Saptamana mare – un Împarat blând și smerit

Zaharia 9:9-10 :  Saltă de veselie fiica a Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Impăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și calare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe. Voi nimici carele de război din Efraim și caii din Ierusalim și arcurile de razboi vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea și va stăpâni de la o mare la cealaltă, și de la râu până la marginile pământului.

Matei 21:5:  Spuneți fiicei Sionului: Iată, Impăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgaruș, mânzul unei măgărițe.

Matei 11:29:   Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la Mine căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

 

Asa incepe Saptaman Mare. Cu un Imparat bland si smerit care intra in cetatea Lui calare pe un magarus.. Magarul era cel mai comun mijloc de transport pentru acea vreme. Nu reprezenta nimic deosebit sau impunator.  Si iata-l pe Isus care nu se ridica mai pe sus decat ceilalti – desi avea tot dreptul, nu vine intr-un mod impunator – desi putea sa o faca,  ci intra in cetatea Lui, bland si smerit, ca sa ne dea un exemplu si sa ne invete modul in care ar trebui sa pasim printre oameni.

Cred ca aceste doua cuvinte suna destul de ciudat in urechile moderne care aud doar despre faima si succes, despre bani si despre afaceri, despre personalitati puternice si oameni mari. A fi bland si smerit intr-o lume ca aceasta este de-a dreptul anormal si nebunesc. Ei bine, fie ca ne place fie ca nu, tocmai aceste lucruri ne-a poruncit Isus sa le invatam si sa le practicam. Pana si dorinta de a le practica inseamna smerenie, dar ma tem ca nici aceasta nu o mai gasim, sau o gasim foarte greu.

Insa daca nu vrem de buna voie, atunci va trebui sa privim la cealata față a lui Isus, cea din Templu. 

Ioan 2:14-16  „În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”„

Iata ca aici Isus nu mai este bland si smerit. Aici este cu biciul in mana. Ce contrast. Evenimentele nu au loc la mai mult de 24 de ore departare. Isus cel bland si smerit devine Isus cel aspru si manios. Isus nu are mila pentru cei ce nu au respect pentru Tatal. Isus nu are mila pentru cei ce considera banul scopul principal in viata. Isus nu are mila pentru cei care cred ca evalvia este o sursa de castig. Isus nu are mila pentru cei ce uita pe Dumnezeu.

Si ca personalitatea lui sa fie si mai complexa, peste cateva zile avea sa moara pentru oameni exact ca cei din templu. Pentru oameni ca mine si ca voi, pentru care are o singura dorinta: ca prin jertfa Lui, inimile noastre sa fie indreptate spre Dumnezeu.

Da, din oameni doritori de lume sa devenim doritori de Dumnezeu. Din doritori de averi sa devenim doritori de comori ceresti. Din oameni doritori de putere sa devenim iubitori de oameni. Da, pentru aceasta a murit Isus. Sa ne faca blanzi si smeriti. Sa ne facă ca El.

Doamne ajuta. Doamne dă izbanda.