Samuel Morris – o carte pentru inițiere în misticism

vignette_Samuel_MorrisSamuel Morris este o carte care s-a răspândit destul de repede prin librăriile și pe la standurile de cărți creștine, fiind de cele mai multe ori recomandată copiilor și tinerilor, datorită istoriei supranaturale pe care o prezinta și a faptului ca personajul este un tânăr. Cartea mi-a căzut în mână prin cineva care a dorit să facă un cadou fetei mele, numai că sunt în general atent la materialele pe care le citesc fetele mele, fiind condus de ideea că trebuie să dau îndrumarea și explicațiile necesare unor copii a căror imagine despre lume și viață, dar mai ales despre Evanghelie, este în formare.  Și astfel am ajuns să analizez biografia lui Samuel Morris, publicată la editura Perla Suferinței în 2013, iar ideile pe care le-am citit în această broșură nu numai că m-au indignat din punct de vedere teologic, dar am constat că ele reprezintă de fapt baza ideilor și învățăturilor carismatice moderne dar și a mișcărilor pre-carismatice. Pe scurta, cartea este o inițiere în misticism și carismatism. De aceea voi analiza câteva aspect și idei care apar în carte, dar pe care însă le-am găsit în multe cărți care descriu anumite treziri spirituale sau doctrine carismatice. Oricine a citit cartea nu poate nega faptul că marea atracție a cărții nu este dată de învățătură sau doctrină biblică ci de presupusele minunile relatate în ea. Minunile și experiențele prezentate sunt însă îmbrăcate într-un anumit paralelism biblic care să dea cititorului senzația că nimic din ce este relatat nu este ”ne-scripturistic”. Cartea este o inițiere în carismatism din mai multe motive și voi enumera câteva.

În primul rând cartea vrea să ne facă să acceptăm minunile sau supranaturalul ca fiind adevăratul filtru al adevărului. Acesta este pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă cartea pentru că tinerii din bisericile evanghelice sunt bombardați cu aceste povestiri ieșite din comun și care prezintă întodeauna că asemenea experiențe sau minuni sunt de la Dumnezeu. Nu prea am văzut cărți carismatice care să atenționeze că și diavolul se poate transforma într-un înger de lumina. Astfel dacă cineva vine și susține că are parte de minuni atunci tot ce spune trebuie luat de bun și acceptat ca venind de la Dumnezeu. Aceasta este baza gândirii carismatice. De multe ori se împinge această filozofie până acolo încât unii ajung să suțină că viață creștină nu este reală atât timp cât nu are parte de minuni. Carismatismul a făcut din adepții lui niște căutători avizi după supranatural și experiențe care mai de care mai ireale sau mai extraordinare. Cartea de față nu face excepție. Ea este un material excelent pentru a diminua vigilența  credincioșilor în privința pericolelor spirituale care însoțesc asemenea experiențe.  

Apoi, așa cum am afirmat, cartea orbește sau diminuează vigilența cititorului prin relatarea unor minuni asemănătoare celor din Biblie. Minunile relatate seamăn izbitor cu anumite evenimente biblice. Ajunge astfel să se compare cu apostolul Pavel, (pag.19-20) căruia i s-a arătat Domnul Isus pe drumul Damascului (Fapte 9 si Fapte 26), sau cu poporul Israel, prin faptul că lui i s-a arătat o lumină prietenoasă, care l-a condus prin junglă sau l-a eliberat din captivitate. Citim apoi și o altă experiență, (pag.23) petrecută de data asta în camera lui, care s-a umplut de lumină, iar eroul cărții a trait atunci o experiență unică. Iată cum o descrie:

 În cameră venea tot mai multă lumină până când s-a umplut de slavă. Povara din inima mea a dispărut deodată și am fost umplut de o bucurie lăuntrică. Simțeam că trupul îmi era ușor ca o pană. Am fost umplut de o putere care mă făcea să simt că aș fi putut să zbor. Nu puteam să îmi stăpânesc bucuria așa că am strigat până când toți s-au trezit. Nimeni nu a mai dormit în noaptea aceea. Unii au crezut că am înnebunit; alții au crezut că un diavol intrase în mine. Dar eu îmi cunoșteam inima. Aceasta a fost înfierea mea. (pag.23-24).

Probabil că și eu aș fi spus la fel dacă eram de față. Biblia ne spune foarte clar că un adevărat om a lui Dumnezeu trebuie și poate să își stăpânească reacțiile, pentru că aceasta este o mărturie a carcterului lui Dumnezeu. (1 Cor. 14:32,33). Problema mai gravă este că a apărut foarte multă literatură creștină despre ”trezire” care vrea să ne convingă că de multe ori Duhul Sfânt poate prelua controlul trupului sau al reacțiilor credincioșilor iar aceștia pot să ajungă să facă lucruri pe care altfel nu le-ar face. Această idee este total falsă și nebiblică. Apostolul Pavel spune în 1 Cor. 9:27: .. mă port aspru cu trupul meu și îl țin în stăpânire… . De asemenea apostolul Pavel afirmă în 1 Cor. 14:23 că o practică care ar face pe cei din jur să creadă că cei credincioși sunt nebuni, nu este bună și nici după voia lui Dumnezeu.  

În al treilea rând, metoda de lucru promovată în carte este o metodă contrară Scripturii. Se subliniază de mai multe ori că doar rugăciunea a făcut ca mulți să vină la credință, în special rugăciunea lui Samuel Morris.  Iar pe de altă parte, cartea diminuează cât se poate de mult rolul predicării și proclamării Evangheliei, predicatorii fiind prezentați de cele mai multe ori fără putere pentru simplul fapt că nu au avut parte de așa zisa experiență a botezului cu Duhul Sfânt sau „o vizita speciala a Duhului ” (termen total strain de Biblie). Iată doar un citat:

Acest om care predica Evanghelia de ani de zile a avut parte de o vizită nouă a Duhul Sfânt. În acele câteva momente de rugăcine rostită de un negru analfabet, omul… a avut o revelație a realității și a puterii Mângâietorului așa cum nu o avusese niciodată. (pag. 55).

Iar despre Samuel Morris:

Audiența lui nu era mișcată de nici unul dintre artificiile oratorice ale conducătorilor profesioniști de trezire. Nu cuvintele sau felul în care erau spuse păreau să conteze ci faptul că prezența puterii Duhului Sfânt a fost simțită într-un mod atât de evident… . (pag. 62)

Biblia ni-l prezintă atât pe Domnul Isus cât și pe ceilalți apostoli ca lucrători ai căror unealtă principal era predicarea. La prima predică a lui Petru s-au întors cel puțin trei mii de oameni la Hristos (Fapte 2), în casa lui Corneliu, Duhul Sfânt a coborât peste cei prezenți în timp ce se predica (Fapte 10:44),  Pavel și Barnaba merg în Antiohia și are loc o trezire spiritual printre neamuri ca rezultat al predicării Evangheliei (Fapte 13:42-52), și multe alte exemple care ne arată că predicarea este esențială în lucrarea de câștigare a sufletelor. De altfel, Biblia este foarte clară: Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. (Romani 10:17). Desigur, nu vreau să subminez rolul rugăciunii, însă această carte, ca de altfel întregul curent carismatic, pune predicarea pe un loc inferior, ba de multe ori chiar o elimină. Iată un alt exemplu din carte:

Pastorul i-a dat amvonul (lui Samuel Morris, n.p.). Abia s-a așezat la masa pentru colectă că a auzit agitație, iar când și-a ridicat privirea a văzut că toată adunarea era pe genunchi plângând, rugându-se și strigând de bucurie. Sammy era la amvon; nu predica, ci se ruga…. . (pag.70)

Mi-e greu să cred astfel de exagerări. Dar dacă ele sunt relatări reale atunci mi-e și mai greu să cred că sunt manifestări ale Duhului Sfânt. Domnul Isus afirmă în Ioan 16:8 că Duhul Sfânt … va dovedi lumea vinovată… , ceea ce presupune un proces de gândire, de convingere, de analiză, etc, o lucrare mai ales la nivelul minții iar apoi la nivelul emoțiilor. 

În al patrulea rând, învățătura cărții este o evanghelie falsă.  Evanghelia prezentată în cartea acesta este un mesaj distorsionat față de ceea ce au predicat apostolii Domnului Isus. Cartea minimalizează persoana Domnului Isus și lucrarea Lui și pune persoana Duhul Sfânt în centrul mesajului ei. Aceasta este dealtfel curentul carismatic și unele tendințe așa numite de trezire. Iată un citat reprezentativ:

Predicile misionarilor pentru oameni ca el erau destul de elementare. Ei puneau accent pe mântuirea prin credință în Domnul Isus Hristos, dar nu spuneau mai nimic despre persoana specifică și despre rolul unic al Mângâietorului.  (pag. 28).

Iată cum cartea banalizează proclamarea mesajului Evangheliei și sugerează că mesajul mântuirii prin credință este periferic sau inferior iar mesajul despre persoana Duhului Sfânt este superior. Iată mesajul proclamat de apostolii Domnului Isus:

2 Petru 3:18 „ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.”

Galateni 6:14 „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!

Ioan 15:26,27 –  Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.

Și pentru a înțelege mai bine că această carte trebuie analizată cu prudență și că nu este chiar o carte pentru copii, iată ce spun chiar cei de la Universitatea Taylor, în urma unui studiu amănunțit asupra istoriei lui Samuel Morris: Dr. Charles Kirkpatrick, professor emeritus la Taylor University:

Deși s-au făcut multe cercetări asupra istoriei lui Samuel Morris, au rămas încă multe lucruri neclare, în special cu privire la viața sa timpurie – chiar Morris însuși nu a fost sigur de ziua lui de naștere.

Ca majoritatea istoriilor de mare importanță, istoria lui Samuel Morris prezintă multe lucruri interesante însă prezintă și multe mituri și speculații.

Pe patul de moarte, Morris a prezentat o istorie contradictorie cu privire la propriile sale origini.  Morris a declarant că a fost furat dintr-o zonă aproape de Guineea și dus în Liberia, unde a fost adoptat de către un șef Kru. Nu se poate însă spune dacă reporterul l-a înțeles bine sau Morris nu s-a putut expima bine din cauza bolii. 

sursa: http://www.taylor.edu/about/heritage/samuel-morris/the-search-for-samuel-morris.shtml

Anunțuri

16 răspunsuri

  1. ai inteles gresit totul…
    „Duhul Sfânt poate prelua controlul trupului sau al reacțiilor credincioșilor iar aceștia pot să ajungă să facă lucruri pe care altfel nu le-ar face. Această idee este total falsă și nebiblică. ” Duhul Sfant POATE face asta, si nu va fi lucrare omeneasca… iar referirea imediata la ce face Pavel, nu isi are rostul aici..Pavel se referea la altceva, se referea la infranare de la pacat, [pofte, etc, nu de la o lucrare reala a Duhului!

    „Mi-e greu să cred astfel de exagerări. Dar dacă ele sunt relatări reale atunci mi-e și mai greu să cred că sunt manifestări ale Duhului Sfânt. Domnul Isus afirmă în Ioan 16:8 că Duhul Sfânt … va dovedi lumea vinovată… , ceea ce presupune un proces de gândire, de convingere, de analiză, etc, o lucrare mai ales la nivelul minții iar apoi la nivelul emoțiilor. ” Poate ti-e greu, deoarece nu ai avut acete experimente (nici eu nu am avut, dar nu le neg intr-atat… daca nu am experimentat, nu inseamna ca nu se poate!)… DAR, uneori, Duhul Sfant poate lucrea si astfel… fara prea multa predicare, ci intr-un duh de rugaciune…

    Nu sunt carismatic…am in familie un frate care pune accentul pe minuni, vindecari si lucrari de genul asta… dar nici sa fiu asa vehement, sa reinterpretez, si sa fac eretic si fals pe cineva care a avut o alta experienta decat o am eu…
    Invata sa fii critic.. dar sa nu ai tu ultimul cuvant, doar ptr ca nu ai experimentat… la urma urmelor, te poti insela si tu… 😀

    editorul e prieten cu mine…e calvinist…si nu incurajeaza carismatismul… uita-te ce carti a publicat… a fost si carticica asta..dar asta nu inseamna ca contine erezii..mai ales ca sunt experiente reale..

    1. Tim.. chiar am inteles totul gresit? Ai citit cartea sau ceea ce am scris?
      Duhul Sfant intradevar poate sa faca multe lucruri, dar nu acesta este modul de lucru al lui Dumnezeu. Avem atatea pilde in care oameni posedati care nu aveau control asupra trupului lor vin la Domnul Isus, si prin eliberarea lor, le redat controlul. Nu imi aduc aminte de nici un exemplu biblic pozitiv care sa fi fost controlat fizic de Dumnezeu intr-un mod care sa excluda vointa sau ratiunea lui.

      Apoi intradevar, faptul ca Pavel era disciplinat cu trupul lui se refera in primul rand la pacat, dar principiul este acelasi. Pavel era intodeauna veghetor la stimulii din interiorul sau exteriorul lui pentru a nu pacatui si sa fie lepadat de Dumnezeu. Versetul denota insa o atentie sportita a apostolului fata de modul in care traia sau reactiona. Si iarasi, nu l-am vazut nici pe Pavel intr-o ispostaza in care sa nu se poate controla, sau sa reactioneze necontrolat, de tipul celor preentate in carte.

      Si iarasi exagerezi: eu nu numesc fals sau eretic pe cineva doar pentru ca are o experienta diferita. Problema aici este ca aceste experiente nu sunt ancorate in invatatura corecta. Aici tu de fapt imi spui acelasi lucru: daca omul are o experienta si vorbeste despre Dumnezeu ar trebui privit ca fiind un om a lui Dumnezeu. Nu am nevoie sa experimentez ceva ca sa inteleg ca ceva este bun sau rau. Logica asta este total gresita. Nu trebuie sa experimentez drogurile ca sa inteleg ca o substanta care iti i-a mintile este rea. La fel si aici. Pot intelge anumite lucruri prin analiza nu prin experienta.

      Iar incheierea mesajului tau ma face si mai vigilent: faptul ca experientele sunt reale nu inseamna ca ele vin neaparat de la Dumnezeu. Eu nu neg neaparat istoria cartii, ci sursa supranaturalului, desi se pare ca unele sunt exagerari, conf. celor de la Univ. Taylor. Apoi ce legatura este intre editor si istoria cartii?

  2. am in familie un asemnea caz..cu care ma cam lupt… dar daca gresesc eu? poti fi sigur ca esti detinatorul intregului adevar?
    si cine esti tu sa faci eretic si fals pe cineva, reinterpretant unele versete in intelegerea ta?? altul le intelege altfel….asta inseamna ca e eretic?

    1. Nu spune Cuvantul sa ne ferim de orice se pare rau? Daca ceva nu ti se pare bine sau in regula, de ce sa nu te feresti? Asta este regula Cuvantului. Si iarasi nu inteleg retoric ta aici: pai daca cineva neaga mantuirea prin credinta in jertfa lui Hristos, inseamna ca totul se reduce la o intelgere diferita a unor versete?

      1. dar cine neaga, mantuirea prin credinta in Isus Cristos?

      2. Cartea nu neaga mantuirea prin credinta, ci neaga, prin modul de expunere, centralitate persoanei Domnului Isus Hristos in mesajul crestin, ori asta este foarte subtil si periculos. Aici nu poate fi vorba doar de interpretari diferite. Iți dau un citat:
        ”John Wesley ii invata pe oameni ca starea de dragoste pura si de sfintenie aratata adesea in Scripturi putea fi pastrata prin puterea curatitoare a Duhului Sfant.” – pag 76.
        Puterea curatitoare este atribuita in Scriptura Domnului Isus Hristos, prin sangele Lui, nu Duhului Sfant.
        Aici autorul face si abuz de numele lui John Wesley, pentru ca uno vor sa-l considere parintele miscarii The Holiness Movment (desi nu a fost contemporan cu acestia)- o miscare pre-carismatica, din care facea parte si profesorul Thaddeus Reade, cel care a scris prima biografie a lui Samuel Morris.

      3. faci o mare greseala…
        citatul despre Wesley este corect… Duhul Sfant face curatirea si lucreaza in viata credinciosului, aplicand LUCRAREA lui HRISTOS (lucrarea de curatire si sfintire a Duhului este pe baza lucrarii lui Hristos, Duhul aplicand lucrarea lui Hristos!)…Duhul nu lucreaza de la El putere, cum Hristos nu a lucrat independent de voia Tatalui…uneori Duhul mai este numit Duhul lui Hristos….
        greseala ta este ca desparti lucrarea Dumnezeirii triune care lucreaza IMPREUNA mereu…. de ex, cand era Isus pe pamant El lucrea in/cu puterea Duhului, dupa voiua Tatalui…acum Duhul, trimis de Fiul, purces de la Tatal, lucreaza spre slava Fiului si implicit a intregii Dumnezeirii… exista in teologie conceptul de perichoresis, care ilustreaza acest adevar!

        Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. (Ioan 14:26)

        Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. (Ioan 16:13-14)

        El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, (Tit 3:5)

        etc

      4. Tim.. revizuieste-ti retorica. Arunci cu niste cuvinte carora nu cred ca le intelegi prea bine greutatea in contextul in care discutam.
        Nu fac nici o mare greseala. Stiu despre ce vorbesc.
        Doar ca vorbim de doua lucuri diferite. Eu vorbesc despre centralitatea persoanei lui Isus Cristos in mesajul Evangheliei iar tu imi vorbesti acum despre conceptul si lucrarea Trinitatii.
        Spun inca odata ceea ce am subliniat: intregul mesaj al evangheliei este cristo-centric. Romani 1:3/4, 16/17. 1 Corinteni 15, etc. Totul se invarte in jurul persoanei lui Isus Hristos. Chiar cele doua texte din Ioan pe care mi le-ai dat dovedesc acest lucru: Duhul Sfant marturiseste lucrarea si persoana Fiului. Dupa cum Fiul l-a marturisit pe Tatal tot asa si Duhul il marturiseste pe Fiul. De aici se poate trage concluzia normala ca un om calauzit de Duhul Sfant il va marturisi pe Fiul.
        Aici este problema carismaticilor: Duhul Sfant a devenit mesajul central desi Biblia nu cere si nu arata acest lucru. De aceea ajung ei sa se roage Duhului Sfant, sa ii vorbeasca Duhului, sa il cheme, etc. Nu acesta este modelul de rugaciune. Noi ne rugam prin Duhul Sfant nu catre Duhul Sfant. Este o mare diferenta.
        La fel este si cu mesajul: nu putem sa ii atribuim Duhului Sfant lucruri pe care Scriptura nu le afirma. Nu acesta este mesajul corect.

      5. ce retorica sa imi revizuiesc cand o dai in extreme? si pe tine te doare adevarul si sari in sus? mai, dar sensibili mai sunteti unii!!!

        AI SPUS>>”John Wesley ii invata pe oameni ca starea de dragoste pura si de sfintenie aratata adesea in Scripturi putea fi pastrata prin puterea curatitoare a Duhului Sfant.” – pag 76.
        SI, in acest punct, EU SIGUR ITI RERASPUND CU ACELEASI CUVINTE SPUSE DEJA>
        citatul despre Wesley este corect… Duhul Sfant face curatirea si lucreaza in viata credinciosului, aplicand LUCRAREA lui HRISTOS (lucrarea de curatire si sfintire a Duhului este pe baza lucrarii lui Hristos, Duhul aplicand lucrarea lui Hristos!)…Duhul nu lucreaza de la El putere, cum Hristos nu a lucrat independent de voia Tatalui…uneori Duhul mai este numit Duhul lui Hristos….
        greseala ta este ca desparti lucrarea Dumnezeirii triune care lucreaza IMPREUNA mereu…. de ex, cand era Isus pe pamant El lucrea in/cu puterea Duhului, dupa voiua Tatalui…acum Duhul, trimis de Fiul, purces de la Tatal, lucreaza spre slava Fiului si implicit a intregii Dumnezeirii… exista in teologie conceptul de perichoresis, care ilustreaza acest adevar!

      6. Tim.. este ultima oara cand iti mai public comentariile.. si o fac doar pentru a repeta ideea de la care am plecat: eu vorbesc espre mesajul crestin nu despre teologia Sfintei Treimi. Tu ma acuzi gratuit de un lucru pe care eu nu l-am afirmat: unde am negat eu lucrarea de sfintire a Duhului? Am spus ca Scriptura nu atribuie termenul de ”curatire” Duhului Sfant, ci il atribuie sangelui lui Isus Hristos. Cand iti ceri iertare de pacate nu iti ceri iertare Duhului Sfant, ci Tatalui sau Fiului. Acesta este exemplul si mesajul apostolilor. Eu pledez aici pentru un mesaj corect din punct de vedere al terminologiei, pentru ca asa este normal si asa cere Dumnezeu. Daca schimbi terminologia schimbi mesajul. Asa fac sectele si asa se intampla si in curentul carismatic. Citatul pe care l-am dat se incadreaza in contextul cartii, care promoveaza o doctrina extrema a Duhului Sfant in detrimentul mesajului predicat de apostolii Domnului, centrat pe lucrarea si persoana Domnului Isus Hristos.

        In ce priveste termenul de ”perichoresis” ar fi bine sa nu te avanti prea tare. Este mult prea dificil subiectul ca sa il introducem intr-a asemenea discutie. Nu sunt nici pe departe specialist pe chestiunea asta, insa, termenul s-a referit la inceput la problema naturii ontologice a Fiului – Dumnezeu si om – si apoi s-a extrapolat la natura Trinitatii. Hai sa nu ne bagam unde nu stim.

        Deci te rog sa te abtii sa mai comentezi pe blogul meu.

  3. De ce, domnule Emi, sa se abtina sa mai comenteze pe blogul dumitale?
    Cine poate comenta pe blogul dumitale, atunci? Doar cei care vad lucrurile ca dumneata? Chiar crezi ca detii TOT adevarul? Cine vede lucrurile altfel, nu are loc in spatiul ingust al vederii, pardon, blogului dumitale? ASTA E SPIRIT DE SECTA… O grupa de oameni a urat Domnul Isus: FARISEII.
    Fratele Tim are o intelegere profunda a Scripturii… si un dar de a explica foarte clar. Si rabdare. Si bun simt. Ar trebui sa inveti multe de la dansul!
    A, era sa uit, blogul asta e al dumitale? Eu stiu din Biblia mea ca al Domnului este tot pamantul cu tot ce cuprinde el.
    Sanatate!
    P.S. Nu e nevoie sa imi postezi comentariul, iti apartine, ca doar e blogul „meu”, adica al dumitale. Eul… Marele EU! Oricum, cuvintele iti sunt destinate dumitale…

    1. Domnul Vizitator, am sa iti public anuntul ca sa iti pot raspunde public la acuzele nefondate. Domnul Tim este incoerent in ce spune si in plus, prin comentariile pe care nu i le-am publicat, si-a aratat adevarata fata. Domnul Tim a deviat de la o discutia bazata pe argumente si a trecut la acuze nefondate si lipsite de logica, cum de altfel faceti si dvs. Iar in plus, o avea multe domnul Tim dar va asigur ca bun simt nu are. Acest blog nu este singurul care i-a cenzurat comentariile.

      Apoi, tin sa va anunt, ca am publicat marea majoritate a comentariile de pe acest blog, cu cateva exceptii, printre care si pe domnul Tim.
      Iar in ce priveste blogul, ce-ar fi domnule sa vin si eu la dumitale acasa si sa fac ce vreau in curtea dumitale, ca doar al Domnului este pamantul, nu?

  4. tu vb ipocritule?
    nu tu ai dat in stanga si in dreapta cu ereziile?
    tu esti ingustul! si ereticul! si cel cu gandirea stramba!
    sa fii sanatos, totusi!

    1. Acest comentariu il public ca sa ii demonstrez domnului Vizitator cum pune problema domnul Tim.

      Domnul Tim nu analizeaza problema pe care eu am ridicat-o despre centralitatea persoanei lui Isus Hristos in mesajul Evangheliei si nu analizeaza textele biblice pe care eu le-am dat ca argumente sau explicatiile, ci incearca o discutie teologica pe un termen tehnic dificil, si apoi ma numeste eretic.
      Cum are aici domnul Tim bun simt?

  5. La putin timp dupa ce am postat comentariul, am fost mustrat de Domnul… Vreau sa imi cer iertare pentru ca v-am judecat, domnule Emi. M-am framantat de aseara pana acum, cand am deschis laptopul sa va scriu ca sa imi cer iertare. Chiar daca nu ati avea dreptate si ar avea altcineva, oricum nu era dreptul meu sa vin sa spun eu cine are si cine nu are. Fratele Wurmbrand spunea intr-o predica a dansului: „Fiecare punct de vedere este un punct de orbire”, pentru ca omul nu are viziunea de ansamblu, ci vede doar o bucatica mica din problema. Aseara eu mi-am aratat punctul de orbire.
    Da, m-am ridicat mai presus de Domnul. Am pacatuit. Imi pare cu adevarat rau, stie Domnul!
    Imi pare rau de felul cum v-a facut domnul Tim, m-am speriat cand am citit. Domnul sa va binecuvinteze pe amandoi si sa ajungeti sa va intelegeti, chiar daca aveti opinii diferite.
    Ati aprins carbuni incinsi pe capul meu prin bunatatea cu care mi-ati tratat rautatea.
    Am fost sarcastic, si da, aveti dreptate cu curtea. Am ras pentru ca ati avut haz in ceea ce ati scris, dar am ras cu un ras amar, pentru ca am dat dovada de lipsa de intelepciune.
    Vorbeam de marele EU, dar nu vedeam ce URIAS este al meu!
    Domnul m-a iertat. Ma iertati si dvs.?
    Domnul Isus sa va binecuvinteze, domnule Emi!
    „TREBUIE CA EL SA CREASCA, IAR EU SA MA MICSOREZ” – Ioan 3:30.

  6. […] Iata cum fanaticul carismatic Vali Leonas este deconspirat incaodata printr-o recenzie remacabila facuta de Emi Zarneascu unei carti traduse de Lenoas. Cartea se numeste Samuel Morris. Este o recenzie scurta care o vei citi fara sa te opresti. Vezi aici […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: