Arhive lunare: Octombrie 2013

De ce cred – prelegere Marius Cruceru

Iata o prelegere despre credinta pentru care merita sa va pierdeti o ora din viata.

via – http://mariuscruceru.ro/2013/10/29/20-cine-este-el-si-ce-vrea-el-de-la-mine-capitolul-2-si-video/#more-24553

via – http://vimeo.com/bisericairis

 

Aveți grijă la porci

Matei 7:6  „Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă.”

Articol preluat si tradus;

Viața este plină de pericole. Unele sunt evidente altele nu. Să inveți să fi precaut este un proiect care se întinde pe toată durata vieții. Nu suntem niciodată în totală siguranță față de pericolele de afară.

Fiecare își are propriile lucruri de preț. Cateodată ești deschis și le împărtășești  cu altii. Aceasta poate fi ori o experiență binecuvântată ori sursa viitoare a unor dezamăgiri amare. Toți avem lucruri sfinte; lucruri ale Impărăției și ale lucrării creștine. Nu te grabi să le împărtășești sau să le discuți cu alții. Așteaptă să îi cunoști mai bine. Pentru că Impărăția este un lucru atât de extraordinar și de puternic aceasta atrage tot felul de oameni. Unii sunt oameni de valoare alții nu. Invață cum sa îi discerni.

Ai grija la oamenii cărora le place noroiul și mizeria; oameni care se comportă ca niște porci. Ei sunt oamenii cărora le place să muște și să latre. Nu îi admira cand îi mușcă pe alții pentru că dacă fac asta cu alții intr-o zi o vor face și cu tine. In cele din urma iți va veni și tie rândul. Când vezi aceste lucruri in viața lor protejează-ți atât lucrurile de preț cât și lucrarea creștină. Ei vor încerca să le calce în picioare și să le distrugă, și pe ele dar și pe tine. Să fim deci precauți și cu grijă.

sursa:  http://www.counseling.cc/files/beware_of_pigs.html

Crestinii in lume – scrisoare din anul 200 d.Hr.

Nu se cunoaste autorul acestei scrisori adresate lui Diognet, compusa, dupa cat se pare, la Alexandria, in jurul anului 200. Autorul face o vibranta apologie a crestinismului pentru destinatarul sau pagan.

 Crestinii nu se deosebesc de ceilalti oameni nici prin tara de obarsie, nici prin grai ori vesminte. Nu locuiesc in orase care sa fie numai ale lor, nu se slujesc de vreun dialect deosebit si felul lor de viata n-are nimic iesit din comun. Ei locuiesc in cetati grecesti ori barbare, dupa cum i-a fost dat fiecaruia; respecta obiceiurile locului in ceea ce priveste hainele, hrana si felul de trai, facand totodata dovada legilor extraordinare si intr-adevar paradoxale ale republicii lor spirituale.

Fiecare locuieste in patria sa, dar ca strain. Se achita de toate indatoririle cetatenesti si-si indeplinesc toate sarcinile ca straini. Orice pamant strain le e patrie si patria le este pamant strain. Se casatoresc ca toata lumea, au copii, dar nu-si parasesc pruncii nou-nascuti. Impart cu totii aceeasi masa, dar nu acelasi pat.

Ei sunt un trup, dar nu traiesc dupa trup. Isi petrec viata pe pamant, dar sunt cetateni ai cerului. Asculta de legile stabilite, iar felul lor de trai intrece in desavarsire legile.

Ii iubesc pe toti oamenii si toti ii prigonesc. Sunt nesocotiti, osanditi; sunt dati la moarte si astfel castiga viata. Sunt saraci si pe multi imbogatesc. Lipsiti de toate, in toate prisosesc. Sunt dispretuiti, si in acest dispret isi afla slava. Vorbiti de rau sunt indreptatiti. Sunt huliti si binecuvinteaza.

Intr-un cuvant, ceea ce sufletul este pentru trup, crestinii sunt pentru lume. Sufletul este raspandit in toate membranele trupului asa cum crestinii sunt raspanditi in toate cetatile lumii. Sufletul locuieste in trup si totusi nu e din trup, asa cum crestinii sunt in lume, dar nu sunt ai lumii.  Sufletul se desavarseste mortificandu-se prin foate si sete: prigoniti, crestinii sunt, zi de zi, tot mai multi. Atat de nobila esste menirea incredintata lor de Dumnezeu, incat nu le este ingaduit sa dezerteze.

Catre Diognet, Sources chretiennes, vol 33 bis, in Jean Comby, Sa citim istoria Bisericii, 1999, pag. 31.

Viorel Iuga – rezolvarea conflictelor in familie

Iata un video pe care il recomand cu caldura tuturor credinciosilor care au conflicte in familie.

Daca nu ai probleme in familie si daca totul merge bine… atunci intreab-o si pe sotie …  🙂

De ce avem Statut de Organizare in BER

Scriu acest articol in primul rand pentru fratii si membrii cultului crestin Biserica Evanghelica Romana . Asa cum am amintit intr-un articol precedent, problema Statutului este una serioasa in BER si nu pentru ca acesta nu este adaptat la nevoi, (ar fi fost bine ca BER sa aibe asemenea discutii), ci problema este ca acesta nu este respectat.  Motivul principal sta in faptul ca este considerat doar o forma de relationare cu statul dar in biserici sau in cadrul cultului ne putem organiza cum vrem. Am auzit de multe ori expresia “statutul nu este Biblia” sau “nu avem nevoie de asa ceva, noi avem Biblia”, etc. Chestiunea aceasta este de notorietate in BER, ceea ce duce implicit la nerespectarea sau respectarea partiala, in functie de interesele sau nevoile de moment.

Aceasta stare de fapt duce la multe lupte de culise si probleme in biserici, ceea ce binenteles ca dauneaza atat bisericii locale cat si cultului, pentru ca se promoveaza lipsa de respect si ignorant fata de Statut si nu de putine ori unii lideri locali au incurajat flagrant chiar incalcarea acestuia, ceea ce se si observa in ultimile evenimente din BER. Am sa incerc in randurile care urmeaza sa prezint cateva chestiuni care sa arate de ce avem nevoie un statut, de ce este moral si legal sa ne supunem statutului, si de ce atunci cand vine vorba de organizare interna in cadrul unul cult crestin recunoascut de Guvern, acesta poate fi considerat la fel de important ca si Biblia.

Statutul de organizare si legislatia

In primul rand trebuie sa vedem care sunt bazele legale ale constituirii unui Statut de Organizare.  Iata mai jos trei articolele din Legea Cultelor NR. 489/2006-01-07.

Art. 7. – (1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat  social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale.

Art. 8. – (1)Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.

Art. 14. – (1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de reprezentare.

pentru mai mullte detalii –  http://www.culte.gov.ro/detaliu-legislatie/vrs/IDleg/18

Dupa cum se poate observa, orice cult religios din Romania trebuie sa functioneze in baza unui Statut de Organizare si o Marturisiere de Credinta proprie, acestea trebuind sa fie prezentate Secretariatului de Stat pentru Culte. Statul nu are dreptul sa se amestece in problemele interne ale cultelor religioase insa le obliga sa aibe o forma de organizare recunoascuta in asa fel incat cultul religios – ca miscare sociala si parte integranta a societatii romanesti –  sa poata functiona legal si sa fie capabil sa se administreze.

Ceea ce multi credinciosi, atat din BER cat si din alte culte, nu inteleg este ca ei nu fac parte doar dintr-o organizatie religioasa care se identifica cu o anumita doctrina – baptista, penticostala, crestini dupa evanghelie, etc –  ci fac pac parte si dintr-o organizatie religioasa recunoascuta si aprobata de Guvernul Romaniei  care trebuie sa functioneze in bazele legale stabilite de acesta. Nu mai traim in timpul prigoanei religioase cand statul lupta impotriva credintei, ci traim intr-o perioada de libertate religioasa in care statul roman nu cere altceva decat ca cultul religios, de orice fel, sa se organizeze in baza unui statut propriu – adica adoptat chiar de ele. De ce acest lucru? Pentru ca un cult religios este si o miscare sociala care trebuie se se administreze singura, apoi exista un patrimoniu religios al cultului format din bunuri, cladiri de biserici, bani si alte obiecte care trebuiesc sa fie si ele administrate in mod legal, si asa mai departe. Deci Statutul de Organizare are rol de a asigura o buna functionare sociala a cultului cat si reprezentarea legala in fata autoritatilor.

Statutul de organizare, etica crestina si Biblia

Acum se naste intrebarea – daca este o forma de organizare proprie, atunci de ce nu putem sa il incalcam atunci cand nevoia o cere?

Pai in primul rand pentru ca se creaza haos, ceea ce nu este compatibil cu caracterul lui Dumnezeu care cere ordine si disciplina in cadrul poporului Lui, (vezi cartea Exod si modul in care Dumnezeu organizeaza poporul evreu), iar in al doilea rand pentru ca nu este legal. Aici apare insa problema culturii romanesti – o cultura imbibata cu coruptie si in care Legea incurca pe oricine si este vazuta ca un factor de frana in calea dezvoltarii, de cele mai multe ori fiind vorba de o dezvoltare proprie si nu una comuna, care este total ignorata.

Acelasi lucru este vazut si prin bisericile evanghelice. Formele legale de organizare sunt prea putin luate in seama, si asta pentru ca se considera a fi o piedica in calea “dezvoltarii”.  Am observant aceasta ignoranta in multe privinte, plecand de la registrul de membrii, care fie nu exista fie nu este actualizat si pana la alegerile locale sau adiminstrara fondurilor financiare provenite din donatiile membrilor.

Cum atunci ar putea biserica sa ofere o marturie crestina daca nu este in stare sa isi respecte propriul statut si implicit legea? Ce exemplu etic dau crestinii daca acestia ignora si trateaza cu indiferenta porunca Domnului de supunere fata de autoritati si fata de lege?

Iata baza biblica pentru ascultarea de Lege – Romani 13: 1-7

„Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.”

Cu siguranta ca unii vor aduce contraargumente din pasajul din Fapte 4:19, insa acolo este vorba de prigoana si libertatea religioasa, ceea ce nu este cazul nostru. In Romania religia crestina nu este prigonita ci statul cere doar o forma de organizare care este normala si logica pentru o buna functionare sociala.

Asadar cine incalca statutul, atat la nivel local cat si la nivel de cult, incalca in mod flagrant porunca lui Dumnezeu de a fi suspus legilor si autoritatilor tarii.

Trebuie sa spun ca imi este jena sa scriu despre niste lucruri atat de elementare dar acestea este situatia din BER care a dus la luptele din ultima perioada. Dincolo de problemele teologice care sunt invocate, luptele arata ca cei care incearca sa puna mana pe putere in mod abuziv si se declara aparatori ai adevarului  dovedesc lipsuri serioase in ce priveste bazele elementare ale unui carcater crestin, impreuna cu cei care ii urmeaza si ii sustin.

Reamintesc ca forul supreme de conducere in BER este Adunarea Reprezentantilor unde se decide si se valideaza in mod legal, cine va face parte din Sfatul de Frati pe Tara. Acolo si doar acolo se poate decide acest lucru. De asemenea tot Adunarea Reprezentantilor are dreptul sa propuna si sa modifice Statutul de Organizare si Marturisirea de Credinta al BER.

Ar mai trebui sa adaug ca fiecare reprezentat al unei biserici  locale – desemnat de sfatul de frati local – are obligatia morala si etica de a cunostea Statutul si Marturisirea. Nu te poti prezenta intr-o adunare statutara legala fara sa cunoasti macar elementele de baza ale Statutului de Organizare. (Poate aceasta ar trebui sa fie chiar o conditie pentru cine este desemnat ca reprezentant, iar Uniunea ar trebui macar sa publice pe site-ul propriu acest Statut. )

Speram si ne rugam ca indiferent de ceea ce se va intampla pe 12 octombrie la Adunarea Reprezentantilor, Statutul de Organizare sa se respecte iar providenta si mana lui Dumnezeu sa se vada la lucru.  Doar asa putem sa dam o marturie cresinta in primul rand in fata autoritatilor, apoi in fata credinciosilor si in ultimul rand si in fata lumii.

Doamne ajuta! Doamne da izbanda!