the Son of God, who loved me, and gave himself for me.

Galatians 2:20 – New International Version (NIV)

20 I have been crucified with Christ and I no longer live, but Christ lives in me.The life I now live in the body, I live by faith in the Son of God, who loved meand gave himself for me.

Galatians 2:20 – English Standard Version (ESV)

20 I have been crucified with Christ. It is no longer I who live, but Christ who lives in me. And the life I now live in the flesh I live by faith in the Son of God,who loved me and gave himself for me.

Galatians 2:20 – New American Standard Bible (NASB)

20 I have been crucified with Christ; and it is no longer I who live, but Christ lives in me; and [a]the life which I now live in the flesh I live by faith in the Son of God, who loved me and gave Himself up for me.

Galatians 2:20 – New King James Version (NKJV)

20 I have been crucified with Christ; it is no longer I who live, but Christ lives in me; and the life which I now live in the flesh I live by faith in the Son of God, who loved me and gave Himself for me.

Galatians 2:20 – New Living Translation (NLT)

20 My old self has been crucified with Christ.[a] It is no longer I who live, but Christ lives in me. So I live in this earthly body by trusting in the Son of God, who loved me and gave himself for me.

Galatians 2:20 – Authorized (King James) Version (AKJV)

20 I am crucified with Christ: nevertheless I live; yet not I, but Christ liveth in me: and the life which I now live in the flesh I live by the faith of the Son of God, who loved me, and gave himself for me.

Galatians 2:20 – American Standard Version (ASV)

20 I have been crucified with Christ; and it is no longer I that live, but Christ living in me: and that life which I now live in the flesh I live in faith, the faith which is in the Son of God, who loved me, and gave himself up for me.

Galatians 2:20 – Amplified Bible (AMP)

20 I have been crucified with Christ [in Him I have shared His crucifixion]; it is no longer I who live, but Christ (the Messiah) lives in me; and the life I now live in the body I live by faith in (by adherence to and reliance on and complete trust in) the Son of God, Who loved me and gave Himself up for me.

Concluzia: textele sunt  împărțite. Unele traduc într-un fel alte în alt fel. Nu știu însă care sunt acele traduceri de mare reputație care traduc în felul sugerat de Iosif Țon. Din câte observ eu, în cele mai cunoscute traduceri în engleză (în opinia mea), dar și în cele mai multe, cum ar fi ESV, NIV, NKJV și altele, traduc cu ”credința în Fiul lui Dumnezeu” iar alte traduceri, cum ar fi AMP au simțit să adauge și cîteva explicații pentru a face înțeleasă ideea de încredere în Fiul, nu invers. Și da, King James Version traduce cu ”the faith of the Son” însă versiunea noua – NKJV- traduce cu ”by the faith in the Son of God” adică ”prin credința în Fiul lui Dumnezeu”.  Deci multele traduceri de mare reputație sau moderne nu au tradus cu versiunea susținută de Iosif Țon, ba din contră.

După cum se poate observa destul de ușor, problematica nu este una de interpretare cum sugerează Iosif Țon, ci una de traducere, așa cum a semnalat Marius Cruceru. Și în astfel de situații apare în mod legitim apelul la textul original. Însă aici este ceea ce s-a semnalat: textul ridică o problemă de traducere și atunci este normal să apelăm la specialiști în limba gracă, din moment ce doar traducerea unor termeni nu ajută. Deși poate mulți îi pot reproșa multe lui Marius Cruceru,  nu cred că toți aceștia au vreo comptență care să îi pună la îndoială cunoștințele și studiile în limba greacă. Adică la urma urmei omul traduce texte din limba greacă la ordinea zilei. Așadar eu pe cine să ascult când vine vorba de greaca biblică sau elena veche? Pe Iosif Țon care și-a schimbat teologia și convingerile in funcție de cum a bătut vântul sau pe Marius Cruceru, profesor universitar de limbă greacă?

Deci pe ce bază susține Iosif Țon că ”fără îndoilă” textul în limba greacă susține idea aceasta, în condițiile în care multe alte traduceri ale Bibliei susțin contrariul?

De aceea argumentele lui Iosif Țon nu mă pot convinge că are dreptate aici. De fapt, în ultima perioadă Iosif Țon ne-a amețit pe toți cu un amalgam de interpretări și idei noi, printre care și ideea ca un oraș întreg poate fi ”cancer free” sau eliberat de cancer, încât nu mai pot avea încredere deloc în interpretările lui. Nu că aș sugeră că există predicatori cu o teologie perfectă, pentru că nu există, însă învățăturile din ultima perioadă a lui Iosif Țon sunt mult prea deplasate de la teologia clasică încât mă fac să mă simt nesigur față de noutățile sau titlurile propuse de domnia sa. În această situație cred că cel mai sigur loc este cărarea bătătorită a teologiei și învățăturilor biblice clasice. Iosif Țon încearcă însă să ne ducă pe cărări noi pe care nu a mers pănă acum, dar despre care crede că sunt totuși sigure. Cine ne garantează că peste o anumită perioadă nu se va răzgândi iarăși și va prelua altceva, pe baza tot a unor texte așa zis originale?

Fie ca Fericitul Dumnezeu să ne dea discernământ.

Anunțuri

Informare pentru credincioșii din BER

După cum se știe, în Biserica Evanghelică Română sunt de ceva vreme probleme serioase care vor afecta pe termen lung comunitatea credincioșilor BER. Fostul președinte, Ionel Botgros, încearcă din răsputeri să își reia funcția pe care a piedut-o la ultimile alegeri statutare, atât prin forță cât și prin diferite acțiuni menite să intimideze pe potențialii candidați sau alți frați cu răspundere la nivel de cult.

Deși știu că aceste fapte pot fi interpretate în funcție de afinitatea, interesele personale sau opțiunea politică, totuși sper ca cei mai mulți credinioși din bisericile BER din țară să dea dovadă de maturitate spirituală și să nu își retragă capul în carapace crezând că pot fi neutri sau imparțiali. Însă din nefericire sunt mulți așa. Iar argumentele acestora sunt fie că nimeni nu are dreptate, fie că toți sunt mânjiți sau că toți umblă după scaune și funcții, etc. Dar întreb și eu: cum se va rezolva această situație dacă cei mai mulți cred că sunt neutri? 

Fraților, priviți faptele și luați atitudine. Nimeni nu este perfect, toți avem slăbiciuni, dar nu uitați că Ionel Botgros are oameni în anturajul lui care au dat cu pumnul (am vazut filmare, să nu imi spuneți ca nu e adevarat),  au oprit frații în timp ce predicau, au făcut gălăgie in biserică, au blocat ușile adunării din Carol Davila, și multe altele. Cum se poate să rămâi indiferent la astfel de abuzuri? Și aceste abuzuri nu neapărat față de un grup, ci în primul rând față de Biserica lui Hristos.

Redau mai jos scrisoarea adresată frățietății de către grupul de frați de la București, ca răspuns la scrisoarea trimisă de Ionel Botgros bisericilor BER din țară. 

Iubiți frați,
 
„Harul Domnului Isus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu, și împãrtãșirea Sfîntului Duh, sã fie cu voi cu toți!”  2 Corinteni 13:14 
 
Cu privire la scrisoarea prin care ati fost chemati să participați la întâlnirea de la Pitești in ziua de 27 iunie 2015, semnată de Ioan Botgros, Mircea Iorgulescu și Adrian Stan, trebuie să facem câteva precizări  pentru informarea dumneavoastră cu privire la adevăratele intenții ale semnatarilor scrisorii si anume:dezbinarea fratietatii BER.
 
Cuvântul Domnului ne învață lămurit ce trebuie să facem în fața dezbinării:
Rom 16:17-18 „Vă îndemn, fraților, să vă feriți de ceice fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii, pe care ați primit-o. Depărtați-vã de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pîntecelui lor; și, prin vorbiri dulci și amăgitoare, ei înșalã inimile celor lesne crezători. ” și
Tit 3:10 „După întâia și a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci știm că un astfel de om este un stricat și păcătuiește, dela sine fiind osândit.”
 
Fraților,
Frățietatea BER mărturisește credința că tot Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia – este adevărat. Orice copil al lui Dumnezeu știe prin Duhul Sfânt că „Toata Scriptura este însuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16). Nu „bunul simț” al lui Ioan Botgros sau al oricărui alt om de pe pământ este criteriul care stabilește ce trebuie acceptat și ce trebuie lepădat din Cuvântul lui Dumnezeu.
Câteva frânturi de versete scoase din context sunt repetate ca să slujească ca bază pentruDEZBINAREA DORITĂ DE IOAN BOTGROS ȘI SUSȚINĂTORII SĂI. Cuvântul lui Dumnezeu nu dezbină ci unește pe toti copiii lui Dumnezeu, credincioși născuți din nou.
În scrisoarea primită de dumneavoastră de la Ioan Botgros și sustinătorii săi este repetată o MINCIUNAcare a fost rostită frecvent în ultima vreme și pusă pe seama unor frați nominalizați că ar învăța pe credincioși erezia periculoasă că se poate trăi în păcat fără nici o opreliște și fără pocaință. Aceasta este o mare MINCIUNA! Nimeni nu poate dovedi că acești frați ar fi propovăduit așa ceva, ba dimpotrivă, sunt multe predici ale acestor frați prin care se atrage atenția apăsat asupra trăirii credinciosului în sfințire, curăție și adevăr.
 
Fraților,
Cei mai mulți dintre dumneavoastră știți că, în ultimul an, frățietatea noastră a suportat și această mare rușine: în numele BER, Botgros Ioan, pretinzând că este încă președintele cultului, a târât în judecată atât pe unii frați din BER – fratele Nelu Istrate și familia dumnealui – (pe care a vrut să-i dea afară din locuința din imobilul din strada Carol Davila nr.48), cât și Guvernul României, față de care BER, unul din cultele recunoscute din țara noastră, trebuie să dea socoteală în privința respectării legilor statului.
Prin chemarea în judecată a Guvernului României (reprezentat de Secretariatul General al Guvernului –Secretariatul de Stat pentru Culte, SGG-SSC), Botgros Ioan a solicitat in principal două lucruri, ambele în folos personal, care nu au nimic de a face cu Evanghelia, cu Numele lui Dumnezeu și nici cu credincioșii din frățietate:
1.      Să determine instanța de judecată, respectiv Curtea de Apel București – CAB, să-l recunoască drept președinte al CC BER,
2.      Să primească din nou salariul plătit de Guvernul României de la Bugetul de Stat, dar și salariile din perioada aprilie 2014 și până în prezent, pe care SSC nu i le-a mai plătit.
 
Primul proces (dosar nr. 18832/302/2014), prin care a încercat să-i dea pe frați afară din casă (familia fratelui Nelu Istrate), Botgros Ioan l-a pierdut în urma Hotărârii Judecătoriei Sectorului 5 București nr.7375/2014 din 23.10.2014. Instanța nu i-a recunoscut calitatea pretinsă de Președinte al CC BER și i-a respins acțiunea.
Cel de-al doilea proces (dosar nr. 6266/2/2014), în care a pârât Guvernul României la Curtea de Apel București, pentru cele trei motive precizate mai sus, Botgros Ioan de asemenea l-a pierdut, conform Hotărârii 1231/2015 din 30.04.2015. Curtea de Apel i-a respins acțiunea, datorită aceluiași motiv: nu l-a recunoscut ca Președinte al CC BER.
 
Fraților,
Vă reamintim ca în tot acest timp de aproape trei ani de grea încercare, împreună cu alți frați, am căutat insistent să împiedicăm această dezbinare. Toate încercările noastre au fost zădărnicite de acest grup de dezbinatori. Amintim doar două din aceste încercări:
1.   Încurajați de inițiativa a zece frați batrâni care s-au unit cu noi în dorința de a împiedica dezbinarea, în data de 30 noiembrie 2013 am convocat o Adunare Generală a Reprezentanților în care s-au repetat alegerile pentru Sfatul de Frați pe Țară si pentru Biroul Executiv al BER. Grupul celor care au căutat cu orice preț dezbinarea a respins inițiativa.
2.   În data de 28 iunie 2014 am făcut o nouă încercare de a opri dezbinarea și am convocat pe frați la o adunare de consultare a întregii frățietăți pentru a găsi soluții în acest sens. Așa cum bine știți, acțiunea în forță, cu maximă violență a lui Ioan Botgros și a sustinătorilor săi, a transformat această dorită întâlnire de împăcare într-una din cele mai rușinoase manifestari din toata istoria frățietății noastre.
 
Iubiți frați,
Vă rugăm în Numele Domnului Isus, Mantuitorul nostru pe care suntem chemați să-l slujim cu toții:
Haideți să punem capăt acestei dezastruoase și rușinoase situații în care ne aflăm ca frățietate.
Vă rugăm să descurajați în mod activ orice acțiune de dezbinare și învrăjbire.
Haideți să abandonăm pasivitatea sau pretinsa poziție de neutralitate. Aceste atitudini nu vor contribui cu nimic la restabilirea unității și a păcii în frățietatea noastră!
Îi chemăm încă o dată pe această cale pe toți frații și surorile de bine, oameni născuți din nou, copii ai aceluiași Tată, să punem în aplicare ceea ce ne învață Cuvântul și credința pe care mărturisim că o avem:
Măturați aluatul cel vechi, ca sã fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimele curăției și adevărului.” 1 Cor. 5:6-8
 
„Încolo, fraților, fiți sãnãtoși, desãvîrșiți-vã, îmbãrbãtați-vã, fiți cu un cuget, trăiți în pace, și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi. Spuneți-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfântă.” 2 Corinteni 13:11-12
 
 
Ioan Banu
 
Petre Bunescu
 
Emilian Cristescu          
 
Sergiu Iorgulescu
 
Nelu Istrate
 
Mihai Socoteanu
 
Victor Toculeț
 
Ioan Zărnescu
 

Bunicul a plecat sa fie cu Domnul

Da.. În cele din urmă s-a întâmplat. Bunicul a plecat să fie cu Domnul, după 92 de ani de viață. A plecat după o bătrânețe lungă și sătul de zile, cum este o expresie a Bibliei. Din păcate nu am putut ajunge în țară la înmormântarea de azi. Starea de sănătate a Lidiei împreună cu lipsa unor zboruri bune au făcut să nu pot ajunge. Îmi pare rău, pentru că mi-aș fi dorit. E bine că măcar unii dintre cei aproape  90-100 de nepoți  și stră-nepoți au putut ajunge. A fost un om care se bucura să își vadă urmașii.

Îmi aduc însă aminte de ultima întâlnire cu dânsul. A fost acum doi ani, în vara lui 2013, când am fost în vacanță. Astăzi mi-am adus aminte că tot atunci i-am făcut și o poză și am scris și un articol aici, și tot astăzi mi-am adus aminte că mi-a spus ceva. Înainte să îi fac poza și-a dat jos pălăria, iar după ce i-am făcut poza, înainte de plecare, ne-a salutat și mi-a spus cam așa: Emi, s-ar putea ca asta sa fie ultima oară când ne mai vedem. Și iată că a avut dreptate. În vara lui 2014 nu am ajus la țară. Iată și poza:

IMAG0310 copy

Acum mă gândesc la noi cei care am rămas. La unchi, mătușe, veri și verișoare. Nu mă cunosc bine cu toți însă cred că fiecare știe câte ceva despre fiecare. Le doresc tuturor o viață fericită și cât mai lungă, însă faptul că moartea nu ne ocolește ne face să ne punem întrebări, sau cel puțin așa cred ca ar fi normal: ce se va întâmpla cu noi când vom ajunge să trecem dincolo? Sper să nu fie cineva dintre noi care să creadă că el nu va ajunge așa. Asta ar fi desigur o prostie. Vă aduceți aminte când am sărbătorit ziua de naștere a lui mamaie, atunci când a împlinit 60 de ani? În urmă cu aproximativ 30 de ani, dacă nu mă înșel. Cine se gândea atunci că vom ajunge să trăim și ziua asta? Sau cine se gândea atunci ca tataie își va înmormânta una dintre fete cu mult timp înainte de plecarea lui?

Acum să revin. Știu că sunt unii din familie care au ales să trăiască viața fără credința bunicului nostru, adică fără pocăință și credința în Isus Hristos. Desigur, unii nu au fost crescuți în aceast mediu, alții au ales să creadă altceva, iar alții au ales să ignore problema. Spun asta nu ca un reproș ci ca o simpla constatare. Fiecare are dreptul să își aleagă drumul în viață. Este ceea ce se numeșe liberului-arbitru, un drept garantat și dat de Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. Însă sper ca noi, cei din familie, să avem curajul moral să ne punem întrebările și să răspundem cu onestitate față de noi înșine.

În ce mă privește, am ales să mă încred în ceea ce spune Biblia, o carte străină și demodată pentru unii, ignorată de alții. De ce am ales așa? Am multe raspunsuri la aceasta întrebare însă în primul rănd pentru că această Carte mi-a schimbat viața prin faptul că în ea am găsit mesajul salvator sau mântuitor. Da, Cartea acesta m-a ajutat să înțeleg în primul rând că orice om se naște păcătos și despărțit de Dumnezeu și că nu poate face absolut nimic ca să se împace cu El. Iar conștientizarea acestui lucru m-a făcut să analizez și să accept soluția pe care Dumnezeu o oferă pentru împăcare, și anume credința în Isus Hristos ca singura șansă de împăcare cu Tatăl. Însă aceasta nu este doar o credință la nivelul minții sau intelectului. Nu este de ajuns doar să accepți ideea în sine. Acest tip de credință, care te mântuie sau te salvează de la pedeapsa lui Dumnezeu, vine doar în urma citirii și asimilării mesajului Bibliei. Poate vi se pare ciudat, dar așa scrie acolo:

Credința vine în urma auzirii și auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos (Romani 10:17).

Iar semnul principal că ai primit credința mântuitoare este că începi să te căiești de păcatele tale în rugăciune și îți schimbi viața conform Bibliei, cu ajutorul lui Dumnezeu. În ce mă privește, Dumnezeu m-a eliberat de multe păcate. În adolescență am fumat și eram foarte violent la școală. Îmi plăcea să mă bat. Dumnezeu m-a schimbat și am devenit opusul acestor lucruri. Și multe alte schimbări. Și sunt mulți din familie care au propriile istorii despre modul în care Dumnezeu i-a schimbat. Și să nu uitam, avem chiar istoria bunicilor noștrii.

Așa că tot ce pot face eu este să recomand citirea Cărții. Vă rog nu o ignorați. Are multe de spus despre viață și moarte. Și da, nu pot să spun că nu m-am gândit că totul ar putea să fie doar o plasă a religiei sau o păcăleală. Însă, la urma urmei ce pot sa pierd? Am o viață normală, ca oricare dintre voi, am o familie de care mă bucur, am planuri și proiecte de viitor, am două fete la care țin foarte mult, am prieteni, etc.  La urma urmei, nu prea am ce pierde, daca Biblia nu este adevărată. Sau poate că pierd șansa de a avea o viață morală dezordonată, dar prefer așa. Pentru că dacă Biblia este adevărată, atunci nu este de glumă. Iată încă un text pe care nu ar trebui să îl ignorați:

Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata (Evrei 9:27).

Fie deci ca moartea bunicului nostru să nu fie doar un sfârșit trist, ci să devină și un început frumos.

Doamne ajută!