A venit vacanța! Plecăm în România! În sfârșit putem să respirăm și să ne relaxăm puțin după o perioadă destul de încărcată și cu multe schimbări atât în familie cât și pe plan profesional dar și pe plan bisericesc.
În principal ne vom axa pe întâlnirile cu familiile și prietenii și apoi vom vizita bisericile pe care le cunoaștem, ca să încurajăm și să salutăm și pe frații noștrii de credință de care ne este dor. În măsura timpului disponibil voi încerca să țin și un mini-jurnal cu locurile pe care le vom vizita.
Venim în România cu bucuria de a revedea locurile natale și pe cei dragi însă avem în același timp inima strânsă când știm cum anume este văzută România din afară și când citesc prin ziare ce anume se mai întâmplă. Din păcate văd o România coruptă, imorală și plină de violență. Vorbind în termeni generali și raportându-mă la ceea ce citesc, în România NU există lege, nu există dreptate iar hoția este la ea acasă. Sigur că nu pot să generalizez la orice persoană politică, orice polițist, procuror, judecător sau avocat, însă ziarele românești sunt pline de asemenea titluri și exact aceasta este imaginea pe care o are Europa despre România, vorbind binențeles în termeni generali. Pe alocuri mai sunt și lucruri bune care ne fac mândrii că mai apare câte o sclipire românească printre multele beculețe sparte.
Știu că foarte mulți români nu pricep „de ce suntem domne așa rău văzuți, ce avem.. „. Aici fiecare trebuie să înțeleagă că pentru mass-media un subiect bun nu este o sursa de profit foarte mare și de aceea subiectele de scandal sunt puse pe prima pagină. De aici și căutarea cu lumânarea a oricărui subiect de acest gen. În ce mă privește cred că România este una dintre cele mai bune surse pentru subiectele senzaționale pe care le produce.
Dacă este să compar Norvegia cu România în privința mass-mediei aș spune că în presa românească ai mai multe de citit. Dacă este să mă uit acum pe Evenimentul Zilei aș găsi imediat 2-3 subiecte de corupție la nivel înalt iar ce este și mai interesant este că inculpații se țin pur și simplu cu nasul pe sus și mai au și tupeul să dea declarații de presă și să acuze jocurile politice de culise pentru măgăriile lor. În Norvegia nu există așa ceva. Sunt și aici subiecte de corupție, din când în când și nu la un asemenea scor, însă dacă un politician este cumva prins cu așa ceva partidul lui îl repudiază instant. Prețul este mult prea mare pentru partid pentru ca să mai susțină o asemenea persoană. De curând, adică prin 2012, un politician cunoascut a trebuit să își dea demisia și să iasă din viața politică pentru că asupra lui planau suspiciuni de corupție – anume a favorizat firma unui prieten la o licitație publică. Nu se pune problema să fi luat bani pentru că ar fi ajuns binențeles la închisoare. În România nu numai că asta se întâmplă zilnic dar banii ajung în primul rând la politicieni și apoi merg mai departe. După cum se vede nici pe la închisoare nu ajung decât așa din întâmplare, când ajung prea populari și concureța are pile la tribunal, după cum se pare că s-a întâmplact cu d-l G.B.
Trebuie însă să adaug că sunt deasemenea mulți români în Europa care sunt admirați pentru profesionalismul și munca lor. Chiar dacă în general suntem văzuți prost, totuși am întâlnit și români fericiți. 🙂 Da, în Norvegia, românii sunt aduși pe categori de munca, cum ar fi: ingineri în petrol și gaze, ingineri IT, ingineri electrici și instalații, asistente medicale, medici și așa mai departe. Muncitorii în construcții sunt mai puțini pentru că polonezii au acaparat piața. Și să nu uitam de „cleaneri”, adică cei care fac curățenie. Dacă întradevăr este ceva ce facem și noi bine atunci este curățenia, indiferent ce cureți – case, magazine, mall-uri sau chiar … buzunare în cazul unora. 🙂 🙂
Ne bucurăm însă să știm că în România există totuși o comunitate evanghelică sănătoasă, binențeles cu anumite expecții, și că libertinismul și liberalismul vestic încă nu a acaparat teologia conservatoare care încă se mai predă la seminarele teologice din țară. Sperăm ca situația să supraviețuiască, deși cred că este doar o chestiune de timp.
De asemenea observ ca România este și o țară activă pe plan misionar. Deși nu sunt mulți, totuși misionari români evaghelici există prin cam toate colțurile lumii și asta este de lăudat și admirat. Nu mai vorbim de comunitățile creștine românești din Europa care sunt de un real folos pentru emigranții creștini români – cu excepțiile de rigoare desigur.
Închei cu pretenția și rugămintea ca cele de mai sus să fie tratate ca simple păreri personale și nicidecum statistice. Sunt pur și simplu observații personale la care am adăugat punctul și unghiul meu de vedere care s-ar putea să fie cam … încețoșat, ținând cont de vremea de la noi.
Dumnezeu să binecuvinteze România și pe români. Ne vedem în țară.
Emanuel - un blog creștin 
Daca suntem sinceri, primul motiv pentru care unii dintre romani am emigrat in ”Vestul de Aur” este, bineinteles, interesul material. Dar daca totul se rezuma doar la castigul financiar, atunci suntem cei mai nenorociti oameni. Eu personal cred ca Dumnezeu a tintit mai sus decat noi atunci cand ne-a imprastiat prin lumea mare. El a vrut, in primul rand, ca noi sa-I fim un fel de reprezentanti. Traind o parte din timp in Austria, imi vine greu sa cred ca pe aici, candva, crestinismul a fost altfel; ca aici au trait si au fost martirizati unii din liderii de inceput ai anabaptistilor. Discutand cu oamenii ”crestini”, am ajuns la concluzia ca nu stiu de fapt nimic de crestinism; le este la fel de strain cum imi este mie hinduismul. Ma asteptam ca Bisericile Evanghelice sa mai pastreze ceva din trecutul faimos, dar m-am inselat. Anul trecut am am vizitat o biserica evanghelica intr-un orasel micut. Nu vreau sa comentez nimic din timpul inchinarii, insa la iesire, desi se vedea ca suntem musafiri, nimeni nu ne-a bagat in seama, ca si cum nu am fi existat pentru ei. Nu ma refer la faptul ca cineva sa vina la noi sa ne intrebe daca avem nevoie de ceva, etc, ci doar sa ne salute. La iesire, o romanca care ii cunostea pe cei care erau cu mine, a indraznit si a intrat in vorba cu noi, atat. In ce priveste liberalismul din biserica, nu ma asteptam la ceva atat de avansat: la terminarea slujbei, un tip a sarit primul de pe scaun, avand ca directie usa principala de iesire, pentru ca inainte sa ajunga acolo sa fi scos deja din geaca de piele pachetul de tigari, scormonind dupa bricheta. Am crezut ca este un musafir necredincios, dar in timp ce ieseam si eu, pe hol am vazut niste poze la panou, in care, la un botez din 2010, se intampla sa fie si el printre candidati.
Ajuns acasa, am fost curios sa aflu mai multe despre biserica cu pricina, normal, de pe net. Surpriza, si totodata dezamagirea, mea a fost mai mare in momentul in care la pagina cu foto, unul din prezbiteri purta niste cercei in urechi aproape cat segmenti de la Mobra.
In acelasi oras, functioneaza patru biserici penticostale si una baptista (romanesti). Pacat ca uneori motivul pentru care exista atatea, nu este unul nobil, dar au o misiune comuna: ” sa duca Evanghelia si altora, unor ”crestini-pagani”, in mijlocul carora Dumnezeu i-a binecuvantat sa traiasca. Cred ca noi, crestinii evanghelici care provenim din fostul Bloc Comunist, suntem chemati sa ducem credinta acestor oameni care nu mai stiu nimic de Dumnezeu. Candva, noi l-am primit de la ei, dar intre timp lucrurile s-au schimbat radical.
Mi-as dori mult ca oamenii acestia sa nu vorbeasca pe la colturi doar despre hotii romani, ci sa aiba ceva de spus si despre noi, crestinii evanghelici romani; trairea nostra biblica sa-i miste pana la interes. Mai bine sa fim blamati ca fanatici crestini decat ca hoti; mai de dorit ar fi ca credinta noastra sa atraga atentia celorlati, in detrimentul serviciilor pe care le oferim. Sa ne ajute Dumnezeu!
Vacanta placuta!
Da, chiar daca motivul principal a fost castigul material, uneori acest castig a reprezentat singura solutie pentru unii. Stiu destui romani din vest care traiesc de la luna la luna cu salariul. Pe unii i-a ingropat vestul iar pe altii i-a trezit, in functie de cum s-au raportat la situatie.
In ce priveste rolul crestinilor din est in Europa post-crestina ai punctat foarte bine rolul de re-evanghelizare al Europei. Poate mai discutam pe acest subiect pentru ca ma intereseaza foarte tare.
Imi aduc aminte ca la un moment dat ca venisera prin bisericile noastre niste crestini olandezi si fratii au avut surpriza sa ii vada fumand in curtea bisericilor. Deci fenomenul nu este singular.
Si multumesc pentru urare. La fel si tie.
Te mai intorci in tara asta asa jalnica cum este ea cand vei avea indeajuns banii pentru o casa si o afacere?
Buna Geo, eu nu imi pun problema asa, si nici nu vad Romania ca pe o tara jalnica. M-as intoarce in Romania daca Dumnezeu m-ar ghida in aceasta directie insa deocamdata nu am ganduri de intoarcere cum nici nu am avut ganduri de plecare din Romania. Totul s-a petrecut foarte rapid in ce ma priveste.
Imi pare rau pentru Romania, dar ea va ramane totusi tara mea de origine si nu am cum sa schimb acest lucru. Sunt mandru insa ca in Romania exista o comunitate evanghelica care are inca o doctrina si o etica buna si sanatoasa, si asta este un castig pentru noi romanii.Problema romanilor este ca sufera de un complex de inferioritate si multi vad vestul ca pe sursa tuturor lucrurilor bune. Asa cum cineva amintea intr-un articol, vestul a ucis atat moralitatea cat si pe Dumnezeu. Banii vestului au dus la distrugerea morala si religioasa a lui pe cand saracia estului a dus la o apropiere de Dumnezeu. Acesta este un fapt nu o opinie. Asa ca fiecare zona isi are avatajele si dezavantajele ei.