Am citit mai multe articole, am discutat cu mai mult credinciosi si vad tot mai mult pe internet tipul de solicitari cum ca noi credinciosii evanghelici nu ar trebui sa sarbatorim craciunul. Argumentele care se aduc este ca sarbatoarea craciunului este de sorginte pagana si ca pe data de 25 decembrie era o sarbatoare inchinata soarelui.

Desi nu se pot nega anumite influnte pagane, totusi ultimile date stiintifice indica cateva diferente in aceasta directie. De aceea, in acest articol doresc doar sa aduc cateva argumente in favoarea celebrarii craciunului, si sa raspund pe scurt, de ce anume cred eu ca orice crestin serios ar trebui sa sarbatoreasca craciunul, intr-un fel sau altul.

1. Din cercetarile recente rezulta ca sarbatoarea nasterii Domnului era celebrata inainte de anul 325 d.H., intr-o perioada in care crestinismul se pastra la distanta de paganism. Desi nu se poate atesta exact data nasterii, totusi sarbatorirea intruparii Domnului era prezenta inca de pe la anul 200 d. H., atunci cand crestinismul critica dur cultura contemporan. (Dictionarul Noului Testament, ed. Daniel G. Reid).

2. Apoi trebuie sa lamurim inca un lucru: faptul ca celebrez nasterea Mantuitorului nu inseamna automat ca ma inchin unui zeu pagan. Nu stiu cum anume se poate sustine acest lucru. Daca eu cant cantari si laud pe Isus Hristos, cum oare ma inchin unui zeu strain? Nu facem acelasi lucru duminica de duminica? Care este diferenta ca odata pe an avem o adunare in care subiectul principal este nasterea Domnului Isus Hristos, iar alte dati avem subiectul mortii sau minunile Domnului? Mi se pare total incorect sa spunem ca noi nu celebram nasterea Domnului, dar in schimb facem un tort si celebram zilele de nastere ale copiilor nostri.

3. Nu sunt de acord cu datinile populare ale craciunului, pentru ca nu au nimic a face cu realitatea istorica a nasterii lui Hristos, insa asta nu ma impiedica sa fiu un exemplu al unei celebrari corecte a carciunului. Crestinii pot sa goleasca sarbatarea craciunului de elementele pagane si nebiblice si sa celebreze in mod real minunea intruparii. De ce nu putem sa dam deci un exemplu in aceasta privinta in loc sa ne retragem si sa spunem ca noi nu celebram nimic.

4. Data nasterii Mantuitorului nu poate fi stabilita exact. Nu sunt suficiente date pentru acest demers. Insa nu data este importanta ci celebrarea in sine. Evenimentul nasterii este unul extreme de important. Avem prilejul sa rediscutam doctrinele importante care decurg din acest eveniment, iar cele mai importante dintre acestea sunt: doctrina intruparii, nasterea din fecioara si doctrina pre-existentei lui Isus. Acestea sunt lucruri foarte importante in doctrina si teologia crestina si celebrarea nasterii Domnului ne da prilejul sa meditam inca odata la ele.

5. Celebrarile si sarbatorile nu sunt interzise de Biblie. Pentru unii aceasta chestiune pare stranie, insa Cuvantul lui Dumnezeu nu este format doar din Noul Testament. Vechiul Testament este plin de sarbatori poruncite de Dumnezeu. Nu inseamna ca suntem chemati sa le tinem si noi, ci vreau doar sa remarcam ideea in sine. Credeti ca Dumnezeu s-a schimbat? Pavel spune: bucurati-va, iarasi zic bucurati-va. De ce nu putem face si din sarbatoarea Craciunului un eveniment de bucurie, celebrat cu evlavie, decenta si in teama de Domnul?

Va doresc asadar tuturor multe binecuvantari cu ocazia sarbatoriri intruparii Mantuitorului nostru si sa faca Dumnezeu sa avem un suflu proaspat in anul ce vine.

In inchieiere, un verset pentru mediatie:

Luca 2:34 „… Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.”

Summitul global de conducere, initiat si organizat de Bill Hybels,  este si anul acesta un prilej de intoxicare pentru liderii crestini care vor participa la eveniment. Asa cum am spus-o in repetate randuri, nu ma pronunt aici impotriva ideii de leadership, pentru ca sunt constient ca bisericile au nevoie de lideri educati in aceasta privinta, insa tipul de leadership promovat la aceste conferinte nu reprezinta decat un amestec letal de idei seculare si versete biblice.

Daca mai vreti inca odata dovada, iata cine sunt vorbitorii:

http://glsromania.ro/speaker_Bill_Hybels_rsp.shtml

Din 13 vorbitori, doar 5 sunt pastori. Restul sunt autori de carti, manageri, oameni din domeniul afacerilor sau plitica. Intreb inca odata:

Cum este posibil ca liderii crestini sa apeleze, din nou, pentru invatatura, la personalitati care nu sunt nascute din nou, care nu au o marturie crestina, care nu fac parte din conducerea unor biserici, care nu sunt implicati in lucrarea si misiunea crestina si care nu cunosc principiile de conducere ale unei biserici crestine? Cum este deci  posibil ca atat de multi lideri crestini sa stea sa asculte si sa preia principii seculare de conducere pentru a le aplica la conducerea bisericii? Oare atat de mult s-au degradat liderii evanghelici din Romania?

Iata principiul esential pe care l-a urmat Neemia, liderul care este luat atat de mult ca exemplu de manualele de leadership crestin, promovate chiar de BIG Impact, atunci cand a cautat lideri pe care sa ii numeasca in pozitii cheie:

Neemia 7:2 – Am poruncit fratelui meu Hanani şi lui Hanania, căpetenia cetăţuii Ierusalimului, om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica lui de Dumnezeu… 

NIV: I put in charge of Jerusalem my brother Hanani, along with Hananiah the commander of the citadel, because he was a man of integrity and feared God more than most people do.

In traducerea NIV, si in multe altele, se poate observa ca Neemia a numit ca si conducator al cetatii Ierusalimului pe Hanania, pentru ca prezenta ce-a mai importanta calitate a unui lider crestin: teama si credinciosia fata de Dumnezeu.

Este acesta un subiect central al conferintei lui Bill Hybels? Nici nu are cum din moment ce majoritatea vorbitorilor nu cunosc teama de Domnul. Cum ar putea ei sa invete pe un lider crestin sa fie credincios fata de Dumnezeu sau cu teama de Domnul? Cum pot acestia sa invete liderii crestini sa ia atitudine in fata ereziilor care ataca astazi Biserica, sau cum pot sa exemplifice un om al credintei, in conditiile in care majoritatea dintre ei pot prezenta doar metodele si practicile personale care i-au ajutat sa aibe succes? Cum pot acestia sa invete un lider crestin sa se bucure in slabiciunile lui, cand majoritatea dintre ei se concentreaza pe atuurile lor? Cum poate un lider secular sa invete un lider crestin sa isi dezvolte darul spiritual?

Totul este un non sens. Doamne ai mila!