Priorități și valori

Avem oare nevoie să ne cunoaștem prioritățile în viață? Dacă da, ar trebuie să ni le definim sau ele sunt implicite? Dacă ar fi să facem o listă a valorilor și priorităților pe care le avem, cum ar arăta ea?

Iată un tip de întrebări pe care cred că ar trebui să ni le punem la acest început de an 2014. M-am regăsit de multe ori în anul care tocmai a trecut dând prioritate unor lucruri care nu reprezentau priorități esențiale, făcând de multe ori ceea ce mi-a plăcut în loc să fac ceea ce a trebuit. M-am luptat mult cu disciplina personală și am eșuat de multe ori. Este o luptă pe care uneori o căștig, și mă bucur pentru asta dar de mult prea multe ori am pierdut-o. Disciplina personală nu este ceva ușor pentru mine. Poate că pentru alții lucrurile sunt mai ușoare, însă pentru mine lupta pare uneori imposibilă de dus.

Am discutat de curând, în grupul nostru de părtășie, despre valorile și prioritățile pe care ar trebui să le aibe un creștin în viață, și am rămas plăcut surprins să văd că, prin harului lui Dumnezeu, împărtășim în general aceleași valori spirituale care ne leagă împreună. Dar sunt și lucruri personale pe care fiecare și le cunoaște. Fiecare se cunoaște pe sine, își cunoaște părțile tari și cele slabe, suișuri și coborâșuri, și de aceea este nevoie și de o cercetare personală, de o stabilire a unor priorități personale în funcție de starea fiecăruia, de problemele prin care trece, de planurile fiecăruia, ș.a.m.d.  Dar  trebuie să înțelegem că există niște priorități și valori universale spirituale de care nu ne putem ascunde sau fugi pentru că ele reprezintă caracteristica vieții creștine.  Și cred că o trecere  în revistă a prioritățile și valorile pe care le avem și care ne ghidează viața ar trebui să fie un proces serios și periodoic în decursul vieții noastre. Iar acest proces, confruntat cu Biblia, ar putea să aibe cel puțin doua efecte: 1. să ne arate că valorile și prioritățile noastre sunt greșite, și 2. să ne corecteze unele dintre ele.

De aceea, ca și creștini, dacă vrem să avem o viață echilibrată spiritual trebuie să știm și să ne conștientizăm valorile și prioritățile și apoi să le comparăm cu prioritățile lui Dumnezeu, iar apoi… să trecem la treabă. Aici cred că poate fi cheia echilibrului spiritual.

Însă ca să nu lungesc textul prea mult, am făcut mai jos o listă  generală/universală de priorități biblice pe care le consider de bază în viața unui credincios. O evaluare personală nu cred că face rău nimănui.

1. Dumnezeu și relația personală cu El.

Ce loc ocupă Dumnezeu în programul nostru? Nu mă refer aici la lucrare, la studiu pentru predică, sau la discuții despre Dumnezeu. Ci mă refer la acel timp petrecut cu Dumnezeu, singur, în care cauți pur și simplu prezența lui Dumnezeu, hrana Cuvântului și acea stare de rugăciune în care comunci efectiv cu Dumnezeu, nu doar bălmăjești o rugăciune standard sau te lupți să nu adormi. Avem nevoie să ne analizăm disciplina spirituală pentru a putea să ne dăm un răspuns sincer și să putem face schimbările necesare în acest domeniu esențial.

2. Familia. Ce loc ocupă responsabilitățile noastre familiale în viața noastră.

Când mă refer la familie mă refer atât la responsabilitățile material, spirituale, cât și cele emoționale și psihologice, și asta pentru că pentru mulți familia reprezintă doar o responsabilitate materială. Să avem ce să punem pe masă, cât mai mult dacă se poate, să avem cu ce ne îmbrăca, cele necesare traiului, etc. În familiile cu copii mulți lucrurile sunt și mai complicate în acestă privință, dar familia nu înseamnă doar cele materiale. Familia este celula societății dar și a bisericii. În familie se formează deprinderile sociale și spiritual, dar și profilul moral și psihologic al viitorului adult. Familia este cheia unei societăți sănătoase dar și a unei biserici sănătoase. Așa dar, avem datoria biblică de a forma persoane care să fie de folos societății dar să fie de folos mai ales lui Dumnezeu. De aceea ne numim creștini, pentru că îl urmăm pe Cristos. Și să nu uităm cel mai important lucru – familia trebuie să fie cadrul unde copilul aude Evanghelia și pașii lui sunt îndreptați către Dumnezeu.

Știați că până prin anii 90, bisericile evanghelice din SUA erau populate în cea mai mare parte (cam 80%) cu copiii credincioșilor? Însă pe măsură ce familiile au devenit tot mai slabe d.p.d.v. moral și spiritual, copiii credincioșilor au părăsit bisericile pentru că nu exista o corelare între mesajul Bisericii și viața practică pe care o vedeau acasă. Și în mod natural au ales lumea nu biserica. Iată un exemplu despre cum  prioritățile părinților influnețează atât viața lor cât și a generațiilor următoare.

3. Părtășia creștină.

Ce loc ocupă părtășia creștină în prioritățile mele?  Cine sunt prietenii mei cei mai buni? Sunt ei creștini serioși sau sunt vecinii de bloc?  Simți libertate în a mă ruga cu alții, în a studia Cuvântul împreună? Dacă nu, ce ne ține?

4. Serviciul.

Consider că fiecare dintre noi ar trebui să ne facem o analiză a modului în care ne îndeplinim atribuțiile de serviciu. Și asta pentru că ține de mărturia și caracaterul creștin să fim buni profesioniși, serioși și oameni care își dau interesul în a face o treabă cât mai bună.  Dar desigur că trebuie să analizăm și cealaltă parte a problemei: nu cumva serviciul meu sau afacerea mea este dumnezeul meu? Nu cumva serviciul meu este mai important decât Dumnezeu sau familia?

5. Administrarea resurselor.

Cum imi administrez banii?  Sunt serios în a da Domnului procentul pe care l-am hotărât în inima mea?  Este nevoie să decid ceva în această privință la începutul acestui an?  Am datorii? De ce? Și dacă am datorii, mi le plătesc la timp? Sunt la zi cu plata facturilor?  Sunt un bun ispravnic al bogățiilor nedrepte, pe care mi le-a dat Dumnezeu?  Există și aici cealaltă parte a paharului: sunt unii care dau pe la biserici bani crezând că așa o să îi ajute  Dumnezeu să câștige mai mult sau să le meargă afacerile. Se păcălesc singuri. Cuvântul spune că prin chibzuință se zidește o casă, și prin înțelepciune i se umple cămările. Deci .. la disciplină și la făcut planuri realiste care se pot duce la îndeplinire.

Ar mai fi multe alte lucruri de scris însă fiecare dintre noi avem problemele noastre și ocupațiile noastre. Avem vârste diferite și priorități diferite, și chiar valori diferite. Fiecare trebuie să își facă propria listă și să o compare cu valorile biblice, și așa să lupte pentru creșterea lui spirituală și a celor din jurul lui.

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Articol foarte bun!
    Repostat on my blogs cu permisiunea ta de la Press This !Thanks !
    V.B.

  2. Mda, “articol foarte bun”, (precum a mentionat “ioan17”), si ne da de gandit mai ales acum, cand mai toata lumea este intr-o criza ‘multilateral dezvoltata’, intr-o criza adancita…, si de durata…
    Dumnezeu trimite crizele în viaţa noastră pentru a ne scoate din rutină, pentru a ne smulge dintr-o existenţă ‘ruginita’, pentru a rupe monotonia. Crizele ne dau peste cap trăirea fadă şi insipidă pe care am avea-o fără probleme şi fără greutăţi…!

    Crizele ne oferă O PERCEPŢIE CORECTĂ DESPRE NOI INŞINE, spulberându-ne iluzia şi pretenţia că noi suntem stăpâni pe situaţii şi pe circumstanţe. De multe ori avem impresia falsă că noi controlam realităţile, uitând că Dumnezeu este Cel care dispune. Nu-i omul deasupra vremurilor, iar mersul lucrurilor nu depinde de iscusinţa şi de înţelepciunea sa. Oricâte artificii ar face omul, Dumnezeu este acela care controlează mersul fiecărui lucru.

    Crizele produc mai întai CUNOAŞTEREA ADEVARATĂ ŞI APROPIEREA DE DUMNEZEU.
    Noi credem că-L cunoaştem bine pe Dumnezeu, dar nu ne dăm seama cât suntem de superficiali. Crizele ne fac să-L cunoaştem adecvat, asa cum este El, făcându-se posibilă şi revelarea lui Dumnezeu în toată splendoarea Sa. Astfel, în crize ajungem să-I cunoaştem înţelepciunea, puterea, bunătatea, credincioşia, etc. şi depindem tot mai mult de El. Noi obişnuim a nu nădăjdui în Domnul, câtă vreme ne bizuim pe alte lucruri…

    Apoi, datorita crizelor, ÎNCEPEM SĂ NE SUPUNEM VOII LUI DUMNEZEU.
    Teoretic, noi ne rugăm “Doamne facă-se voia Ta!”, şi mulţi credincioşi spun cu uşurinţă aceasta, ca pe o lozincă, mai ales când toate lucrurile le merg bine… De regulă însă noi nu ne schimbăm în bine şi nu facem voia lui Dumnezeu pentru că ni se oferă îndemnuri şi învăţăminte…, ci când ne aflăm în impas – atunci îi deschidem lui Dumnezeu şi alte ‘uşi’, permiţându-I să acţioneze, să lucreze schimbări în viaţa noastră…

    Unii credincioşi sunt înfranţi de crize, pentru că nu răspund niciodată pozitiv lui Dumnezeu şi nu se lasă modelaţi. “Ce să vă mai fac?!”, întreabă diverşi profeţi ca Isaia, Amos, Hagai, etc. “V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune, şi cu grindină; am lovit tot lucrul mânilor voastre”, v-am trimes cutare si cutare criza, “şi cu toate acestea…, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.”
    Cei înţelepţi însă, în astfel de ocazii îşi cercetează viaţa şi se întreabă serios: ”Doamne, ce lecţie trebuie să învăţ şi cum s-o aplic?” Aceştia îl lasă pe Dumnezeu să le schimbe cursul vieţii, şi se pun la dispoziţia Lui. Dumnezeu foloseşte ocazia spre a-i binecuvânta…

    1. Auzim pe unii exprimandu-se cam asa: “Am pierdut bani, proprietati…, dar Îi multumim lui Dumnezeu pentru ca n-am pierdut pe nimeni din familie!”
      Banii uneori nu mai au valoare, devin o mai nimica… Ei nu reprezinta o adevarata valoare cand îi avem din abundenta, ci cand ne sunt foarte limitati.
      În perioadele de criza, oamenii se apropie mai mult de Domnul iar relatiile familiale se cimenteaza puternic. Rata divorturilor scade intotdeauna in crize economice si creste unde este prosperitate. Tot in perioade de criza, bisericile/adunarile sunt frecventate de un numar mult mai mare de oameni…!
      Trebuie sa apreciem care sunt lucrurile valoroase in ochii lui Dumnezeu, fiindca de multe ori suntem angrenati in urmarirea multor lucruri pseudo-valoroase…, si doar urgente…, dar nu si importante. Criza insa ne apropie atat de Dumnezeu cat si de ceilalti membrii din familie, de sfintii din biserica (partasie), etc.

      “Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Încearca-ma, si cunoaste-mi gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!” (Psalm 139:23-24)
      David era constient ca foarte usor putem s-apucam pe cai gresite… Avem nevoie de corectare, de indreptare continua…
      Mai ales in timpul crizelor noi recapatam viziunea clara asupra realitatii si ne focalizam asupra a ceea ce este important cu adevarat, incepem sa deosebim prioritatile si sa le urmarim cu mai multa atentie si ajungem sa recunoastem cata dreptate avea Domnul Isus Hristos cand ne sfatuia:
      “Cautati mai întai Împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

      O criza de proportii a societatii, ofera celor credinciosi posibilitati nebanuite de slujire. Multi au nevoie de asistenta… iar omul este mult mai deschis pentru Evanghelie atunci cand are nevoie de ajutor! Avem astfel ocazia sa ne apropiem de ei si sa le vorbim despre Domnul Isus Hristos, Cel care nu dezamageste pe nimeni, si imbogateste vietile tuturor celor ce se-ncred in El… Ne-ntalnim in vremi de rastriste cu slujiri care nu sunt realizabile in vremuri stabile…, si trebuie sa actionam, caci altfel le scapam…!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: