In perioada de inceput a Bisericii certurile si dezbinarile nu au ocolit deloc comitatea de credinciosi si cred ca Dumnezeu a ingaduit asa ca sa putem vedea astazi cum trebuiesc tratate dezbinarile si pe cei ce le produc. Iata mai intai un text mai lung referitor la dezbinarea din Corint, asemanatoare cu ce se intampla in BER acum:
1 Corineni 3
1.Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. 2. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, 3. Pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? 4. Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!” Şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume? 5. Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. 6. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: 7. aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. 8. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. 9. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. 10. După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. 11. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. 12. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, 13. lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. 15. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. 16. Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17. Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi. 18. Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19. Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” 20. Şi iarăşi: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” 21. Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: 22. fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, 23. şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
1 Corinteni 4
1. Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. 2. Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. 3. Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. 4. Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul. 5. De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu. 6. Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”: şi nici unul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt. 7. Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?
Sa observam catvea lucruri:
1. Dezbinarile si certurile sunt un semn al unei comunitati imature. Apostolul Pavel incearca sa le explice corintenilor ca un crestin matur nu urmeaza niste oameni ci pe Dumnezeu. Crestinul matur se va identifica pe sine cu Biserica si lucrarea lui Dumnezeu nu cu niste oameni sau lideri crestini, indiferent de cat de capabili si credinciosi sunt acestia. (1 Cor. 3: 1-9).
2. Fiecare credincios va da socoteala inaintea lui Dumnezeu de actiunile lui proprii care fie au zidit Biserica fie au daramat-o. Inaintea lui Dumnezeu nu conteaza pe cine ai urmat, ci ce ai facut in si pentru biserica, pentru comunitatea de credinciosi. (1 Cor. 3: 10-15).
3. Biserica, comunitatea credinciosilor, este numita Templul lui Dumnezeu in care locuieste Duhul Sfant. Daca cineva, prin lucrarea lui, va face ca biserica sa se distruga, prin dezbinari si certuri, conf. contextului, va cadea sub pedeapsa lui Dumnezeu. (1 Cor. 3: 16-18)
4. Evitarea dezbinarilor se poate face doar prin constientizarea ca fiecare apartine si il urmeaza doar pe Hristos. Credinciosii nu urmeaza lideri crestini ci il urmeaza pe Hristos in sfintenie si integritatea. Aceasta desigur nu exclude ideea de colaborare si conlucrarea, ele fiind chiar obligatorii, insa aceasta trebuie sa aibe ca scop binele comunitatii, al bisericii. Orice scop propriu si personal este unul egosit si ca atare trebuie inlaturat. Dar cand comunitatea de credinciosi lupta pentru binele comun,adica al Templului, abia atunci Biserica se zideste si Dumnezeu este glorificat (1 Cor. 3: 19-23).
5. Liderii crestini trebuie sa fie atenti ca slujirea lor sa aibe ca scop implinirea interesele lui Hristos si nu a intereselor proprii. Aceasta este una dintre condițiile credinciosiei. De asemenea liderii crestini trebuie sa constientizeze ca indiferent de ce interese urmeaza ei tot vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu. (1 Cor. 4:1-5)
7. Credinciosii maturi trebuie sa aibe un singur reper de actiune in caz de certuri si dezbinari – sa caute unitatea pe care o da Cuvantul lui Dumnezeu intr-o atitudine de smerenie si recunostinta la adresa lui Dumnezeu. Doar cand credinciosii isi vor intelege starea umila inaintea lui Dumnezeu, doar atunci vor putea sa ramana uniti. (1 Cor. 4: 6-7).
Iata cum trebuiesc tratati cei care provoaca dezbinari: Tit 3:10-11: „După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit.„
Acestea sunt doar cateva ganduri personale asurpa acestui pasaj pe care l-am citit de foarte multe ori in ultima perioada. Pentru mine este un text de cercetare. Sper ca si pentru voi, cei care citiți. Doamne ajuta!
Amin! Scriptura ne arată şi faptul că noi, copii ai Lui, trebuie să urmărim pacea şi sfinţirea fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu!
Unii credincioşi trăiesc cu iluzia că n-au mai păcătuit de când s-au întors la Dumnezeu, si se autoînşeală. Ei cred continuu că ‘eventualele lor greşeli’ sunt justificabile… şi mult mai mici ca ale altora. Aceştia nu primesc mustrarea şi se roagă cam aşa: Doamne, dacă Ţi-am greşit vreodată cu ceva, Te rugăm să ne ierţi!
Păcatul trebuie identificat, numit şi mărturisit, dar ei nu concep aşa ceva.
Ei nu ştiu că Dumnezeu nu iartă scuzele…! Dumnezeu iartă insă păcatul mărturisit cu cainţă, care ne-a produs mâhnire…
Un păcat pentru care nu te-ai întristat, care n-a produs zdrobire, deşi-i recunoşti prezenţa în viaţa ta, acela va apare din nou şi din nou, şi-ţi produce amărală după amărală (v. lastari de amaraciune”), scurtându-ţi viata. Aici se incadreaza de ex. dezbinarile, certurile, invidia, clevetirea, nepasarea, indolenta, etc.
Unii nu conştientizează de ce sunt fără vlagă, aşa de epuizaţi…, de ce nu trăiesc cu satisfacţie, de ce nu pot să se bucure de ‘lucrurile’ pe care li le-a dat Dumnezeu…
Atât fizicul cât şi psihicul le sunt afectate acestora mai ales de practicarea unor păcate pe care nu le mărturisesc, si de care nu vor sa se lipseasca…
În mărturisire trebuie să existe şi dorinţa de-a îndrepta răul pe care l-am făcut prin comiterea păcatului, pentru că, în majoritatea cazurilor, şi cei din jurul nostru au fost afectaţi de efectele păcatului respectiv. Dacă nu-mi pasă de aproapele meu, rugăciunea altora pentru mine nu-şi are rostul, pentru că nu va fi ascultată. Daca nu iert pe aproapele meu, nici eu nu voi fi iertat, oricât s-ar ruga pentru mine unii sau alţii…!
De aceea, in astfel de situaţii suntem îndemnaţi prin Cuvânt să nu facem rugaciuni inutile, pentru cei care se complac in „pacate care duc la moarte” (plata tuturor pacatelor este moartea, dar aici este vorba despre moartea fizica…)
GREUTATEA SI RESPONSABILITATEA LUCRATORULUI…este cel mai potrivit raspuns la tema aceasta,pe care o gasiti pe Resurse Crestine,de autorul Singeorzan Teodor
@ Theodor
Este adevarat, spune Pavel:
„…eu am sadit, Apolo a udat,dar Dumnezeu a facut sa creasca…” (1Corinteni 3:6-15), dar aceasta problematica este complementara articolului privind „dezbinarile”, intrucat subliniaza vadit COLABORAREA stransa…
este adevarat ca este complectarea articolului privind dezbinarile din corint ,insa apostolul Pavel intre 1corinteni 1:10 si intre 1corinteni 3:6-15 trateaza 2 lucruri. 1)Problema certurilor din biserica din corint asupra slujitorilor pe care fratii i-i idolatrizau,si 2) greutatea si responsabilitatea lor ca slujitori a lui Dumnezeu in lucrarea convertirii lor la Dumnezeu..arati-nd unitatea lor(apostolilor) in lucrarea de mantuire a oamenilor…