Pastorul Aurel Mihut din Pheonix, Arizona, mi-a trimis acest articol pe e-mail si cred ca este o abordare destul de interesanta. Apar in articol cateva idei referitoare la decizia omului vs. suveranitatea lui Dumnezeu care pot fi un punct de plecare pentru discutii de genul acesta sau corectarea unor idei preconcepute despre Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam.
Iacov nu a fost un înșelător!
Dumnezeu de-a lungul istoriei, atât în Vechiul cât și în Noul Testament s-a folosit de oameni deosebiți în realizarea planului Lui Divin. În diferite timpuri și situații, El s-a folosit de anumite persoane cărora le-a relevat planul Său, desigur potrivit cu voia Lui. În ceea ce urmează aș vrea să mă refer la unul dintre cei trei patriarhi din Vechiul Testament și anume la Iacov, cel care este mult discutat și comentat în legătură cu anumite aspecte din viața sa, începând de la naștere și până la plecarea lui din casa lui Laban. Deși a avut de înfruntat multe situații grele, Iacov a avut un rol important în planul lui Dumnezeu. Pe scurt, vreau să menționez doar trei dintre acestea
1. Formarea Poporului Israel. Prin cei 12 copii ai lui, mai târziu s-au format cele 12 triburi ale lui Israel la care se referă de foarte multe ori scrierile Vechiului Testament.
2. Întoarcerea lui Iacov din Padan-Aram de la Laban – socrul său, în țara bunicului Avraam și a părinților Isaac și Rebeca, cât și la locul copilăriei lui. “Atunci Domnul a zis lui Iacov: Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul de naștere; și Eu voi fi cu tine. ” (Gen.31.3)
3. Salvarea propriei familii, de la foametea care apăruse în țara lui și plecarea cu întreaga familie în Egipt, acolo unde Dumnezeu a trimis mai dinainte pe unul din fiii lui, numit Iosif: “…m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.” (Gen.45.5)
Așa cum am menționat mai sus, aș vrea să mă refer la acea perioadă din viața lui Iacov, începând de la naștere și până la întâlnirea lui cu Dumnezeu la Peniel și să subliniez faptul că deși Iacov este ținta unor acuzații dintre cele mai nepotrivite, există totuși câteva aspecte esențiale de care trebuie ținut cont.
Astfel, el nu se face vinovat de nici una dintre învinuirile aduse, însă lipsa de înțelegere a multora contribuie la aceste afirmații, în necunoștință a anumitor factori, enumerați mai jos, de care trebuie ținut cont, când dorim să explicăm un anumit pasaj din Sfânta Scriptură:
1. Perioada în care s-a petrecut evenimentul respectiv;
2. Gradul de cultură al oamenilor din acel timp;
3. Baza relației omului cu Dumnezeu în aceea vreme.
Luând în considerare cele mai sus amintite și în mod deosebit relația pe care o aveau oameni cu Dumnezeu, ne dăm bine seama că în acel timp, la baza acestei relații funcționa principiul TEOCRAȚIEI, unde Dumnezeu, în mod direct sau prin îngerii Lui, stătea de vorbă cu anumite persoane, cărora le comunica voia Lui, în ceea ce privește lucrurile pozitive sau negative legate de faptele oamenilor. Exemplele sunt multe și înscrise pe paginile Sfintei Scripturi.
Voi lua doar câteva:
1. Adam în grădina Edenului: “Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ….” (Gen.2.16-17) “Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: Unde ești?” (Gen3.9-19), și discuția continuă.
2. Cain după uciderea fratelui său Abel, (Gen.4.9-16)
3. Noe în legătură cu potopul (Gen.9.13-22)
4. Avraam. Promisiunile făcute lui și seminției lui (Gen.17.1-8) etc.
5. Iacov. La Betel, discuția a fost între el și Dumnezeu (Gen.28.10-22). În casa lui Laban, Domnul vorbește direct cu el (Gen.31.3), iar în v.11 Domnul i-a vorbit printr-un înger și exemplele pot continua.
Constat faptul că sunt prea mulți pastori, evangheliști, scriitori, comentatori etc., care îl acuză pe Iacov Patriarhul de înșelăciune, acuzatie care nu are suport în realitate. Personal, după mai mult timp de cercetare și meditare, am ajuns la concluzia că el nu se face vinovat de aceste acuzații false. Dumnezeu a vrut să facă o schimbare în alegerea lui, așa cum a făcut cu cei doi fii ai lui Iosif, atunci când Iacov i-a binecuvântat. Dumnezeu e Suveran și El face ce vrea, nimeni nu are voie să-l tragă la răspundere, de ceea ce face într-un fel sau altul. E de datoria noastră să cercetăm și să cunoaștem adevărul, ca apoi să apărăm cinstea, demnitatea și prestigiul lui Iacov, omul lui Dumnezeu, cu care EL se laudă alături de ceilalți doi patriarhi: “…voi sta la masă cu Avram, Isaac și cu Iacov în Împărăția cerurilor.”(Mat.8.11); Luca 13.28: “…veți vedea pe Avram, Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția cerurilor….”
Iacov este în Cer cu Dumnezeu și este un adevărat sfânt al Lui, dar unii slujitori ai altarelor, cât și ai scrisului, îi ponegresc numele învinuindu-l de anumite fapte murdare! Haideți să ne unim atât prin predicare cât și prin scris, și să stopăm răspândirea acestor calomnii la adresa acestui sfânt din Cer. Pentru o înțelegere mai clară a nevinovăției lui Iacov, mai jos am formulat câteva întrebări care sunt ușor de înțeles și care dau o lumină destul de mare asupra fazelor din viața lui Iacov, legate de acele fapte care sunt pentru uni – destui de mulți – motive de învinuiri cu abateri dintre cele mai jignitoare la adresa acestui patriarh.
Întrebări necesare pentru a înțelege realitatea:
1. De ce Dumnezeu, dacă l-a ales pe Iacov înainte de naștere, nu a făcut ca Iacov sa fie întâiul născut, și nu Esau? (Rom.9.11-13)
2. Dacă Esau a fost întâiul născut și Dumnezeu l-a ales pe Iacov, după naștere, ordinea trebuia schimbată. Cine a condus această schimbare, Dumnezeu, diavolul sau întâmplarea?
3. Cine se face vinovat de renunțarea lui Esau la dreptul de întâi născut, o simplă ciorbă pregătită de Iacob sau neglijența acestui drept pe care Esau îl vinde pentru un preț de nimic?
4. Dacă Esau și-a vândut dreptul de întâiul născut, mai putea el să mai primească binecuvântarea?
5. Dacă Isaac ar fi știut că Esau nu mai e întâiul născut și că el nu mai poate primi binecuvântarea l-ar mai fi binecuvântat?
6. Dacă Rebeca a auzit și a procedat la schimbarea situației în favoarea lui Iacov, a fost de la Dumnezeu sau de la Satan?
7. Dacă întâlnirea pe care a avut-o Iacov cu Dumnezeu la Betel și la Peniel a fost o întâlnire în care Dumnezeu i-a cerut pocăință și recunoașterea faptelor de înșelăciune, minciună, trădare, ipocrizie etc., așa cum este învinuit de către cei mai mulți?
8. Dacă cunoașteți cazuri când Dumnezeu se asociază și umblă cu cei care înșeală, mint, sabotează sau iau în deșert numele Lui, așa cum e etichetat Iacov?
9. La ce ajută și pe cine satisface atunci când e blamat un sfânt a lui Dumnezeu ca Iacov? Poate fi mai de grabă un prilej de poticnire pentru alții care nu înțeleg realitatea întâmplării descrisă.
10. Dacă Dumnezeu nu condamnă pe cineva și nu îi impută nimic în legătura cu unele fapte pe care numai oamenii le născocesc, pe cine să ascultăm, pe Dumnezeu sau pe oameni?
11. O întrebare deosebit de importantă este: De ce Dumnezeu îl binecuvântează pe Iacov când el se prezintă în persoana lui Esau? Atunci când el vine înaintea tatălui său Isaac și când Isaac îl întreabă “Cine ești tu fiule?” (Gen.27.18,19), Iacov îi răspunde tatălui său: “Eu sunt Esau fiul tău cel mai mare…”
Acest lucru e confirmat și a doua oară în versetul 24, “Isaac a zis: Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: “Eu sunt!” Cum? Dumnezeu binecuvântează un Iacov fals, prefăcut, mincinos ipocrit? (vorbesc în felul oamenilor). Nu cumva este nedreptatea lui Dumnezeu când procedează astfel? Sau nu a cunoscut Dumnezeu acest șiretlic a lui Iacov? De ce Dumnezeu nu a procedat ca și în cazul nevestei lui Ieroboam când a venit la prorocul Ahia, dându-se drept alta; “De ce te dai drept alta?”, sau în cazul lui Iacov – “altul”? (Împărați, 14.6). Cum de data aceasta Dumnezeu a trecut cu vederea acest fapt? Și dacă Dumnezeu a procedat așa, cu ce drept vin unii și îl învinuiesc pe Iacov de o abatere pe care Dumnezeu nu o menționează? Profetul Isaia în 55:8,9 spune foarte clar: “Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”. La fel apostolul Pavel scrie la Romani 11:33: “O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu, cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!”. La fel, în Rom. 9.14-20 în care se arată voința supremă a lui Dumnezeu în ceea ce privește alegerea care îi aparține în exclusivitate numai Lui și orice intervenție din afară (din partea oamenilor) este exclusă, în v. 20. citim: “Dar mai de grabă cine ești tu omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?”.
12. Care a fost relația lui Iacov cu Dumnezeu în casa lui Laban? (Gen. 30.27). Laban a fost binecuvântat din pricina lui Iacov (Gen. 31.3). Domnul a vorbit cu Iacov despre întoarcerea lui în țara părinților lui. (Gen. 31.11-13). Domnul a vorbit cu Iacov prin îngerul Lui despre situația din casa lui Laban și întoarcerea în țara lui de naștere etc.
13. După ce Iacov a plecat de la Laban, acesta l-a urmărit și înainte de a-l ajunge pe Iacov, Dumnezeu i se arată lui Laban și îi spune următoarele cuvinte: “Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov”. Dacă Dumnezeu a interzis lui Laban să nu-i spună nicio vorbă rea lui Iacov, cine sunt acei care își permit astăzi, în predici mai ales, să încalce porunca lui Dumnezeu și să spună atâtea vorbe rele și defăimătoare la adresa lui Iacov?
În concluzie: Dacă, atât în casa părintească cât și în casa lui Laban, Dumnezeu nu l-a învinuit pe Iacov de nici cea mai mică abatere făcută, cine sunt acei care caută să-l ponegrească și să-l acuze de lucruri și de fapte fără nici un suport real? Cred că toți aceștia ar trebui să se pocăiască și să se lase de asemenea evanghelii cu conținut fals. Cred că o explicație biblică în legătură cu problema păcatului din acele timpuri ne-o dă destul de clar apostolul Pavel în Romani 5.13: “Căci înainte de lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege.”(Romani 4:15). “Pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.”( Romani 3.20). “Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele legii, deoarece prin lege vine cunoștința păcatului” (Romani7:7). “Dimpotrivă, păcatul ni l-am cunoscut decât prin lege. De pildă, n-as fi cunoscut pofta, dacă legea nu mi-ar fi spus: “Să nu poftești!”. Este ușor de înțeles că pe timpul lui Iacov nu se poate vorbi de LEGE, deoarece legea a fost dată cu mulți ani mai târziu și el nu a avut de unde să le știe așa cum au fost cunoscute după darea legilor pe muntele SINAI. Ori, a-l judeca pe Iacov după standardele noastre, cred că e cea mai mare greșeală pe care o poate face cineva, indiferent cine e el. Avertismentul de jos ar trebui să fie luat cu cea mai mare seriozitate pentru toți cei care au curajul să-l învinuiască pe Iacov de fapte de care el nu se face vinovat. O mare atenție pentru cei care blamează numele lui Iacov, ei trebuie sa știe că va veni o zi când se vor întâlni cu Iacov și când toate învinuirile aduse lui vor fi cunoscute și auzite, și nu vor putea fi negate pentru că în Cer totul e gol și descoperit. Domnul Isus a spus: “Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți…” (Mat.18.16). Dar pe unul mare la nivel de patriarh? “Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților!” (Iacov 4:11); cu mult mai mult pe cei din Cer. “Feriți-vă de orice se pare rău!” (1 Tesaloniceni 5-22); dar mai ales în relații cu alții.
Pastor Aurel Miheț – Peoria, Arizona
Emanuel - un blog creștin 
Dumnezeu de-a lungul istoriei, atât în Vechiul cât și în Noul Testament s-a folosit de oameni deosebiți în realizarea planului Lui Divin. -Aici ave-ti perfecta dreptate.
Acuma explicati cum de Dumnezeu s-a folosit de un Moise care a fost un ucigas, si de Pavel care a fost un coplice la un omor, si a vandut si legat pe frati si cu toate acestea Dumnezeu i-a folosit, l-a fel s-a folosit si de un Iacov care era un…
La fel este valabil si cu Avraam ! El a ridicat mana sa-l ucida pe propriul fiu.Cine ar vrea sa
aibe un asemenea tata ? …si totusi a fost binecuvantat.
Totusi la Avraam a fost o porunca a lui Dumnezeu. Nu se poate compara cu ceea ce a facut Iacov.
Cazul lui Iacov e deosebit de toate cazurile atit din V.T Cit si in N.T deoarece Dumnzeu a fost impliccat in acest caz chear inainte de nasterea lui Iacov.Rom. 9.11-13. Daca Dumnezeu L-a ales inainte de nastere intrebarea importanta e .De ce Dumnezeu nu a facut ca el sa fie nascut primul si atunci nu mai era nevoie de nici un comentariu.fapt ca nu a fost asa si Esau sa nascut intai si fiindca iacov a fost ales si iubit de Dumnezeu si ca sa poata primi binecuvintarea Iacov, trebuia sa fie schimbata ordinea si in acest caz Iacov trebuia sa fie intiaiul nascut. Intrebarea mea este; ( asa cum am precizat si in articol) Cine a facut aceasta schimbare Dumnezeu,deavolul sau intimplarea ? Sigur ca Dumnezeu .Daca Dumnezeu a condus acest proces de schimbare toate comentarele in fata acestui adevar palesc.Nu au nici o valoare.
Doua fapte foarte grave a facut Iacov ( vorbesc in felul oamenilor )
1 Ca la inselat pe Esau cu dreptul de intai nascut
2 Ca sa dus inaintea tatalui sau in persoana fratelui sau Esau si pe drept cuvint el poate fi etichetat ca inselator,hot,fals etc etc. Intrebarea mea este; Atunci cind Dumnezeu a dat binecuvintarea prin tatal lui Isaac Dumnezeu nu a stiut de faptele lui Iacov ? Cum de Dumnezeu binecuvinteaza un Iacov inselator,mincinos hot etc. ( asa cum il ponegresc atita) Cum de Dumnezeu TACE si nu-i spune nici un cuvint de dojenala ,sau de mustrare lui Iacov ?? Cu ce drept vin uni si ii blameaza numele lui cu atitea vorbe murdare ? Dumnezeu e suveran si in alegeri Rom. 9.14-21 Faptul imbucarator este ca in asemenea situati Ap.Pavel spune in Rom. 8.33. Cine va ridica pira impotriva alesilor lui Dumnezeu ? Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti . Ap. Iacov spune 4.11 NU VA VORBITI DE RAU FRATILOR . Auziti ce spune un alt Iacov parca vrea sai- tina apararea fratelui sau din cer STOP cu vorbirea de rau SI DOAMNE AJUTA LA ACEASTA.
Fr. Aurel aceste rânduri sint doar pentru dumneavoastră prin care doresc in umilința si fără prefăcătorie sa va mulțumesc pentru tot ce ați ascris aici. Dumnezeu sa va binecuvinteze cu viața lunga si fericita trăită in Cuvintul si voia Domnului.
Este adevarat,Avraam a fost capabil sa renunte la legea etica,morala pentru a asculta de Dumnezeu. Asta e…cred ca intr-un fel „porunca” este ceva ce depaseste puterea noastra de intelegere…sau poate gresesc.
Totusi trebuie sa tinem cont de contextul cultural antic in care a trait Avraam. La fel se poate spune si dspre razboaiele pe care Dumnezeu le-a poruncit evreilor. Insa trebuie sa tinem cont de fatul ca Legiuitorul are dreptul sa modifice legea pe care tot El a dat-o. Un subiect interesant si indelung dezbatut.
Asta am scris si pe blogul Family to family Romanian Outreach ,la acest articol ;
Cred ca titlul articolului e fortat intr-un fel: Iacov a inselat.-adica scrie f.clar ! si nimeni nu poate sa infirme fapta! -negru pe alb., dar Dumnezeu si-a continuat planul mai departe,cum
spune fr.Mihet.
„Iacov a fost un inselator , dar Dumnezeu….” poate era un titlu mai potrivit ! O parere.
Contextul cultural antic era diferit, de acord, dar si de acord ca in justitia divina in
contextul vesnic si perfect la modul absolut al lui Dumnezeu,pacatul este tot pacat.
Fratele Daniel Branzei a prezentat pe larg acest subiect aici:
http://www.predic.ro/predici-audio/21-daniel-brnzei/1862-20-iacov-cel-inselator.html
Fie ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov sa fie si Dumnezeul nostru al tuturor!
Nu numai fratele Brinzei sustine acest lucru,daca ai auzi si pe Fr. Beni Faragau si alti ca ei cum vorbesc la adresa lui iacov ( vorba romanului ) iti faci cruce.adeca ramai desamagit. Un caz intimplat acum recent intr’o Biserica de limba romana la care a venit un pastor Ameican ( mi-a povestit un participant ) si in predica lui a vorbit si despre Iacov si la facut pe Iacov de nu l-ai lua dintr’un gunoi Am intrebat aceea persoana ,daca e de acord cu ceea ce a vorbit acel pastor american si mi-a zis ca da,dupa care am incercat sa-i spun despre nevinovatia lui Iacov la care ea mi-a zis ca niciodata nu a auzit asa ceva ,si ca acum isi da seama care este adevarul .Exista un curent foarte puternic in a-l demigra si blama pe Patriarhul Iacov dela cei mai simpli pina la cei din virful piramidei ,si cred ca aceasta e lucrarea lui Satan .Trebuie sa ascultam porunca lui Dumnezeu data lui Laban cind il urmarea pe Iacov In Gen. 31.24… Fereste-te sa spui o vorba rea lui Iacov. Ni Domnul sa ne ajute la aceasta.
Nu gasim in toata scriptura scris ca Dumnezeu a spun despre Iacov ca el a inselat aceasta o spun oameni si eu nu ascult de ce spun oameni ci de ceea ce NU spune Dumnezeu si spun oameni .Ap.Pavel scriela Efes. 5.1 urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti.Iacov ramine un sfint a lui Dumnezeu ,de aici de pe pamint si un sfint in cer alaturi de ceialalti 2 patriarhi Avram si Isaac . Vom sta la masa cu toti 3 Avram ,Isaac si Iacov.Mat.8.11 Nu stiu cum vor putea sa tina capul sus cind il vor vedea fata in fata pe cel care l-au blamat ,vorbit de rau si au spus la adresa lui vorbe nechibzuite .N-as vrea sa fiu printre ei ,de fapt nu sint pentruca eu apar demnitatea,prestigiul,onoarea cinstea acestui sfint. Fii si tu unul dintre acestia.
Stiam de la inceput ca acest articol va stirni impotrivire pentruca on general conceptul de vinovatie a lui iacov e sustinut de toti . nu am mai gasit pina acum cineva sa apere nevinivatia lui Iacov ci din contra .Sint de acord cu parerile fiecaruia Ap.Pavel spune in Fil. 3.15,16 …Dar in lucrurile in care am ajuns de aceeas parere sa umblam la fel aceasta inseamna „unitate in diversitate” si e bine cind ne sustinem parerile,dar bazate pe invatatura clara a scripturi si respectind ceea ce spuneau Apostoli Domnului in fata Sinedriului Fp. 4.19… Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi de cit de Dumnezeu . Daca Dumnezeu nu spune nimic despre faptele rele a lui Iacov ci numai oameni ,Eu imi aleg sa ascult de Dumnezeu.si sa sustin pina cind ma voi intilni cu Iacov in imparatia cerurilor NEVINOVATIE LUI.
situatia pare similara cu denigrarea si blamarea lui Nicodim ca a venit la Domnul Isus noaptea. si totul imi aminteste de Matei 23:30, ceva in felul „daca as fi fost eu acolo atunci, mergeam la 12 ziua in vazul tuturor si puneam intrebarile”. mai sunt si alte persoane din Biblie care au parte de acelasi tratament.
Eu cred ca istoria vietii lui Iacov este un bun exemplu despre cum Dumnezeu schimba oameni. Iacov si-a inceput viata asa cum a inceput-o dar se observa schimbari majore in viata lui, care il duc mai aproape de Dumnezeu. Consider ca aceasta este prisma corecta prin care sa privim acest caz. Nimeni nu s-a nascut sfant, ci a devenit sfant. Iacov si-a inselat tatal, dar a devenit un sfant atunci cand a decis ca Elohim sa fie Dumnezeul lui.
Subscriu la parerea fr.Emi.
„Iacov si-a inselat tatal,dar a devenit un sfant atunci cand a decis ca Elohim sa fie Dumnezeul lui”- o afirmatie buna si de titlu art.
Intrebarea este ; cine a vrut sa insele pe tata ,cel care nu mai era intiiul nascut Esau care e venit cu minciuna la tatal sau cel care deacum era fiu de drept ca intiiu nascut si a venit in virtutea dreptului care il poseda de intii nascut sa primeasca binecuvintarea ?Trebuie sa facem diferenta intre un Esau smecher ,fals care vrea sa-l duca pe tatal sau cu minciuna si care cred ca ar fi reusit . dar nu pe Dumnezeu care a schimbat lucrurile dupa planul Lui. Ap. Pavel scrie la Gal.6.7,8 Nu va inselati;Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocurit ;ce seamana omul aceea va secera….Ar fi fost ceea mai mare batjocura la adresa lui Dumnezeu ca Esau sa primeasca biecuvintarea pentruca nu mai era intiiul nascut.
La afirmatia de mai sus unde este scrie; Iacov si-a inselat tatal,dar a devenit un sfint atunci cind a decis ca Elohim sa fie Dumnezeu lui. Intrebarea. Cind a decis Iacov ca Elohim sa fie Dumnezeul lui ?? In ce loc ? in ce imprejurari ? Unde este scris in scripturi acest lucru ?Eu nu am gasit in Biblea mea acest fapt. Eu nu am gasit in Biblea mea ca Dumnezeu i-a cerut lui Iacov sa-si recunoasca vinovatie de nici un fel.si daca Dumnezeu nu a facut aceasta ,asta inseamna ca sint parerile oamenilor care nu au numic comun cu, cuvintul lui Dumnezeu.
fapt ca Dumnezeu nu a spus nimic lui Iacov nici cind a venit sa primeasca binecuvintarea in legatura cu invinuirele pe care i-le aduc cei mai multi oameni e dovada ca EL e suveran si face ce vrea El si nu ce zic oameni. Interesant e ca in timp ce Dumnezeu TACE vorbeste ESAU SI incepe sa strige MA INSELAT!!! MA INSELAT!!! si vocea lui rasuna si azi din gura multora LA INSELAT!! LA INSELAT!!! Toti acestea sint aliati ( frati ) lui Esau care vestesc o evanghelie falsa ,evanghelia lui Esau .Si cit de mult se aude acest mesaj dela cei mai simpli oameni pina la cei mai cu multa carte (Pastori,profesori ,doctori in in teologie etc. ) LA INSELAT !!! Ce interesant e sa privesti un Dumnezeu care tace si ESAU care vorbeste.Ce bine ar fi daca toti acestia ar asculta cuvintele Ps. David din Ps. 37.7 Taci inaintea Domnului… sa sa vorbesti cuvintele lui Dumnezeu si nu a lui Esau.Si acolo unde Dumnezeu tace ,taci si tu unde EL iti spune sa vorbesti VORBESTE.
Frate pastor, va inteleg punctul de vedere, insa as sugera sa nu exageram in aceasta privinta. Nu cred ca se poate afirma ca cine il numeste pe Iacov inselator vesteste o Evnaghelie falsa. Cred ca acest lucru este departe de ceea ce discutam noi aici.
De ce insa sa nu privim lucrurile asa cum au fost. Chiar Isaac, tatal lui, afirma despre Iacov urmatorul lucru: „Fratele tau a venit cu viclesug si ti-a luat binecuvantarea”. (Gen. 27:35). Faptul ca Isaac nu stia ca Esau nu mai avea dreptul de intai nascut asta o aflam in acelasi pasaj, v.36, cand Esau dezvaluie tatalui lui ceea ce s-a intamplat. De aceea cred ca nici Isaac nu mai are obiectii dupa aceea, ba din contra ii da sfaturi despre casatorie. (Gen. 28:1). Sa nu uitam insa ca ptr ceea ce a facut a platit cu varf si indesat – 20 de ani in slujba unuia care a profitat de el in toate privintele.
Cred insa ca cea mai mare virtute a lui Iacov a fost dorinta lui de a avea responsabilitatea intaiului nascut, si aici intra in scena Dumnezeu. Il stimez pe Iacov ptr acest lucru si pentru faptul ca a fost gata sa asculte de glasul lui Dumneazeu. De aceea, de drept, el este urmasul lui Avraam.
In ce priveste decizia lui de urma si asculta de Dumnezeu, avem pasaje ca Geneza 28:20-22 unde el decide ca Elohim sa fi Dumnezeul lui, in comparatie cu Esau care nu a luat o astfel de decizie.
Esau s-a bazat pe propriile eforturi in a-si castiga averea pe cand Iacov s-a bazat pe Dumnezeu. Este aceeasi istorie ca in cazul lui Cain si Abel. Credinta lor a facut diferenta si de aceea sunt numiti sfinti.
Cred de asemenea ca exita o imagine distorsionata a lui Iacov printre crestini care il vad pe acesta doar prin prisma greselilor lui nu si prin prisma virtuilor lui. De aceea am si acceptat articolul. Dumnezu ne vede nu prin prisma a ceea ce am facut ci prin prisma a ceea ce am devenit. La fel a fost si cu Iacov.
Fr. Emi apreciez mult gandurile frumoase legate de de acest personaj foarte important atit inaintea oamenilor cit si inaintea lui Dumnezeu pe care il numeste alesul si iubitul LUI.Rom. 9.10-13
As area sa privesc putin la comentarul de mai sus si sa ma opresc la citeva mentiuni.
1. La afirmatia facuta in legatura cu evanghelia falsa despre Iacov ca inselator.Eu nu am vorbit despre Iacov ,ci despre ESAU care sa plins tatalui sau despre aceasta Gen.27.26 si a zis; …nu degeaba i-ai pun numele Iacov ;caci m-a inselat de 2 ori…Deci eu m-am referit si am numit evanghelia lui Esau faptul ca el a zis ” M’A INSELAT” iar toti sustinatori lui spun „LA INSELAT ” Prin urmare nu e vorba despre Iacov ,ci despre Easu.
2. Cred ca Iacov nu a platit abaterele lui cu cei 20 de slujire ( nu este nici nici o mentiune despte aceasta in scripturi ) ci pentru iubita lui REBECA ,fapt ca prima data a fost pacalit de socrul sau,el a trebuit sa repete slujirea inca 7 ani Gen. 29. 20 dar a facut-o din iubire. dragostea sufere totul 1 Cor.13.7
3. Cred ca nimeni din toti cei care au fost implicati in acest caz,nu au stiut ce sa intimpla si de ce sa intimpla aceste lucruri in viata lor.Aici era un plan a lui Dumnezeu care era ascuns de ei la fel ca si in cazul lui Iov. ( Sigur de alta natura ) in care Dumnezeu era in spatele scenei ,El a regizat tot ce sa intimplat cu toti cei implicati in acest evenimant ei au actionat in necunostinta de cauza.
4. Cit despre faptul ca Iacov a avut greseli luat la modul general toti gresim in multe feluri ,dar la ceea ce este mentionat pe lista de acuzati grave la adresa lui ,aici numai oameni il acuza cu inversunare pe acest om a lui Dumnezeu si nu Dumnezeu.Situatia reala in legatura cu starea de pacat in acele vremuri o gasim descrisa de Ap. Pavel in Romani 5.13. Caci inainte de lege pacatul era in lume. Dar pacatul nu este tinut in seama cita vreme nu este o lege. Legat de Fp. Apostolilor 17.30 unde scrie; Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta…. Explicatia e destul de clara.
Va multumesc pentru aceptul de-a publica pe blogul Dv. acest articol ( cred in premiera) cu acest continut destul de comentat.
In cariere aleasa de un umil slujitor al altarului si nu numai… sfatul meu e sfatul Ap.Panel din 2 Tim.2.15 Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat,ca un lucrator care n’are de ce sai fie rusine si care imparte drept Cuvintul adevarului. GOD BLESS YOU.
Cred ca ultima fraza ne adduce la un numitor comun:
„Dumnezeu ne vede nu prin prisma a ceea cea am facut ci prin prisma a ceea ce am devenit.La fel a fost si cu Iacov”
Frate Mihet,poate va cer prea mult. poate precizati cum este considerat pacatul „a insela”
inainte de Lege ? in conditiile in care,de exemplu, sarpele a fost blestemat dupa „marea inselaciune” din Gradina Eden.
Oricum ati adus in discutie un subiect fierbinte !
la intrebarea fr. Radu in legatura cu inselarea daca era considerata pacat inaiinte de lege ? Raspunsul il gasim in scriptura ,in Romani 5. 13 .citim. Caci inainte de lege pacatul ( si insalaciunea este pacat ) era in lume.Dar pacatul nu este tinut in seama cita vreme nu este o lege. La fel si in Rom.4.15.Pentruca legea aduce minie;si unde nu este o lege,nu este nici calcare de lege si daca mai adaugam si cuvintele Ap. Pavel din FP. Apostolilor 17.30 unde citim;Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta….Cred ca raspunsul e clar.
In mod indirect, Iacov recunoaste ca l-a INSELAT de exemplu pe Esau, fiind foarte framantat de cum ar putea sa-si impace fratele, trimitandu-i inainte niste ‘cadouri’ mai mult decat consistente…, care sa-i domoleasca aceluia mania …
Dupa Peniel, lucrurile incep sa intre in normal…
Biblia spune clar: „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun!”
Unele lucruri sunt expuse in mod direct, dar altele se deduc…
Citind ‘printre rânduri’ istoria timpurie a lui Iacov, observăm că nu numai inselarea i-a creat probleme, ci si bautura de exemplu…
Tânăr fiind, Iacov a ajuns într-un punct al vieţii când s-a considerat foarte fericit: pragul căsătoriei. El a găsit fata de care-i plăcea (Rahela), a cucerit-o, a obţinut acordul părinţilor ca fata să-i fie dată în căsătorie, a plătit preţul pentru ea (lucrând 7 ani de zile), iar acum stătea la masa de nuntă. Era de-a dreptul fericit…! (v. Geneza 29)
După ospăţ, la lăsatul serii (nu în miez de noapte), intră-n cort cu mireasa, şi, …, dimineaţa, când se trezeşte, constată că de fapt, lângă el se afla Lea.
Cum de n-a observat Iacov, o noapte-ntreagă, că cea care a intrat cu el în cort n-a fost iubita sa?!
A fost o noapte ‘ca smoala’? Fata asta era mută?! N-o mai întâlnise niciodată până atunci?!
Explicaţia-i una singură: Iacov a fost cherchelit de-a binelea.
Nu cred ca putem trage o concluzie de genul acesta. Nu gasim alte referinte cum ca ar fi avut probleme cu bautura. Cred ca trebuie sa ramanem la textul biblic nu la speculati. Nu putem nega ideea, insa trebuie sa tinem cont si de cultura antica. Aduceti-va aminte de faptul ca atunci cand Rebeca l-a intalnit pe Isaac si-a pus mahrama pe fata. Acelasi lucru se poate sa se fi intamplat si in cazul lui Iacov. La cat de smecher a fost Laban a gasit el o cale sa o invete pe fata lui sa nu se dea de gol.
Cand Iacov „intra” la Lea, Iacov era deja de 7 ani in casa lui Laban. Ce ziceti, in perioada aceasta a avut timp sa o auda suficient pe Rahela ca sa-i deosebeasca glasul? (fara sa mai vorbim de alte indicii). Nu stiu daca Iacov a avut probleme cu bautura sau nu dar un element care ne scapa tot trebuie sa existe. Altfel nu poti sa pacalesti un om atat de usor … si abia dimineata sa-si de-a seama ca a fost pacalit.
Chiar reflectasem la acest subiect in urma cu cateva zile, inainte ca sa citesc comentariile de aici. Prea pare cusuta cu ata alba povestirea aceea (in lipsa unor elemente pe care nu le cunoastem).
Intradevar sunt multe elemene pe care nu le cunoastem di tocmai de aceea ar trebui sa fim prudenti. Povestea nu este cusuta cu ata alba, ci una gri. 🙂
Cred ca incercam prea mult sa intelegem cultura antica purtand ochelarii culturii moderne. Prea mult ne imaginam ca Iacov putea sa stea de vorba cu fetele lui Laban la orice ora din zi si din noapte si ca ar fi putut sa discute cu ele cum discutam noi acum.
O cercetare serioasa a culturii antice ar trebui sa ne dea un raspuns destul de apropiat de adevar. Asa ca va doresc… succes. 🙂
Draga Otniel, cred ca ai pus bine problema…!
Un „element care ne scapa” este ascuns de exemplu in versetul de la Genesa 29:17, unde nu este subliniat intamplator faptul ca, spre deosebire de Lea, Rahela era “frumoasa la STATURA si mandra la fatza”…
Indiferent deci daca, conform ‘culturii’ de atunci, fetele ar fi trebuit sa stea la nunta mute si naframate, Iacov, daca ar fi fost treaz, ar fi sesizat imediat daca are de a face cu Lea sau cu Rahele, intrucat alura corpului Rahelei (“statura” sa) era aparte…
Apoi, sa nu uitam ca Laban a dat-o pe Lea lui Iacov la lasatul serii (si nu la miezul noptii), pentru ca martorii sa fie de partea sa…
Scopul acestui articol este de-a aduce lumina in legatura cu mult comentatele evenimente din viata Patriarhului Iacov,daca el este vinovat sau nu de tot ce este invinuit ca abateri atit in casa parinteasca cit si in familia lui Laban. Am cautat sa arat clar ca vinovatia sau lipsa de vinovatie reiese clar din felul in care privim lucrurile . daca le privin din perspectiva lui Dumnezeu, felul in care Dumnezeu sa raportat la toate lucrarile care au avut loc in ambile famili ,nu gasim ca Dumnezeu ar fi luat masuri de indreptare impotriva lui Iacov din contra EL il atentioneaza pe Laban cind il urmarea pa Iacov in Gen. 31.24… Fereste-te sa nu spui o vorba rea lui Iacov.
Daca privin din punct de vedere al oamenilor,acolo sint inselari,minciuni furt etc.si tot felul de acuzati la adresa lui Iacov. Intrebarea care o am; La cine si la ce foloseste aceste acuzati legate de viata Patriarhului Iacov ? Se slaveste Numele Domnului prin aceasta, ? E un motiv de imbarbatare pentru cineva ? Contribuie la imbunatatirea climatullui spiritual acolo unde se vestesc aceste acuzati la adresa lui Iacov ? Aduce bucurie cerului si Biserici lui Hristos aceste acuzati ? Care e folosul din punct de vedere spiritual atunci cind se intrebuinteaza acest vocabular murdar la adresa lui Iacov ? Cum priveste cerul ,acolo unde este bucurie desavirsita la masa cu Avram ,Isaac si IACOV aducind slava lui Dumnezeu cind aici jos unul dintre Ei Iacov e defaimat,vorbit de rau,de catre niste persoane care se numesc copii de Dumnezeu ? Cine sa bucura de acesta defaimere Dumnezeu sau deavolul ? Sa nu dati prilej deavolului Efes.4.27. Haideti sa stopam acest curent de invinuiri murdare la adresa acestui ales,sfint a lui Dumnezeu si sa schimbam felul nostru de vorbire cu Efes. 5,19 Vorbiti intre voi…
@ pastor Aurel Mihet,
Din felul cum folositi repetat expresia „Iacov, sfantul lui Dumnezeu”, rezulta ca in Cer, printre oamenii de acolo, pe ici, pe colo, se afla si cate un sfant…
Eu cred ca toti care au ajuns la Domnul sunt sfinti…
Tot dvs., spuneti ca in Cer „este bucurie desavirsita la masa cu Avram, Isaac si IACOV”…
Eu cred ca nimeni nu are cum sa se aseze la acea masa, nici chiar cei 3 mentionati de dvs., cata vreme le lipsesc trupurile. Sufletele lor sunt in stare de constienta, asa ca nu le putem atribui inca anumite activitati…
@unsalvat… intri pe un teren periculos.. acela de a face niste presupozitii fara suport biblic. Nu poti sti nimic despre activitatea celor plecati la Domnul. Ai folosit termenul „eu cred” fara sa argumentezi cu un pasaj biblic. Pe ce baza crezi acest lucru?
Pana la Invierea Domnului Isus, sufletele celor ce ajungeau in Sheol („Locuinta mortilor”) erau ‘rupte’ si de oameni, si de Dumnezeu, asa ca nici chiar sufletele celor neprihaniti nu se puteau bucura de prezenta Tatalui. Acolo se astepta in tensiune, sa se ajunga la un deznodamant…Initial, Raiul nu a fost un ‘locas ceresc’, nu era in prezenta lui Dumnezeu, ci era un ‘compartiment’ distinct al Locuintei mortilor…
Cei care ajunsesera in Rai erau “mangaiati”, dar totusi “tristi”, desi erau credinciosi… Ei erau limitati in o serie de privinte, si nu aveau nici posibilitatea de a-L lauda pe Dumnezeu (vezi Psalmi ca 6, 30, 88…!)
In Duminica Invierii insa Domnul Isus Hristos, “a luat robia roabã”, si a stramutat Raiul, a mutat pe toti cei rascumparati din Sheol in Cer, in prezenta glorioasa aTatalui, fiindca mult asteptata rascumparare a lor a fost infaptuita.
De atunci, toti credinciosii, cand stau in fata mortii, nu mai experimenteaza tristete sau teama de necunoscut, pentru ca sufletele lor merg acum direct ’acasa’, la Domnul.
Primim o serie de asigurari din Cuvantul lui Dumnezeu asupra acestui fapt, si, pentru o edificare mai ampla, recomand de exemplu spusele apostolului Pavel de la 2 Corinteni 4:16 pana la 5:8…
De unde a scos-o insa fratele Aurel Mihet, ca sufletele celor din Rai pot deja sa stea impreuna la masa, dansul trebuie sa ne explice!
frate.. iarasi introduci idei care nu se gasesc in textul biblic. De unde ai dedus ca in Rai era o stare de tensiune? Cum Raiul nu era un loc ceresc sau nu era in prezenta lui Dumnezeu? Unde s-a dus Ilie cand a fost rapit intr-un car de foc? Unde s-a dus Moise si Enoh?
In Luca 16 Domnul Isus face o distinctie clara intre „sanul lui Avraam” si „”locuinta mortilor”. Ba mai mult, exista o prapastie foare mare care nu se poate trece intre cele doua. De ce nu ar fi spus Domnul Isus ca amandoi s-au dus in locuinta mortilor doar ca unul in dreapta si altul in stanga.
Nu cred ca avem texte biblice care sa sustina teoria ca Raiul ar fi fost mutat sau ca ar fi fost in alta parte decat in prezenta lui Dumnezeu. Ba dimpotriva cred ca avem pasaje care sustin contrariul. De. ex. Evrei 11 – Moise avea ochii pironiti spre rasplatirea vesnica. Si altele.
Apoi, din moment ce Dumnezeu vorbea cu profetii in mod direct, de ce nu ar fi vorbit si fata catre fata cu ei dupa moartea lor.
Eu nu am spus ca in cer sint numai cite un sfint ,ci m-am referitla faptul ca in timp ce aici acest sfint Iacov e vorbit de rau el se bucura cu toti sfinti din cer.
In al doilea caz ,in legatura cu cei care se muta de aici in cer ei sint in stare constienta de bucuria , partasia pe care o au impreuna cu toti cei mintuiti .Cit despre masa din cer ,am sa-ti spun mai precis cind vom fi acolo, pina atunci Sa traim frumos ca in timpul zilei. Rom.13.13,14
La „Luca 16” se mentioneaza ca intre cele doua departamente ale Locuitei mortilor este „o prapastie peste care nu se poate trece”, pe cata vreme acum, dupa ce Raiul a fost stramutat in Cer, nu mai exista deci acea „prapastie” interpusa…
Domnul Isus, cand a fost crucificat, a spus unuia dintre talhari: „Astazi vei fi cu Mine in Rai!”, dar mai intai „a stat trei zile si trei nopti in inima Pamantului”… In momentul rastignirii deci, Raiul nu era in Cer…
La Ioan 20:17, ni se relateaza cum, imediat dupa inviere, Domnul Isus se arata Mariei Magdalena, care era in preajma mormantului, si i se adreseaza astfel, dupa ce ea L-a recunoscut si imbratisat:
“Nu Mã tinea (i-a zis Isus), cãci încã nu M-am suit la Tatãl Meu! Du-te la fratii Mei, si spune-le cã Mã sui la Tatãl Meu si Tatãl vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.”
Daca Raiul ar fi fost deja la Tatal, dar Domnul Isus S-a dus la Tatal peste cateva zile, cum ramane cu talharul?!!
Pe Tilhar Domnul Isus l-a dus la Tatal si Tilharul a ramas cu Tatal
Mda, Domnul Isus “l-a dus pe talhar la Tatal…”, impreuna cu cei ce se aflau in Sanul lui Avraam, dar nu in ziua mortii Sale, ci in cea a Invierii Lui, zi din care isi exercita si functia de Marel Preot…
Ziua mare a ispasirii este aceea cand Domnul Isus Hristos a intrat in Sanctuarul ceresc “cu însusi sângele Sãu” – asa declara Scripturile. Domnul a intrat in acest locas dupa moartea Lui, pentru c-a intrat “cu însusi sângele Sãu”, si dupa Invierea Lui, deoarece trebuia sa fie “viu in veac”, ca si “preot dupa randuiala lui Melhisedec”:
“Lucrul acesta se face si mai luminos când vedem ridicându-se, dupã asemãnarea lui Melhisedec, un alt preot, pus nu prin legea unei porunci pãmântesti, ci prin puterea unei vieti neperitoare.” (Evrei 7:15-16)
Domnul Isus a dobandit pozitia de Mare Preot imediat dupa inviere, si a si actionat ca atare, si lucreaza in continuare:
“Dar El, fiindcã rãmâne „în veac” are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul. De aceea si poate sã mântuiascã în chip desãvârsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru cã trãieste pururea ca sã mijloceascã pentru ei.”
In acelasi fel ni se spune si la Evrei 9:23-25, cum Domnul Isus a intrat in sanctuarul ceresc, cu sangele Sau, in virtutea preotiei pe care a dobandit-o:
“Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curãtite în felul acesta, trebuia ca însesi lucrurile ceresti sã fie curãtite cu jertfe mai bune decât acestea. Cãci Hristos n-a intrat într-un locas de închinare fãcut de mânã omeneascã, dupã chipul adevãratului locas de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca sã Se înfãtiseze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Si nu ca sã Se aducã de mai multe ori jertfã pe Sine însusi, ca marele preot, care intrã în fiecare an în Locul preaSfânt cu un sânge, care nu este al lui”.
Daca lucrurile de pe pamant trebuiau “curatite” cu anumite jertfe, care erau simbolice, cu atat mai mult lucrurile care erau in cer trebuiau curatite si ele, cu “o jertfa mai buna”, aceasta fiind jertfa Domnului Isus Hristos.
Cand o intalneste pa Maria M. si-i spune “Du-te la fratii Mei, si spune-le cã Mã sui la Tatãl Meu si Tatãl vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru”, Domnul Isus i se adreseaza deja ca Mare Preot. El face legatura intre Dumnezeu, care este Tatal Lui (al Omului Isus Hristios), pentru “fratii”sai, cu Dumnezeu care este si Tatal lor. Domnul Isus, ca Mijlocitor, este frate cu noi, insa diferit. Astfel, fiind Unic, El nu spune ‘Dumnezeul nostru’, ci “Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru” …
La aceasta mijlocire si ispasire se refera Domnul Isus, cand spune Mariei “Nu Ma tinea!” Ziua invierii a fost si ziua ispasirii ceresti, cand lucrurile nepieritoare au fost “curatite” cu sangele Mielului.
Sint câțiva zeci de ani de cind sint credincios. Întotdeauna M-a „fascinat (a se citi șocat)predicile despre acest subiect-Iacov „înșelătorul”. Si aceasta fiindcă pina astăzi nu am avut ocazia sa-mi „citesc propriile mele ginduri”cu privire la acest Personaj biblic.
Trebuie sa spun ca de peste 40 de ani de cind mărturisesc pe Domnul TOTDEAUNA mi-am pregătit mesajele in fata Bibliei si in rugăciune. Nu sint împotriva comentariilor biblice sau a mesajelor altor oameni ai lui Dumnezeu,dar acestea trebuie sa corespundă Bibliei si nu invers.
Citind gândurile așternute de Fr Aurel am mulțumit Domnului ca a rânduit o zi in care sa găsesc pe cineva care a pus in scris tot ceeace gindesc si eu despre acest om a lui Dumnezeu.
As mai adauga unele păreri care ar completa subiectul. Dacă îmi permiteți si aveți răbdare.
Cred din toată inima ca planurile lui Dumnezeu trebuie sa se împlinească. ” Cine are nebunia sa-Mi intunece planurile” ? ,întreaba retoric Dumnezeu. Nimeni.
Dumnezeu a spus ca Cel mai mic v-a stăpânii peste cel mai mare,înainte sa se fii născut copiii. Ar fi fost foarte simplu ca Dumnezeu sa facă sa se nască primul Iacov si apoi Esau si toate ar fi fost așa cum vrem noi oamenii. Dar n-a făcut așa.
Întrebare; dacă Esau mergea si aducea vânatul si tatăl sau il binecuvinta,binecuvintat rămânea pentru totdeauna. Isac spune cind Esau plânge disperat ca nu mai poate schimba nimîca.
Întrebare: cum de s-a „întâmplat” ca Rebeca tocmai sa fie prin preajma sa audă discuția? Credincioșii nu cred in coincidente ( cel puțin așa îmi place sa cred).
Întrebare: cum de i-a dat prin cap Rebecii sa înfășoare mina lui Iacov cu pielicica mielului pe care l-a gătit lui Isac. Coincidenta? Eu nu cred.
întrebare: De cind pe lumea aceasta se chiama furat sa iei ceeace este al tău?.
Întrebare ; Cum de nu il cearta Isac pe Iacov cind afla de „înșelătoria” la care a fost expus.?
Întrebare; De cind Dumnezeu își face planurile prin înșelătorie ,minciuna etc?
Sa nu uitam ca s-a mai întâmplat ca planul lui Dumnezeu sa se facă prin păcat mult mai mare; Dumnezeu a spus ca din Iuda va ieși un toiag de cirmuire. Iuda era cit pe-aci sa facă asta imposibil ne dind nurori lui pe fiul cel mai mic. Știți cu toții ca acolo a fost un incest urit de tot ,socrul cu nora. Hai sa fim serioși…..Cei care „foarfeca ” pe Iacov cum le trece prin cap sa dea un răspuns la aceasta. Nu exista decit ca planurile lui Dumnezeu trebuie sa se împlinească pina la urma.
Desigur ca dupa consumarea binecuvintari Rebeca i-a amintit soțului ei despre cuvintul Domnului cu privire la viitorul copiiilor. Tot atunci Iacov i-a explicat tatălui sau ca venise ziua cind sa fie așezate lucrurile corect. După toate acestea Isac nu rostește nici un cuvinte de judecată ,ci mai da un rind de binecuvintari lui Iacov si-l trimite la Laban.
Era planul lui Dumnezeu ca Iacov sa meargă sa ia de soție pe Lea si Rahela.
Desigur ca fiu „la sinul mamei” n-ar fi plecat el nicăieri,dar planul lui Dumnezeu începea sa se deruleze.
La plecarea de acasă seara ,obosit de cale,adoarme cu capul pe o piatra. Atunci are loc un spectacol unic in istoria omenirii. Se deschide cerul ,coboară o scara si pe ea urca si coboară îngeri. Cei care zugrăvesc așa de urit pe Iacov ar trebuii sa răspundă la o întrebare cruciala; De ce nu vine la Iacov ,dacă nu Domnul ( care vine mai tirziu in viața lui),cel puțin un înger sa-l apostrofeze pentru minciuni,înșelătorie,etc.? Se pare ca încă nu ajunsese la tronul lui Dumnezeu vestea cu ce făcuse „mișelul” de Iacov. Va rog Iertați-mi ironia.
Ajunge la Laban . Aici spun oponenții ca S-a întîlnit cu „judecată” lui Dumnezeu.Cum?
Avind binecuvintare in tot ce atingea.
Da este adevărat ca Laban i-a strecurat-o pe ascuns pe Lea in noaptea nunții. Am o explicație la aceasta. Iacov era si el om si trăia in alte vremuri. El s-a uitat la Rahela ca era tare frumoasa,însă Dumnezeu avea in plan si pe Lea ca sa fie mama a unor patriarhi de mai tirziu.
Îmi place sa „lucrez” doar cu material ce Dumnezeu mi l-a lăsat in Sfinta Biblie cind aduc învățătura poporului lui Dumnezeu.Mai sint si alte personaje pe paginile Bibliei care sint prezentate in predici de stai si te intrebi unde se gindesc cei care compun „predici”.
Au fost subiecte destul de îndoielnice cultului din care fac parte însă cind am adus mesajul in fata bisericii am precizat ca știu ca la noi nu se gindeste (învață) așa,dar eu răspund înaintea lui Dumnezeu si spun ca Ap. Pavel ca eu nu vreau sa stric Cuvintul de dragul cultului din care fac parte. Si pina acuma ,slava Domnului este bine. Frății învață si alte lucruri decit cele care ne-au fost spuse de zeci de ani de înaintașii noștri.
Ma opresc aici dorind ca bunul Dumnezeu sa ne invredniceasca in aceste zile de pe urma sa raminem tare lipiți DOAR DE BINLIE si atunci nu ne vom rătăciri.sa fiu eu greșit ca am crezut doar ce scrie in Biblie. Ma minunez de un Dumnezeu așa de măreț si de felul Sau de-a lucra dincolo de vinderea mea totus limitată de om.