Citesc si aud despre multi credinciosi care au de luptat fie pentru credinta lor, fie pentru biserica lor fie pentru familiile lor sau chiar pentru ei insisi. Ii gasim pe paginile revistelor de informare misionare, pe internet sau in bisericile noastre. Daca privim cu atentie putem chiar observa ca Biserica, sau cel putin o parte din ea, este intr-un razboi permanent pentru apararea si promovarea valorilor ei, pentru apararea credintei ei, pentru pacea si linistea pe care o doreste in anumite zone de pe glob, etc. Numai cine nu vrea nu vede razboiul. Iar daca cugetam putin mai mult, am putea chiar sa afirmam ca un crestin este in razboi cu toata lumea. El se naste (din nou) ca un luptator. Nasterea lui il pune in conflict direct cu tabara pe care tocmai a parasit-o, aceea a condamnatilor la moarte. Dintr-o data credinciosul nascut din nou realizeaza ca trebuie sa lupte pentru viata lui daca vrea sa-si termine cu bine trairea pe pamant. (nu-i asa ca este putin ciudat sa vorbim de terminarea vietii cand lumea in general vorbeste despre trairea vietii?)
Numai ca se pare ca noi, crestinii am patit ceva. (cand zic crestini ma refer in special la crestinii evanghelici ). Marea majoritate a credinciosilor de azi nu mai lupta, sau lupta foarte putin. Iar cei care lupta cu adevarat sunt sunt pe cale de disparitie. Multi nici nu stiu pentru ce sa lupte sau daca exista o lupta undeva. Chiar termenul de lupta este ridiculizat in prezent de teologia moderna feminizata. Barbatii luptatori sunt tot mai putini, liderii care conduc razboiul sunt greu de gasit, iar soldatii sunt derutati si lipsiti de vlaga. Care ar fi explicatiile?
Mai intai cred ca ar trebui sa intelegem de ce suntem in razboi si pentru ce luptam. Aceasta a fost una dintre cele mai mari probleme ale soldatilor americani din primul razboi din Iraq. Nu intelegeau pentru ce lupta. De aceea cred ca o prima explicatie este ca multi crestini nu stiu pentru ce sa lupte, si de aceea vreau sa ofer cateva motivatii de baza ale luptei crestine:
1. Credinciosul trebuie sa lupte pentru credinta lui personala, credinta mantuitoare care l-a indemnat la pocainta si schimbarea vietii. Exista un pericol real din partea multor grupari socio-politice, eretice si oculte care au ca arme mass-media, sistemul national de educatie, publicatiile, etc. care incearca sa castige mintea crestinului indreptandu-i atentia spre altceva, eliminand crucea lui Cristos din centrul vietii crestinului. Daca adaugam si presiunea culturala zilnica la care este supus un credincios, intelgem mai bine cat de multi se lupta sa ne fura credinta personala intr-un Cristos inviat si inaltat la cer, care pregateste „un cer nou si un pamant nou” pentru cei care vor termina cu bine calatoria.
2. Apoi credinciosul trebuie sa lupte pentru mesajul Evangheliei. Observam ca exista o tendinta tot mai mare a crestinismului modern de a scoate din proclamarea Evangheliei mesajul pocaintei care schimba radical omul. Daca eliminam pocainta, eliminam Evanghelia harului lui Dumnezeu. Vom avea in schimb o forma de evlavie, dar fara putere, si un legalism care da o neprihanire prin moralitate, disciplina si schimbari ale omului la nivel psihologic si comportamental, dar fara viata noua in Cristos, fara libertatea slujirii neconditionate a aproapelui si fara iubirea de Dumnezeu cu toata inima si neconditionata. Adaugam si ascensiunea carismatica moderna si avem o evanghelie diluata, adaugata si gata sa accepte orice predicator care pare mai religios si mai spiritual si care ar putea sa umple vidul pe care il lasa legalismul.
3. Credinciosul trebuie sa lupte pentru familia lui. Desi nu toti crestinii inteleg acest lucru iar unii chiar au abandonat lupta, familia crestina a fost, este si va fi tot timpul in centrul atacurilor culturale, politice si morale ale lumii. Nici generatia noastra nu este scutita de astfel de atacuri. Insa, cu parere de rau o spun, cred ca generatia noastra este pe marginea prapastiei in ce priveste aceasta lupta. Chiar daca moral, familia crestina evanghelica din Romania inca sta in picioare, totusi copiii credinciosilor sunt expusi in mod constant la imoralitate si violenta prin televiziune si internet. Atat timp cat vom tolera in casele noastre filme violente, imorale si emisiuni tv care promoveaza promiscuitatea si depravarea, nu cred ca vom avea vre-o sansa in acesta lupta pentru familia crestina autentica. Domnul sa ne ajute.
4. Credinciosul trebuie sa lupte pentru biserica lui. Da, credinciosii trebuie sa lupte pentru unitatea bisericii lor, pentru binele credinciosilor cu care au partasie, pentru dezvoltarea unui climat sanatos, favorabil dezvoltarii spirituale si pentru invatatura sanatoasa din biserica. Avand astfel de biserici sanatoase, vom aveam culte si organizatii evanghelice sanatoase. Avand organizatii crestine sanatoase vom putea duce lupta spirituala la un nivel mult mai mare si mai eficient. Se pare insa ca in prezent incercam sa ducem lupta la nivel macro, dar neglijam celula de baza – biserica locala si credinciosii care o formeaza.
Dupa cum ati observat, cele mai multe motive de lupta nu sunt personale ci in slujba altora. Nu ar trebui deci sa ne mire porunca biblica repetata in mod aproape obsesiv de a sluji pe ceilalti si de a ne darui cat mai mult in slujba aproapelui. Mai mult, Biblia ne indeamna chiar sa suferim pentru fratii si surorile noastre in credinta. 1 Cor. 1:6 – „… daca suntem in necaz suntem pentru mangaierea si mantuirea voastra… ” Pentru o asemena slujba avem nevoie de multa, foarte multa dragoste de frati, ceea ce, sa recunoastem, este cam greu de gasit in zilele noastre. Nu e de mirare deci ca lupta este tot mai mult abandonata sau lasata pe seama „nebunilor” sau mai nou „a extremistilor religiosi”.
Pentru o imagine mai plastica a acestui aspect al luptei, v-as indemna sa vizionati filmul Saving private Ryan. Filmul este povestea unui detasamant american trimis sa gaseasca un soldat care si-a pierdut 3 frati in lupta, iar conducerea armatei nu dorea sa ii lase mama singura pe lume. Ordinul era sa il aduca pe soldatul Ryan acasa. Numai ca atunci cand il gasesc, izolat impreuna cu un mic pluton de parasutisti, trimisi sa apere un cap de pod, soldatul Ryan refuza sa paraseasca lupta, dorind sa ramana impreuna cu singurii „frati” pe care ii mai avea. Echipa se afla intr-o dilema. Pierdusera doi oameni pe drum si in plus considerau ca este nedrept ca unul sa aibe dreptul sa mearga acasa iar ei sa trebuiasca sa lupte pentru el. Au insa ordine clare dar soldatul refuza sa mearga cu ei. Cad insa de acord ca principala lor misiune este sa il salveze pe soldatul Ryan, si se pare ca acest lucru nu poate avea loc decat luptand alaturi de plutonul lui incercand sa ii salveze viata. In acest punct al actiunii, replica sergentului este ceea ce am remarcat:
Doar salvandul pe soldatul Ryan ne putem castiga cu totii dreptul de a ne intoarce acasa.
In concluzie, frati si surori, crestinul se naste (din nou) un luptator. Aceasta nu este o cerinta ci o conditie a vietii crestine. Daca ne dorim vieti comode s-ar putea sa fi gresit adresa. Singura alegere pe care o putem face este daca sa fugim si sa ne retragem in carapacea noastra ori sa fim oamenii care isi inteleg responsabilitatile si intra in lupta alaturi de frati si pentru frati, fara sa dea inapoi. Aceasta va aduce glorie Imparatului si binecuvantare spirituala pentru cei din jurul nostru.
(va urma)
Emanuel - un blog creștin 