BER – nevoie de rugaciune
Fac apel prin aceasta postare la cei care cunoasc si sunt la curent cu problemele din BER sa se roage si sa posteasca pentru rezolvarea acestora. Este o durere pentru mine sa aud vesti asa de rele.
Sambata, 28.09.2013 a avut loc in Carol Davila conferinta nationala trimestriala a lucratorilor/predicatorilor din BER. Dupa cum era de asteptat situatia a scapat de sub control. Nu mi-a venit sa cred ce am auzit. Sustinatorii lui Ionel Botgros au continuat manifestarile huliganice si demonice fata de cei pe care ei ii considera opozantii lor. Situatia este critica si confuza. Nu pot sa nu numesc aici pe cei din familia Constantin, din biserica din Colorian, care au facut abuz chiar de forta fizica. Esta inadmisibil asa ceva. Sa le fie rusine . Domnul sa ii mustre. Au mai fost si altii care s-au manifestat grosolan si huliganic. Domnul sa ii mustre.
Mi se pare mie, sau chiar cei care striga ca „darbistii” dau libertate omului de a pacatui, (desi este o inventie), chiar ei sustin si intretin o situatie care a depasit de mult atat limitele crestine cat si cele ale bunului simt. Iata cum „hotii striga hotii”. Nu intru in detalii teologice pentru ca nu este nevoie. Atat timp cat incerci sa intimidezi prin forta fizica si manifestari zgomotoase te descalifici in primul rand ca si crestin, ce sa mai luam in discutie teologia.
Asa cum spuneam, in aceste momente este nevoie de rugaciune si post pentru a face fata unor astfel de probleme. Pe data de 12 octombrie este convocata Adunarea Reprezentantilor. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa dea intelepciune fratilor si sa aduca rezolvare la problemele actuale.
BER – probleme actuale
BER- Biserica Evanghelică Română – trece în această perioadă prin tulburări și lupte aprige pentru putere. Chestiunea nu este una nouă, ce este nou este doar numele celor implicați. Așa cum s-a auzit și cum a fost numită, mineriada din Carol Davila s-a lăsat cu uși forțate, îmbrânceli și forțarea amvonului. Probabil că pentru mulți acestea sunt un șoc. Pentru noi cei din BER lucrurile nu sunt chiar un șoc. Se pot aminti aici alte mineriade petrecute după revoluția din 89 prin care s-au ocupat abuziv funcțiile Uniunii și conducerea din Carol Davila. Sigur că se naște o întrebare: cum este posibil ca într-o grupare așa de strictă și tradiționalistă să existe asemenea manifestări? Voi încerca în prezentul articol să ofer câteva răspunsuri dar și câteva soluții posibile.
Frânturi de istorie
Istoria miscarii BER – cultul crestin “Biserica Evanghelica Romana” începe undeva in jurul anului 1920 prin Teodor Popescu, fost preot ortodox, care consideră că Biserica Ortodoxă merge pe un drum greștit și ajunge astfel la convingerea că relația cu Dumnezeu este nu numai posibilă dar este și personală, într-un mod direct, fără mijlocirea Bisericii, și pune astfel bazele mișcării evanghelice cunoascută acum și sub numele de tudoristă.
După ce Teodor Popescu este dat afară din Biserica Ortodoxă, în urma sentinței din 16 ianuarie 1924, acesta a continuat predicarea caracteristică noii treziri numită “viața nouă în Dumnezeu”, în întălniri de case, în București și prin evanghelizări în alte zone ca Ploiești, Câmpulung, Bârlad, ș.a.m.d.
Iată ce nota gazetarul Dem. Teodorescu în revista „Cuvântul Liber” despre aceste eveniment: „Luther a fost inițiatorul unei dezidențe reale și binefăcătoare pentru propășirea luminilor… Avem de câteva zile un Luther român. „ (în Daniel Cuculea, O lucrare creștină în România, Societatea Evanghelică Română, 2000, București)
Încetul cu încetul mișcarea a început să prindă contur numindu-se creștini după scriptură.
Prima sală proprie este chiar sala din str. Carol Davila 48, sală care s-a construit printr-o Societate Cooperatistă pă Acțiuni TREZIREA. Scopul societății era de a edita materiale religioase, de a închiria clădiri și săli pentru conferințe și campanii de evanghelizare, președintele asociației fiind scriitorul D. Nanu.
Societatea este înființată în 1925 și în același an se începe și construcția pe terenul din Carol Davila, un teren donat de către Doamne Piteșteanu lui Teodor Popescu. Banii primiți de la prințesa Ghica și Callimachi sunt folosiți pentru Construcția sălii care se termină un an mai târziu.
Se pune astfel bazele bisericii și apare asociația Creștinilor după Scriptură, o asociație din care fac parte biserici locale din București și din alte orașe ale țării, numarul bisericilor – mai mici sau mai mari – ajungând în 10-15 ani la aproape 400.
Însă în 1939 asociația este obligată de stat să fuzioneze cu Creștinii după Evanghelie, cu care au trebuit să coabiteze până după revoluția din 1989 când cele două culte se despart legal și foștii Creștini după Scriptură devin cultul creștin Biserica Evanghelică Română. În tot acest timp, atât cele doua Uniunii cât și bisericile locale au funcționat separat.
Probleme organizatorice actuale
Așa cum am spus, de-a lungul istoriei ei scurte, mișcarea a avut parte de multe situații tensionate. Oameni de mare valoare spirituală și teologică au făcut parte din aceasta grupare, care însă nu a ajuns la o maturizare care să îi permită să facă față cu brio unor conflicte interne. Deși perioada de început este marcată de unitate și colaborare, totuși dilemele doctrinare specifice începuturilor sunt inevitabile. De asemenea au apărut probleme organizatorice și eclesiologice: cum ne organizăm în biserica, cine conduce, cum conduce, cum sunt aleși, pe cine alegem, ș.a.m.d.
Ei bine, aceste probleme nu sunt rezolvate nici până acum. Deși există un Statut de Funcționare totuși gruparea nu este suficient de matură ca să aibe respect pentru formele de organizare. Sunt extrem de mulți membrii care văd Statutul ca fiind ceva lumesc, unii chiar drăcesc. Sunt voci, și nu puține, care afirmă că Statutul nu este decât pentru relația cu statul, noi în biserici ne organizăm cum vrem, sau mai bine zis, ne organizăm după ureche. De cele mai multe ori, în majoritatea bisericilor BER, procedurile de vot stabilite în Statut, pentru sfatul de frați (comitet) nu sunt respectate. Acestea au dus de foarte multe ori la conflicte deschise, conflicte care s-au perpetuat și care au culminat chiar cu acțiuni violente din partea unora.
Aici apare prima problemă – sfatul de frați local – care reprezintă forul de conducere al bisericii locale. Deși deciziile în cadrul acestuia trebuiesc luate prin votul majoritar, totuși de cele mai multe ori, deciziile sunt pur și simplu luate de unul sau doi membrii fără ca ceilalți să aibe vre-un cuvânt de zis. Nu mai vorbim de faptul că unii membrii nici nu sunt supuși votului bisericii ci sunt pur și simplu numiți. Și în acest fel se perpetuează o stare de fapt și o mentalitate de repudiere a formelor legale de organizare, mentalitate care este perpetuată și la nivel de cult.
A doua problemă – Sfatul de Frați pe Țară – care este forul național de conducere al cultului. De când mă știu au fost probleme serioase la fiecare alegere a SFT. Multe dintre acestea au apărut din cauza nerespectării procedurilor de vot și a lipsei de transparență. La ultima votare, procedurile au fost pur și simplu schimbate în urma unei propuneri (membrii nu au mai fost aleși în plenul Adunarii Reprezentanților ci pe zone geografice), însă această schimbare trebuia suspusă votului Adunării Generale a Reprezentaților, apoi introdusă în Statut, declarată schimbarea le Ministerul Cultelor și abia apoi intrara în vigoare. Și tocmai această schimbare a dus la mineriada din 8.09 din Carol Davila.
Probleme teologico-educaționale actuale
Pe lângă problemele organizatorice, cultul BER are și probleme de natură teologico-educaționale. Această problemă reprezintă de fapt lipsa educației formale teologice la nivelul liderilor și membrilor BER. În momentul de față există foarte puțini lideri care au licențe în teologie, și foarte mulți predicatori care nu au nici un fel de educație teologică formală. Nu cunoasc pe nimeni în cadrul BER care să dețină o diplomă de Master în teologie.
Acest lucru nu o spun ca o critică ci ea este un fapt. Cauza acestei probleme vine din ideea că educația teologică este periculoasă. Astfel liderii NU încurajează oamenii să studieze teologia și în plus pun și frâne. S-a dezvoltat astfel o mentalitate închisă față de teologie având ca sursă teama că se va introduce în BER doctrine care nu sunt conforme cu Mărturisirea de Credință. Și astfel fiecare predicator se descurcă cum poate și dacă poate.
Ce se poate face? (asta după rezolvarea rezolvarea problemelor cu votarea)
1. În primul rând, Statutul și Mărturisirea de credință trebuiesc revizuite și adaptate. Este nevoie de muncă, consultare și muncă de teren pentru a se putea ajunge la o formă onestă de organizare și adapatare a Statutului, însă mă tem că nu este nimeni disponibil la un asemenea efort.
2. Începerea unei campanii de instruire a liderilor bisericilor în privința Statutului și a Mărturisirii de Credință. Așa cum am afirmat, statutul de organizare BER nu este cunoascut de membrii bisericilor ceea ce duce în mod automat la nerespectarea lui și la haos.
3. Transparența financiară a Uniunii. Așa cum am mai spus, Uniunea nu este transparentă finaciar. Nimeni nu știe care sunt veniturile Uniunii, de unde provin fondurile și la ce se folosesc. De aici lupta pentru posturi, mulți crezând că este loc de câștig finaciar.
4. Renunțarea la suportul financiar acordat de Ministerul Cultelor. După cum se știe, Ministerul Cultelor asigură salariul președintelui și vicepreședintelui. (Se pare că deja s-au început procedurile de renunțare la acest suport. Doamne ajută.) Lupta aprigă se dă și din această cauză.
5. Disciplina bisericească. Liderii cultului vor trebui să dezvolte un program prin care să analizeze și să ajute bisericile locale să aplice disciplina bisericească atunci când vine vorba de Statut sau probleme doctrinare. Membrii sfatului de frați local trebui să își înțeleagă responsabilitățile atât cele laice cât și cele spirituale. Consider că este nevoie de o revizuire serioasă a modului de organizare a bisericii locale cât și procedurile de vot ale membrilor din conducere.
Soluțiile pot fi multiple, însă acum mă opresc doar la cele de ordin organizatoric.
În încheiere trebuie să adaug că, deși nu toate problemele se pot rezolva printr-o bună organizare, totuși problemele majore actuale ar fi putut fi evitate dacă se ținea cont de procedurile statutare/legale ale cultului, cât și de aplicare disciplinei în cazul devierilor de la Mărturisirea de Credință, dacă cei în cauză creează dezbinare și revoltă. (Până la urmă fiecare are libertatea de conștiință atât timp cât aceste nu inteferează cu crezul cultului). Sper ca pe viitor BER să aibe parte de lideri maturi spirituali, dedicați și educați teologic și care să înțeleagă că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii și al disciplinei care nu lasă la voia întâmplării lucrurile. De asemenea sper ca viitorul Sfat de Frați pe Țară să slujească cât se poate de bine frățietatea în așa fel încât asemenea probleme să fie minimizate iar ordinea și disciplina din interior să fie o mărturie a caracterului lui Dumnezeu în fața lumii.
Mărturia creștină sau martori pentru Hristos
Probabil una dintre cele mai discutate subiecte din prezent este aceea de mărturie și martori ai lui Hristos. Aceasta este desigur interconectată cu ideea de evanghelizare și dezvoltare a împărăției lui Dumnezeu.
Ceea ce mă îngrijorează cel mai tare este că tot mai multe biserici române – atât din țară cât și din afară – sunt conduse de pastori care sunt prinși în capcana relevanței culturale și cred că mesajul Evangheliei nu se poate transmite oricum și oricui. Una dintre chestiunile pe care acești pastori încearcă să ne-o vâre pe gât este că “ nu poți mărturisi cuiva credința ta dacă nu dezvolți o relație cu acea personă”. Aceasta presupune o întreagă strategie pe care creștinul trebuie să o învețe ca să știe cum să înceapă sau să dezvolte aceste relații și apoi să aștepte momentul potrivit ca să spună acelei persoane că are nevoie de Dumnezeu. Este desigur o tehnică de marketing care își dorește rezultate, fără să țină cont că semănătorul trebuie să arunce sămânța dar Dumnezeu este cel ce face să crească.
Am gasit deasemenea și acest articol care ne dă câteva idei din perspectiva non-creștinilor despre cum am putea sa fim martori mai buni pentru Dumnezeu, însă trebuie să o spun cu părere de rău că autorul ne aruncă căteva idei corecte politic și social dar fără să le susțină biblic, și asta într-o chestiune de importanță extremă. Se pare că autorul articolului consideră că este mai important să știm ce cred alții despre noi decât ce spune Dumnezeu despre noi și despre modul în care trebuie să fim martori pentru El.
Nu aș vrea însă să fiu înțeles greșit. Și eu consider că trebuie să arătăm respect pentru cei din jur, că biblia nu ne îndeamnă să îi privim de sus pe cei care nu au aceeași credința ca a noastră, că suntem chemați să ajutăm acolo unde putem și să arătăm compasiune pentru toți oamenii, ș.a.m.d. , dar până unde trebuie și poate să meargă relațiile dintre credincioși și cei care nu sunt născuți din nou? Ce spune Biblia despre mărturia creștină și despre cum trebuie să fie un martor a lui Cristos în lume?
Iată mai jos câteva idei personale:
1. Mărturia creștină începe în primul rând cu relațiile dintre credincioși
Contrar ideilor moderne, și nu numai, adevărata mărturie creștină pleacă în primul rând de la relațiile dintre credincioși. Aceasta presupune în primul rând o mărturie la nivel comunitar și nu personal. Bisericile moderne îi învață pe credincioși că mărturia creștină începe cu individul, când de fapt mărturia creștină începe cu biserica locală.
Ioan 17:21 – Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”
Aceasta presupune că unitatea credincioșilor și părtășia creștină reprezintă evanghelizare în sine. Însă părtășia creștină nu înseamnă doar prietenie ci ea pleacă de la un numitor comun – nașterea din nou – și se dezvolă pe baza acesteia.
1 Ioan 1:7 „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.”
2. Mărturia creștină vine dintr-o viață trăită în sfințenie
O altă problemă a bisericilor moderne este că accentul cade pe relații și mai puțin sau deloc pe sfințenie. De fapt, în viziunea modernă, sfințenia este văzută ca ceva legalist și aproape ca o privare de la libertatea creștină. Tinerii creștini sunt tot mai mult învățați că mesajul evangheliei înseamnă libertate creștină dar o libertate în care expresia „tu trebuie” a fost înlocuită cu „ ce îți place ”. Iată mai jos un mesaj de la apostolul Pavel:
Efeseni 5:5-11 – Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei. Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
Iată cum Scriptura ne îndeamnă mai degrabă la sfințenie decât la „dezvoltarea de relații”, un lucru care mai degrabă este criticat decât încurajat de pasajele biblice. Și asta pentru ca știm foarte bine, și Biblia ne spune acest lucru foarte clar, că „prieteniile rele strică obiceiurile bune”.
Alte pasaje – Filipeni 2:14-16, 1 Petru 1:17-18, etc.
3. Marturia creștină vine dintr-o viață disciplinată și etică biblică
Sunt atât de mulți astăzi care încearcă să își atragă prietenii la biserică sau să se implice în lucrarea creștină dar viața lor nu este una disciplinată, nu țin cont de etica creștină, nu sunt oameni onești sau de încredere, ș.a.m. d. Văd foarte mulți tineri care vor să fie martori pentru Dumnezeu dar ei nu îți fac treaba la școală sau la serviciu, nu sunt oameni de încredere, nu își respectă părinții, etc. Văd tinere care sunt extrem de interesate de eteriorul lor dar viața de disciplină spirituală este aproape inexistentă. Văd atâtea persoane care nu sunt disciplinate cu modul lor de viața, cu banii sau programul lor, cu relațiile de familie sau în creșterea copiilor lor. Sunt atât de mulți creștini care nu au un nume bun la serviciu din cauza caracterului lor dar vor să fie martori pentru Dumnezeu. În aceste condiții, este destul de logic ca mesajul creștin să fie respins de mulți care au o viață mult mai disciplinată și care dau dovadă de o etică de viață sau profesională mult mai bună decât mulți creștini. Iată ce ne îndeamnă Scriptura:
1 Tesaloniceni 4:11-12 „Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.”
2 Corinteni 8:21 „Căci căutăm să lucrăm cinstit, nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.”
1 Petru 2:12 „Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.”
4. Mărturia creștină este arătată prin viața de familie
Sunt atât de multe familii creștine care nu arată a familii creștine încâ mi se pare normal ca mulți să se întrebe de ce ar fi motivați să se convertească la o altă religie când și aici sunt aceleași probleme la care nu exista soluții. Nu cred că trebuie să subliniez importanța unor relații de înțelegere și slujire reciprocă a soților, importanța unor relații în acord cu Scriptura în ce privește rolul soților, ș.a.m.d. Dacă chiar în celula bisericii lucrurile nu merg bine, cum oare ne putem aștepta ca Biserica să funcționeze bine și implicit ca mărturia creștină să aducă roade care să rămână? Pasajele biblice care ne vorbesc despre viața de familie sunt destul de numeroase dar aș aminti doar 1 Petru 3:1-7 ca model de evanghelizare și mărturie creștină în familie.
5. Mărturia creștină are în centrul ei proclamarea crucii lui Hristos și condamnarea păcatului
Cele două nu se pot despărții, (vezi predica lui Pavel din Fapte 17:22-31). Bisericile moderne au fragmentat mesajul Evangheliei și considera mesajul pocăinței și al păcatului ca fiind o extremă a evanghelizării. Asta a dus la un mesaj prelucrat sau pur și simplu la lipsa mesajului în sine. Creștinii ajung să îi cheme pe oameni la biserică, nu la pocăință, la un grup de distracție, nu la părtășie creștină. Asta se întâmplă și pentru că mulți nu cunosc mesajul evangheliei deoarece în bisericile moderne scopul este ca oamenii să îngroașe numarul membrilor sau al participanților.
1 Petru 3:15 „Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă,”
1 Corinteni 1:22-23 „Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune, dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie;”
Aici însă apare problema relațiilor. Atunci când vrei să dezvolți relații cu alții nu îți permiți să spui lucruri negative despre celălalt – în cazul nostru despre păcat- pentru că tu vrei să continui relația. Întrebarea este când anume poți să îi vorbești despre păcat? O relație se clădește în timp, deci când ști că ai clădit o relație stabilă ca să poți transmite un mesaj destul de dur cum este cel al pocăinței? Nu credeți că este logic și corect să îți arăți intențiile de la început prin prezentarea mesajului clar al Evangheliei și să nu se descopere apoi că tu de fapt îți doreai să îl atragi în religia ta? Cu siguranță omul acela te va considera apoi un fățarnic și asta pentru că tu i-ai dat motive clare. Iată cum adepții acestui mod de evanghelizare cad în propria capcană.
Cunoasc destui tineri “creștini” care au dezvoltat relații cu tinerii necredincioși și au ajuns să colinde cluburile, să consume alcool sau îi vezi pe la toate concertele de muzică din oraș. Și asta este doar ce se vede, restul Dumnezeu știe. Oare cum au ajuns în acestă situație?
Pe de altă parte am văzut cazuri în care oamenii au dorit ei să continue relația cu cei credincioși pentru că au fost atrași de felul de viața al lor, de onestitatea și corectitudinea lor în relația cu ei și cu alții, si pentru carcaterul lor. Mesajul evangheliei nu a venit decât ca o explicație a ceea ce se afla în spatele acestui mod de viață.
Concluzie
Dacă am fi sinceri și deschiși în cercetarea Scripturii am putea vedea clar că o viață creștină trăită in teamă de Dumnezeu mărturisește mai bine despre Dumnezeu decât orice încercare de relație fățarnică sau cu motivații ascunse. Ba mai mult modul de gandire al acestora s-a deformat încât acum îi atacă pe cei care își doresc o viața evlavioasă și cu teamă de păcat și îi numesc legaliști.
Domnul să ne dea discernământ să să ne ajute să ne regândim atitudinea noastre față de modul în care fiecare ne împlinim datoria de martori ai lui Hristos. Pentru că fie că vrem fie că nu vrem, în momentul în care ne numim creștini născuți din nou devenim imediat ținta privirilor celor din jur.
Doamne ajută!
Emanuel - un blog creștin 
Comentarii