Am vazut-o si pe asta!
Iata cum soldati americani sunt tratati cu ritmuri rock si versuri crestine. Asistam la luarea in desert a Numelui lui Dumnezeu, Jehova. Probabil ca muzica a fost folosita pentru ridicarea moralului sau crearea unei atmosfere care sa exprime si sa creasca unitatea dintre soldati, insa nu inteleg de ce s-au folosit versuri crestine. Puteau la fel de bine sa foloseasca orice alta melodie necrestina cu aceleasi ritmuri de rock/vodoo si sa aibe aceleasi efecte.
Dupa cum veti vedeam, limbajul corporal al dansului soldatilor cat si al melodiei nu are nici o legatura cu mesajul cuvintelor, ci doar cu ritmul. Aceasta este esenta pervertirii muzicii crestina. Cuvintele nu mai conteaza, nu mai spun nimic nimanui. Ritmul este cel care a luat locul cantarii si melodiei.
Si ca totul sa fie complet, in final veti vedea ca soldatii creaza cu palmele lor un semn in forma de triungi, ca un salut. Acela nu este altceva decat un semn satanic sub forma de piramida oculta. Acest semn a fost introdus in muzica de Jay Z, sotul cantaretei (pentru adulti), Byonce.
Priviti si va .. rugati. 😦
mai jos semnul lui Jay Z
Emanuel - un blog creștin 
frate Emi, eu cred ca gesturile pe care le folosesc soldatii astia in timpul cantarii sunt invatate mai degraba in scolile duminicale (cand au fost ei mici). Si copiii nostri invata in bisericile evanghelice sa cante cu astfel de semne. Imi aduc si eu aminte de cateva cantari invatate la scoala duminicala cand eram mic.
uite aici un exemplu mai vechi, nu cred ca putem spune ca acesti copii s-au luat dupa acei soldati sau invers 🙂 cat despre semnul satanic de care spuneai, cred ca e mai degraba o coincidenta (si copiii fac ceva asemanator), nu cred ca au facut in mod intentionat sau constient acel semn de care pomeneai.
Îmi cer scuze ptr răspunsul întârziat dar am probleme cu computerul si m-a folosesc de tel.
Nu cred ca despre asta este vorba. Sunt de acord ca probabil pentru mulți semnul respectiv nu înseamnă nimic, dar el este popularizat deja in SUA după cum alte semne cu degetele sunt popularizate. In ce privește copiii, aici vorbim de altceva. Un adult poate decide, poate analiza problemele, etc. Însă trebuie sa sesizam si altceva, ceea ce este punctul meu principal: muzica creștina contemporană, in general, poarta doar eticheta de creștina, in rest totul este lumesc si de multe ori chiar drăcesc. Iar faptul ca ajuns sa fie o muzica de dans care misca trupurile iar nu sufletele si inimile ar trebui cel puțin sa ne alarmeze.
Pentru cine nu stie sau accepta compromisuri:
O muzica ‘buna’ trebuie sa cuprinda, in stricta ordine si importanta, urmatoarele:
– Melodie,
– Mesaj,
– Ritm.
Daca una din aceste trei componente nu este ‘bine tratata’ sau pozitia vreuneia este inversata se va obtine altceva …
RITMUL este mişcarea ordinară a muzicii prin timp. După cum pulsul este viaţa trupului, ritmul este viaţa muzicii. Fără ritm muzica este moartă. Totul în natură are ritm şi este cu siguranţă indispensabil în muzică.
Când ritmul este organizat în bătăi regulate, spunem că are metru. De obicei aceste grupuri de bătăi vin în grupuri de câte două, trei sau patru. În orice bucată muzicală bună, cea mai puternică bătaie dintr-o grupare (măsură) este prima. Dacă un grup are patru bătăi, cea mai puternică bătaie va fi prima iar a doua ca intensitate va fi a treia bătaie, astfel: UNU, doi, TREI, patru.
Acest ritm însă nu este adevărat numai în muzica echilibrată, ci şi în propriul nostru puls, în bătaia unui ceas, sau în valurile oceanului. Creaţia lui Dumnezeu ne arată accente regulate, recurgând la accente în ritm. Marii compozitori au descoperit că el este necesar şi în muzică.
Deşi este clar că ritmul este un aspect al muzicii în general, în ‘muzica revoltei’ el este elementul proeminent. Ritmul este trăsătura cea mai uşor de distins în muzica rock şi el merită atenţia noastră specială. Muzica rock nu inversează doar accentul elementelor muzicii (melodie, armonie şi ritm), dar şi accentuarea bătăilor din ritm. Rock-ul obişnuit este o variaţie a următoarelor două exemple:
Backbeat- /unu, DOI, trei, PATRU/ – Acesta este opusul a ceea ce este ritmul corect.
Breakbeat- /unu-ŞI, doi-ŞI, trei-ŞI, patru-ŞI/
Observaţia simplă confirmă din nou că această afirmaţie este adevărată: „Nu se poate să asculţi muzică rock pentru o anumită bucată de timp fără a răspunde fizic la ceea ce auzi.” Răspunsul este la ritm – bătaia.
În 10 decembrie 1987, Gene Simmons din grupul rock KISS a fost întrebat la emisiunea Entertainment Tonight dacă părinţii ar trebui să fie îngrijoraţi pentru adolescenţii care ascultă muzica lor şi de ce părinţii protestau la modul în care arătau ei. Dl. Simmons a spus: „Ei ar trebui să fie îngrijoraţi pentru că umblăm după fete – asta-i rock-ul de fapt, sex – cu o bombă de 100 megatone, ritmul.”
Dr. Howard Hanson, un mare compozitor american, co-profesor de muzică, explică:
„Cu cât tempoul este mai accelerat de la rata pulsului spre limita de sus a tempoului clasic, cu atât mai mare devine tensiunea emoţională. Atât timp cât subdiviziunile unităţilor muzicale sunt regulare şi accentele rămân strict în conformitate cu modelul de bază, efectul poate fi înviorător dar nu va fi deranjant.”
Dr. Joseph Crow de la Universitatea Seattle a făcut un studiu interesant al culturii rock
şi a muzicii sale. El spune: „Rock-ul este o folosire a muzicii bazată pe formule matematice pentru a condiţiona mintea prin frecvenţe calculate (vibraţii) şi este folosit pentru a modifica chimia trupului, pentru a face mintea susceptibilă la modificare şi îndoctrinare.”
David Winter admite deschis în cartea sa Cântăreţ Nou, Cântare Nouă că: „Un ritm care nu se mai opreşte erodează sensul responsabilităţii într-un mod asemănător cu al alcoolului.”
Chiar şi interpretul de muzică contemporană creştină Toby McKeenan admite: „Hip-hop este un ritm diferit decât R&B (Ritm şi Blues), este un ritm care te face pur şi simplu să vrei să dansezi, să te mişti.”
În experimente de laborator asupra comportamentului uman, un neurobiolog a descoperit că muzica rock are un efect negativ asupra animalelor. Ei încep iniţial aceste experimente cu ideea negării faptului că muzica rock are un efect negativ asupra ascultătorului. Rezultatul: „… unele ritmuri muzicale ajută la sincronizarea ritmurilor unui organism natural şi biologic, dând astfel şansa funcţionării sale, în timp ce alte ritmuri tind să se bată cap în cap, sau să dezbine acele ritmuri interne.”
De unde vin aceste ritmuri şi cum ajung ele în muzica noastră?
Deşi răspunsul poate să te mire, documentaţia este încă odată clară. Micul Richard (cântăreţ rock, recunoscut pentru modul său de viaţă destrăbălat) a explicat: „Adevărata mea credinţă despre rock’n roll este aceasta: Cred că acest tip de muzică este demonic… Multe ritmuri din muzica de azi sunt luate din voodoo, de la tobele voodoo. Dacă studiezi ritmurile muzicale, aşa cum am făcut eu, vei vedea că este adevarat…”
Jeff Godwin (Dansând cu diavoli) face o mărturie uimitoare referitoare la numărul de
muzicieni rock influienţi care au studiat vechile ritmuri ale închinării satanice. Dintre aceşti rockeri fac parte: Brian Jones (Rolling Stones), John Phillips (The Mamas and The Papas), Paul McCartney (The Beatles), Mick Fleetwood (Fleetwood Mac) şi Jimy Page and Robert Plant (Led Zeppelin).
Aceşti bărbaţi au studiat cu învăţători satanici în încercarea lor de a găsi libertate ritmică.
Conecţiunea satanică la un mare număr de muzicieni rock este cu neputinţă de negat. De ce să ne acoperim ochii? Noi nu acuzăm muzicienii rock creştini că îl servesc pe Satan conştient; dar modelându-şi muzica dupa muzica acestor trupe rock rele, ei deschid o cale pentru Satan, cale de care el nu s-a bucurat înainte în bisericile noastre. Nu lăsaţi adepţii muzicii creştine contemporane să vă atragă atenţia de la probleme importante. Ritmul răsucit al rock-ului este rebel în natura sa, în originea şi folosirea sa. El reprezintă muzica revoltei, şi noi, cei care pretindem să fim asemenea lui Cristos nu avem de a face cu el, în nici un fel, pentru că el încalcă însăşi natura lui Dumnezeu.