Într-un articol anterior explicam că de o bună bucată de timp suntem membrii unei biserici evanghelice norvegiene aparținând Armatei Salvării. Ei bine, după aproape doi ani am decis să ne retragem membralitatea și să nu mai participam la serviciile acestei biserici din motive obiective pe care le voi explica mai jos.
Așa cum am afirmat, din discuțiile pe care le-am avut cu liderii bisericii mi s-a subliniat faptul ca biserica își dorește să dezvolte o comunitate bazată pe principii biblice. Se pare însă că acestea sunt doar vorbe.
Iată mai jos motivele care m-au făcut să decid ca începând din luna iulie 2013 sa ne retragem membralitatea:
1. Cina Domnului se distribuie tuturor fără nici o diferență de vârstă, stil de viață, mărturisire de credință, etc. De fapt nu există absolut nici un criteriu în această privință. Copiii împreună cu adulții, provenind dintr-o varietate de denominațiuni creștine, inclusiv unii catolici sau membrii ai bisericii de stat, luau parte din Cina Domnului, însă acest lucru l-am aflat abia în ultima perioadă.
2. Predicarea femeilor. Deși unii lideri sunt de acord că femeile nu ar trebui să predice, ei au schimbat denumirea de predică cu mărturie. Atfel se face că mai multe femei au fost invitate să depună mărturie, însă de cele mai multe ori acestea au fost predici iar altele au fost direct denumite învățătură biblică.
3. Un program centrat pe o formă mascată de divertisment, fără prea multă predicare sau chiar deloc. Liderii nu se ghidează numi după principiile biblice de conducere a unei biserici, ci se ghidează și după principiile de marketing – se analizează părerile membrilor și cam ce își doresc aceștia iar în funcție de acestea se stabilește o listă de subiecte de predică, programe, întâlniri, sport, tabere, etc. Nu există nici un program de studiu biblic serios. Totul se rezumă la cuvântări frumoase și pozitive, cu mici excepții.
4. Confirmarea – un eveniment important în cultura norvegiană este confirmarea. Acesta este un sacrament catolic care a fost preluat de biserica luterană de stat și introdus cu forța în toate denominațiunile creștine din Norvegia prin anii ’30. Acesta presupune ca toți tinerii de 14 ani să participe la un program de curs biblic culminat cu o festivitate în biserică care se numește confirmare. Aceasta înseamnă confirmarea credinței acelei persoane. În biserica norvegiană de stat acesta este un sacrament și o persoană care face confirmarea este declarată mântuită. De aceea în prezent în toate bisericile evanghelice norvegien se organizează acest eveniment. Deși teoretic denominațiunile creștine evanghelice din Norvegia (apropo – sunt aproape 15 denominațiuni evanghelice într-o țară cu doar 5 mil. de locuitori) nu consideră confirmarea un sacrament, însă printre tinerii norvegieni confirmarea este văzută ca parte a vieții lor religioase și creștine, inclusiv cei evanghelici. Realitetea de zi cu zi mi-a demosntrat că nu este nici o diferență între tinerii evanghelici si membrii bisericii de stat în această privință.
5. Manifestări carismatice – în ultima perioadă în biserică au avut loc mai multe manifestări carismatice – printre care tremurături, râs necontrolat, căderi pe spate dar pe scaun (toate din partea unei femei de origine nigeriană) pe care le-am condamnat în fața liderilor dar se pare că, deși teoretic aceștia le condamnă, practic ei le susțin.
6. Predicare deficitară a pocăinței. Acesta este un element major care ne-a determiat să încetăm legăturile cu biserica și cu membrii ei. Iarăși am observat că teoretic toate lucrurile par în regulă, însă în mod practic lucrurile stau cu totul diferit. Pocăința este acceptată doar teoretic însă în mod practic aceasta NU se predică pentru că nu este considerată chiar o condiție a întoarcerii la Dumnezeu. Liderii dezbat între ei dacă sau nu este așa. Ceea ce se cere este credința în Dumnezeu, însă o credință la nivel de acceptare a faptelor istorice și informațiilor, nu o credință personală care se manifestă prin pocăință și smerenie a inimii. Aici sunt foarte multe de explicat dar mă voi limita la atât. NU se predică pocăința.
Acestea sunt problemele majore care ne-au făcut să ne retragem fără să regretăm pasul făcut.
Se naște însă întrebarea următoare – de ce am așteptat atât?
În primul rând a fost o biserică care ne-a primit și ne-a integrat în rândurile ei. Acest lucru ne-a ajutat să ne integram și noi în cultura norvegiană și viața de zi cu zi. Fiind într-o țară străină, neștiind limba, cultura, legile, regulile, aceasta a fost o ușă deschisă și un ajutor pentru noi.
În al doilea rând, din punct de vedere teoretic, totul părea în ordine. Am discutat de foarte multe ori elementele doctrinare de bază înainte de a deveni membrii, dar așa cum am experimentat, totul se rezumă la teorie. Deși nu am căzut de acord cu toate interpretările lor, totuși am considerat că dacă în cele de bază suntem de acord, (mantuire, viață creștină, etică, moralitate, creaționism, etc.) atunci putem merge împreună la drum.
În al treilea rând mi s-a propus o colaborare pentru predicare și învățătură biblică, îndrumare și consultare la nivel de lideri pentru bunul mers al bisericii. Am considerat aceasta o ușă deschisă și o posibilitate de influențare pentru îndreptarea lucrurile. Se pare că m-am înșelat. Deși schimbările din program erau binevenite totuși nu se acceptă schimbările serioase aflate la rădăcină.
În al patrulea rînd ne-am făcut prieteni și am dezvoltat niște relații pe care nu ne-a fost ușor să le rupem însă am considerat că este mai important ca relația noastră cu Domnul să nu aibe de suferit, să dăm un exemplu de fermitate creștină în ce privește principiile biblice și să ne protejăm familia și copiii de influențele unor practici și învățături diluate și nesănătoase spiritual.
În al cincilea rând nu ne-a fost ușor să ne dăm seama de toate aceste lucruri. Deși am observat unele dintre ele ușor, totuși a fost nevoie de timp ca să înțelegem că una este teoria și alta este practica și că lucrurile sunt mult mai adânci. Ne-am dat seama în ultima perioadă că avem de-a face cu oameni religioși, morali, etici, dar fără naștere din nou. Mulți dintre ei nu au fost în stare să îmi spună cum s-au întors l-a Dumnezeu, ba din contră mi-au spus că sunt așa de când s-au născut. Iată cum a ajuns o biserică evanghelică.
Ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea discernământ în continuare.
Emanuel - un blog creștin 
Aici este un documentar a unei familii care la fel aplecat din biserica dar cu un pret. Este subtitrat si in romaneste Documentarul e interesant pentru atitudinea si determinarea tatalui de a traii dupa Cuvant intr-o lume foarte religioasa si legalista .Merita timpul petrecut vizionanadu-l!
multumim pentru link.. interesant
Am ajuns intamplator pe pagina dv. si am ramas… socata de lucrurile pe care le spuneti. Foarte bine ca ati plecat din biserica respectiva pentru ca nu sunteti un adevarat credincios. Din ce relatati va considerati mai bun decat toti, nu am vazut un gram de iubire crestina nici pentru dv. nici pentru altii. Toti sunt gresiti, iar dv. perfectiunea!
Sa aiba Domnul mila de dv si familia dv.
Oameni ca dv. strica prin atitudini de superioritate. Nu necrestinii duc de rapa crestinismul, ci crestinii care se cred superiori tuturor.
Stimabila Carmina, de unde ai tras tu concluzia ca nu sunt un bun credincios? (desi recunoasc ca am mult de lucru la aceasta, dar oare cine este un bun credincios?). Din argumentele aduse de mine in articol, te rog sa imi spui ce nu este corect din punct de vedere doctrinar si biblic.
Apoi cand vine vorba de iubire, spune-mi te rog fata de cine ar trebui sa imi manifest mai mult dragostea si grija spirituala – fata de familia mea sau fata de altii? Nu crezi ca a-mi apara familia d.p.d.v. spiritual este mai important decat sa ma lupt cu unii care nu cunoasc pe Domnul?
In ce priveste crestinismul chiar tu faci parte din grupa celor care duc de rapa crestinismul pentru ca nu vrei nici sa iei seama la ce spune Scriptura si nici la realitatea de zi cu zi si mai mult ataci pe cei care vor sa duca o viata evlavioasa. Ai o gandire politica, nu spirituala. Te sfatuiesc sa te cercetezi sa nu te trezesti la sfarsit ca tu de fapt ai mers pe calea cea larga. Domnul sa aibe mila de tine.
Blessing– Din intimplare am dat de acest blog si eu–dar nu ma-am mirat de ce se intimpla in bisericile protestante si neo. (in cazul de fata- amish church-). Nu fac parte din nicio denominatie dar cunosc cuvintul Domnului si ma straduiesc sa-l aplic riguros in viata– dupa cite stiu -pocaitii -ar trebui sa fie( asa cum ne descrie Ap. Pavel in 1 Cor. 13-1-7.) transformati de Dragostea Lui Dumnezeu in oameni noi. Daca in biserica unde mergi nu dai de (eu nu mai traiesc ci Christos traieste in mine- Ap. Pavel) de oameni plini de Christos ,ci de alergatori dupa scaune din fata ,posturI , titluri, certareti -doamna Carmina trebuie sa fugi in alta parte sa nu te contaminezi. Aparentele pot fi inselatoare dar cind ai inceput sa vezi in adinc lucrurile si cunosti cu adevarat voia Domnului ai sa faci imediat diferenta –drept e sa nu judecam, dar Dumnezeu ne-a dat Discernamintul.Am frecventat si eu o bis pent. multi ani -la alegeri am cunoscut adevarata lor pocainta–ceva ca la bilci- Ma intreb daca putem chema pe cineva la pocainta –spunind vorbe frumoase daca aplicarea lor in practica lasa de dorit.??– Sa nu dau crezare oare bibliei care spune –dragostea celor mai multi se va racii?? – mare diferenta – prin anii 50-60 crestinii au mers la moarte din cauza credintei(printe care si tatal meu)–astazi ??Unii– nu numai ca nu mor pentru Christos dar nici sa traiasca pentru EL nu mai vor.
buna!esti sigur ca tu mergi pe calea ingusta?eu cred ca oamenii care au un loc la TATAL stiu cat sunt pe pamant de acest lucru!eu momentan stiu ca am loc in iad dar pana o sa mor nu se stie!
Mariana comentariul tau imi da fiori. Sa sti si sa recunosti ca ai un loc in iad este de-a dreptul infiorator dar este in acelasi timp si un avantaj. Tu nu essti de parte de imparaatia lui Dumnezeu ptr ca tu cunosti adevarul. Pocaieste-te cat mai repede ptr ca nu ai contract cu Dumnezeu sau cu moartea. Nu sti cand ti se taie firul vietii.
In ce priveste siguranta de care intrebi.. vreau sa iti spun ca dupa cum tu sti ca ai un loc in iad tot asa si eu stiu ca am un loc in cer impreuna cu Dumnezeu. Apocalipsa 22:14 – Ferice de cei ce isi spala hainele ca sa aibe drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate. Prin mila lui Dumnezeu mi-am spalat si eu hainele in sangele Mielului – adica mi-am curatit viata de pacat prin harul lui Dumnezeu.
De ce oare ai astepta pana in ultimul moment… in conditiile in care nimeni nu isi poate controla viitorul, nici macar ziua e maine?
buna!scuze ca te-am speriat!da stiu adevarul exemplul meu in viata e DOMNUL ISUS dar cred ca nu sunt demna inca sa ajung la TATAL!sigur ca nu astept ca sa fiu pe moarte ca sa mantuiesc!eu cred ca nu e suficient sa spui ca doar esti mantuit si gata ai loc in rai!trebuie sa fi toata viata cu ISUS in inima !as vrea sa-ti scriu putin povestea mea (cum am descoperit adevarul)!eu pina la 31ani am fost oarba spiritual datorita religiei crestine-ortodoxe!acum am 36ani!biserica crestin evanghelica din carol davila mi-a deschis ochii!interesant e ca de 5ani DUMNEZEU ma iubeste si mai mult(o simt si vad in fiecare zi si noapte)!
ma bucur sa aud ca totusi exemplul tau in viata este Dommul Isus… insa ar trebui sa discutam mai mult de ce anume crezi tu ca nu esti demna sa ajungi la Tatal.
Si stiu ca sunt multi crestini care au aceeasi parere dar te pot asigura ca Biblia are o alta perspectiva in aceasta privinta. Mi-ar face placere sa aud marturia ta si sa discutam pe subiect. Poti sa imi scri pe e-mail daca vrei.