Arhive lunare: Iulie 2013

Bunicii

IMAG0310 copy

Pentru ca suntem in concediu am trecut sa imi vad si bunicii din partea mamei. Iata-i!  Dansul este cunoascut in sat cu apelativul Boc iar dansa cu „țața Miela”. Locuiesc in Dambovita, com. Brezoaiele. Au crescu impreuna 12 copii – 6 baieti si 6 fete. Nepotii sunt undeva in jur de 100. Nu ne cunoastem toti, unii doar din vedere.

Bunicul este nascut in 1923 iar bunica in 1928. Pagini de istorie, nu alta. Bunicul mi-a povestit cum l-a intalnit pe Teodor Popescu cand acesta a venit in sat la evanghelizare. Oamenii si preotii s-au strans ca sa il huiduiasca, insa Teodor Popescu a deschis Biblia si le-a cerut sa faca liniste ca sa citeasca din Biblie rugaciunea „Tatal nostru”. In acel moment preotii s-au speriat si au cerut oamenilor sa plece crezand ca face farmece. 🙂

In razboi nu a luptat desi a fost recrutat si incorporat in 1944. Insa un consatean de-al dumnealui era general si l-a retras din detasamentul care mergea pe front. A fost cu siguranta mila lui Dumnezeu pentru ca abia dupa razboi s-a intors la Domnul.

Bunica este bolnava insa nu isi lasa credinta. Nu stie sa citeasca. N-a stiu niciodata. Insa – minunea lui Dumnezeu – poate sa citeasca doar pe Biblie. Asa si-a pastrat credinta prin incercarile vietii, o viata care nu a fost deloc blanda. Este o femeie care plange pentru copiii si nepotii ei nemantuiti. Impreuna cu bunicul se roaga pentru fiecare in parte. Se bucura cu noi atunci cand avem bucurii si plange cand trecem prin incercari.

Ambii stiu mai bine ca oricine ce se intampla cu membrii „clanului”. 🙂  Daca vrem stiri despre ceilalti veri, unchi, matuse, etc, avem de unde lua.

De cand ii stiu eu asculta predici la radio. Imi aduc aminte de sunetul specific cautarii programului la radio, inainte de 1989. Cautau cum puteau orice farama de predica. Daca nu faceam liniste era vai de noi, asa ca mai bine plecam din camera decat sa cadem sub mana grea a bunicului. 🙂

Au imbatranit. Viata lor aproape a trecut. Bunicul glumeste spunand ca mai sunt in sat oameni care au trait pana la 102 ani. Dumnezeu sa il ajute.

Sa speram ca toti copiii dansilor vor veni sau se vor intoarce la credinta in care au fost crescuti. Doamne ajuta!

Anunțuri

Vacanță România

romania_flagA venit vacanța! Plecăm în România! În sfârșit putem să respirăm și să ne relaxăm puțin după o perioadă destul de încărcată și cu multe schimbări atât în familie cât și pe plan profesional dar și pe plan bisericesc.

În principal ne vom axa pe întâlnirile cu familiile și prietenii și apoi vom vizita bisericile pe care le cunoaștem, ca să încurajăm și să salutăm și pe frații noștrii de credință de care ne este dor. În măsura timpului disponibil voi încerca să țin și un mini-jurnal cu locurile pe care le vom vizita.

Venim în România cu bucuria de a revedea locurile natale și pe cei dragi însă avem în același timp inima strânsă când știm cum anume este văzută România din afară și când citesc prin ziare ce anume se mai întâmplă. Din păcate văd o România coruptă, imorală și plină de violență. Vorbind în termeni generali și raportându-mă la ceea ce citesc, în România NU există lege, nu există dreptate iar hoția este la ea acasă. Sigur că nu pot să generalizez la orice persoană politică, orice polițist,  procuror, judecător sau avocat, însă ziarele românești sunt pline de asemenea titluri și exact aceasta este imaginea pe care o are Europa despre România, vorbind binențeles în termeni generali. Pe alocuri mai sunt și lucruri bune care ne fac mândrii că mai apare câte o sclipire românească printre multele beculețe sparte.

Știu că foarte mulți români nu pricep „de ce suntem domne așa rău văzuți, ce avem.. „. Aici fiecare trebuie să înțeleagă că pentru mass-media un subiect bun nu este o sursa de profit foarte mare și de aceea subiectele de scandal sunt puse pe prima pagină. De aici și căutarea cu lumânarea a oricărui subiect de acest gen. În ce mă privește cred că România este una dintre cele mai bune surse pentru subiectele senzaționale pe care le produce.

Dacă este să compar Norvegia cu România în privința mass-mediei aș spune că în presa românească ai mai multe de citit. Dacă este să mă uit acum pe Evenimentul Zilei aș găsi imediat 2-3 subiecte de corupție la nivel înalt iar ce este și mai interesant este că inculpații se țin pur și simplu cu nasul pe sus și mai au și tupeul să dea declarații de presă și să acuze jocurile politice de culise pentru măgăriile lor. În Norvegia nu există așa ceva. Sunt și aici subiecte de corupție, din când în când și nu la un asemenea scor, însă dacă un politician este cumva prins cu așa ceva partidul lui îl repudiază instant. Prețul este mult prea mare pentru partid pentru ca să mai susțină o asemenea persoană. De curând, adică prin 2012,  un politician cunoascut a trebuit să își dea demisia și să iasă din viața politică pentru că asupra lui planau suspiciuni de corupție – anume a favorizat firma unui prieten la o licitație publică. Nu se pune problema să fi luat bani pentru că ar fi ajuns binențeles la închisoare. În România nu numai că asta se întâmplă zilnic dar banii ajung în primul rând la politicieni și apoi merg mai departe. După cum se vede nici pe la închisoare nu ajung decât așa din întâmplare, când ajung prea populari și concureța are pile la tribunal, după cum se pare că s-a întâmplact cu d-l G.B.

Trebuie însă să adaug că sunt deasemenea mulți români în Europa care sunt admirați pentru profesionalismul și munca lor. Chiar dacă în general suntem văzuți prost, totuși am întâlnit și români fericiți. 🙂 Da, în Norvegia, românii sunt aduși pe categori de munca, cum ar fi: ingineri în petrol și gaze, ingineri IT, ingineri electrici și instalații, asistente medicale, medici și așa mai departe. Muncitorii în construcții sunt mai puțini pentru că polonezii au acaparat piața. Și să nu uitam de „cleaneri”, adică cei care fac curățenie. Dacă întradevăr este ceva ce facem și noi bine atunci este curățenia, indiferent ce cureți – case, magazine, mall-uri sau chiar … buzunare în cazul unora.   🙂   🙂

Ne bucurăm însă să știm că în România există totuși o comunitate evanghelică sănătoasă, binențeles cu anumite expecții, și că libertinismul și liberalismul vestic încă nu a acaparat teologia conservatoare care încă se mai predă la seminarele teologice din țară.  Sperăm ca situația să supraviețuiască, deși cred că este doar o chestiune de timp.

De asemenea observ ca România este și o țară activă pe plan misionar. Deși nu sunt mulți, totuși misionari români evaghelici există prin cam toate colțurile lumii și asta este de lăudat și admirat. Nu mai vorbim de comunitățile creștine românești din Europa care sunt de un real folos pentru emigranții creștini români – cu excepțiile de rigoare desigur.

Închei cu pretenția și rugămintea ca cele de mai sus să fie tratate ca simple păreri personale și nicidecum statistice. Sunt pur și simplu observații personale la care am adăugat punctul și unghiul meu de vedere care s-ar putea să fie cam … încețoșat, ținând cont de vremea de la noi.

Dumnezeu să binecuvinteze România și pe români. Ne vedem în țară.

Am plecat din biserică

Într-un articol anterior explicam că de o bună bucată de timp suntem membrii unei biserici evanghelice norvegiene aparținând Armatei Salvării. Ei bine, după aproape doi ani am decis să ne retragem membralitatea și să nu mai participam la serviciile acestei biserici din motive obiective pe care le voi explica mai jos.

Așa cum am afirmat, din discuțiile pe care le-am avut cu liderii bisericii mi s-a subliniat faptul ca biserica își dorește să dezvolte o comunitate bazată pe principii biblice. Se pare însă că acestea sunt doar vorbe.

Iată mai jos motivele care m-au făcut să decid ca începând din luna iulie 2013 sa ne retragem membralitatea:

1. Cina Domnului se distribuie tuturor fără nici o diferență de vârstă, stil de viață, mărturisire de credință, etc. De fapt nu există absolut nici un criteriu în această privință. Copiii împreună cu adulții, provenind dintr-o varietate de denominațiuni creștine, inclusiv unii catolici sau membrii ai bisericii de stat, luau parte din Cina Domnului, însă acest lucru  l-am aflat abia în ultima perioadă.

2. Predicarea femeilor. Deși unii lideri sunt de acord că femeile nu ar trebui să predice, ei au schimbat denumirea de predică cu mărturie. Atfel se face că mai multe femei au fost invitate să depună mărturie, însă de cele mai multe ori acestea au fost predici iar altele au fost direct denumite  învățătură biblică.

3. Un program centrat pe o formă mascată de divertisment, fără prea multă predicare sau chiar deloc. Liderii nu se ghidează numi după principiile biblice de conducere a unei biserici, ci se ghidează și după principiile de marketing – se analizează părerile membrilor și cam ce își doresc aceștia iar în funcție de acestea se stabilește o listă de subiecte de predică, programe, întâlniri, sport, tabere, etc. Nu există nici un program de studiu biblic serios. Totul se rezumă la cuvântări frumoase și pozitive, cu mici excepții.

4. Confirmarea – un eveniment important în cultura norvegiană este confirmarea. Acesta este un sacrament catolic care a fost preluat de biserica luterană de stat și introdus cu forța în toate denominațiunile creștine din Norvegia prin anii ’30. Acesta presupune ca toți tinerii de 14 ani să participe la un program de curs biblic culminat cu o festivitate în biserică care se numește confirmare. Aceasta înseamnă confirmarea credinței acelei persoane. În biserica norvegiană de stat acesta este un sacrament și o persoană care face confirmarea este declarată mântuită. De aceea în prezent în toate bisericile evanghelice norvegien se organizează acest eveniment. Deși teoretic denominațiunile creștine evanghelice din Norvegia (apropo – sunt aproape 15 denominațiuni evanghelice într-o țară cu doar 5 mil. de locuitori) nu consideră confirmarea un sacrament, însă printre tinerii norvegieni confirmarea este văzută ca parte a vieții lor religioase și creștine, inclusiv cei evanghelici. Realitetea de zi cu zi mi-a demosntrat că nu este nici o diferență între tinerii evanghelici si membrii bisericii de stat în această privință.

5.  Manifestări carismatice – în ultima perioadă în biserică au avut loc mai multe manifestări carismatice – printre care tremurături, râs necontrolat, căderi pe spate dar pe scaun (toate din partea unei femei de origine nigeriană) pe care le-am condamnat în fața liderilor dar se pare că, deși teoretic aceștia le condamnă, practic ei le susțin.

6. Predicare deficitară a pocăinței. Acesta este un element major care ne-a determiat să încetăm legăturile cu biserica și cu membrii ei. Iarăși am observat că teoretic toate lucrurile par în regulă, însă în mod practic lucrurile stau cu totul diferit. Pocăința este acceptată doar teoretic însă în mod practic aceasta NU se predică pentru că nu este considerată chiar o condiție a întoarcerii la Dumnezeu. Liderii dezbat între ei dacă sau nu este așa. Ceea ce se cere este credința în Dumnezeu, însă o credință la nivel de acceptare a faptelor istorice și informațiilor, nu o credință personală care se manifestă prin pocăință și smerenie a inimii.  Aici sunt foarte multe de explicat dar mă voi limita la atât. NU se predică pocăința.

Acestea sunt problemele majore care ne-au făcut să ne retragem fără să regretăm pasul făcut.

Se naște însă întrebarea următoare – de ce am așteptat atât?

În primul rând a fost o biserică care ne-a primit și ne-a integrat în rândurile ei. Acest lucru ne-a ajutat să ne integram și noi în cultura norvegiană și viața de zi cu zi. Fiind într-o țară străină, neștiind limba, cultura, legile, regulile, aceasta a fost o ușă deschisă și un ajutor pentru noi.

În al doilea rând, din punct de vedere teoretic, totul părea în ordine. Am discutat de foarte multe ori elementele doctrinare de bază înainte de a deveni membrii, dar așa cum am experimentat, totul se rezumă la teorie. Deși nu am căzut de acord cu toate interpretările lor, totuși am considerat că dacă în cele de bază suntem de acord, (mantuire, viață creștină, etică, moralitate, creaționism, etc.) atunci putem merge împreună la drum.

În al treilea rând mi s-a propus o colaborare pentru predicare și învățătură biblică, îndrumare și consultare la nivel de lideri pentru bunul mers al bisericii.  Am considerat aceasta o ușă deschisă și o posibilitate de influențare pentru îndreptarea lucrurile. Se pare că m-am înșelat. Deși schimbările din program erau binevenite totuși nu se acceptă  schimbările serioase aflate la rădăcină.

În al patrulea rînd ne-am făcut prieteni și am dezvoltat niște relații pe care nu ne-a fost ușor să le rupem însă am considerat că este mai important ca relația noastră cu Domnul să nu aibe de suferit, să dăm un exemplu de fermitate creștină în ce privește principiile biblice și să ne protejăm familia și copiii de influențele unor practici și învățături diluate și nesănătoase spiritual.

În al cincilea rând nu ne-a fost ușor să ne dăm seama de toate aceste lucruri. Deși am observat unele dintre ele ușor, totuși a fost nevoie de timp ca să înțelegem că una este teoria și alta este practica și că lucrurile sunt mult mai adânci. Ne-am dat seama în ultima perioadă că avem de-a face cu oameni religioși, morali, etici, dar  fără naștere din nou. Mulți dintre ei nu au fost în stare să îmi spună cum s-au întors l-a Dumnezeu, ba din contră mi-au spus că sunt așa de când s-au născut. Iată cum a ajuns o biserică evanghelică.

Ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea discernământ în continuare.

 

Fiecare, Oricine, Cineva … și Nimeni

 Fiecare , Oricine , Cineva , … Nimeni  (autor necunoscut)

 ION  Fiecare , GEORGE Oricine , MIHAI Cineva si NICOLAE  Nimeni , toti patru sunt vecini. Sunt niste oameni foarte cumsecade , trec drept oameni de clasa inalta . Ii intalniti pretutindeni . Toti patru sunt membrii unei Biserici . Fiecare , Oricare , Cineva si  Nimeni ! Sunt niste membrii foarte ciudati.  Nu au capriciile lor , ca fiecare , ca fiecare din noi e diferit de ceilalti, dar acestia au o mentalitate aparte supra Bisericii si asupra misiunii.

Iata de exemplu activitatea lor in ziua Domnului .

Fiecare de obicei ramane acasa duminica pentru ca trebuie sa se odihneasca . De data aceasta s-a dus la pescuit . De ce ? Ca sa aiba ce povesti a doua zi la serviciu.

Oricine ar vrea sa vina la biserica . Are intentii bune si serioase doar ca-si aduce aminte de un lucru : Cineva s-a suparat pe pastor din cauza unor lucruri pe care le-a spus dintr-o pilda a Domnului cu lumina care in loc sa lumineze face numai fum. Si Cineva  sustine ca pastorul l-a vizat direct pe el. Daca  Oricine merge la Biserica , atunci se supara Cineva .  Si atunci , ca sa nu fie suparare , Oricine si Cineva au hotarat mai bine sa stea amandoi acasa . Imaginati-va cine a mers la Biserica :  Nimeni  !

E gluma ? Dintre toti , Nimeni e sigurul om cumsecade .

Cine merge sa faca vizite : Nimeni .

Cine vine la munca voluntara ? Nimeni .

Cine se duce sa ajute pe frati , cand au nevoie de ajutor ? Nimeni.

Cel mai harnic , cel mai darnic , cel mai saritor , cel mai plin de zel e el. Adica : NIMENI .

Odata pastorul a facut apel. Era nevoie de un invatator la scoala duminicala . Fiecare a crezut ca merge Oricine , iar Oricine a crezut ca merge Cineva . Stiti cine s-a dus pana la urma ? Nimeni .

Apoi s-a mutat prin vecini un strain care era necredincios . Era de datoria lor sa se duca sa-l castige la Hristos . Fiecare s-a gandit : poate îi vorbeste Cineva . S-a inselat . Oricine ar fi putut face un efort sa spuna vecinului despre mantuire dar a zis sa nu fie el primul . Deja  stiti cine s-a dus sa-l castige pe noul vecin la Domnul : Nimeni .

Morala : Toti suntem raspunzatori de lucrarea Domnului si mantuirea altora . Daca spunem in sinea noastra ca lucrarea sfanta o face  Fiecare sau Oricine  sau  Cineva , o va face Nimeni .

Sa ne ajute Domnul sa o facem TOTI.

Moartea nu este naturala

Moartea nu este naturala. Din punct de vedere teologic, trebuie să înțelegeți că moartea nu este naturală. Este supranaturală. Nu a fost niciodată destinată să fie o parte din această lume. Ea apare din cauza păcatului și judecății lui Dumnezeu asupra păcatului. Toți oamenii mor pentru că toți oamenii păcatuiesc și atunci când există o înmormântare ca aceasta, de fiecare dată oamenii se trezesc pentru doar câteva secunde și se întreabă – ce se întâmplă cu adevărat aici?,  ce sunt eu până la urmă?, pentru ce ar trebui să trăiesc?, etc.
Este tristă însă ceva. Chiar și în momente ca acesta majoritatea oamenilor nu se trezesc.
Permiteți-mi să vă dau un exemplu. Cât de mulți oameni vor veni și vor spune, „Ei bine, mama ta nu mai este în suferință. Mama ta se odihnește acum. Mama ta a plecat la un loc mai bun „.  Și întotdeauna vreau să-i întreb: De unde știi? Unde ai auzit? Cine ți-a spus? Ai citit cumva pe spatele unui felicitări?
Vedeți, toate astea nu înseamnă nimic dacă nu este adevărat. Este adevărat? A plecat ea într-adevăr undeva? A plecat în sus sau în jos? Cine are dreptate? Cine greșește? Ce este cu adevărat această viață și această lume ?
O Persoană care se află în mijlocul tuturor filozofiile și a tuturor lucrurile care s-au spus vreodată  în vest sau în est se ridică și spune, „Eu sunt calea, adevărul și viață și nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. „
Cineva a spus, „Ei bine, mama ta este într-un loc mai bun acum pentru că era o femeie bună.” I-am spus, „Nu. Mama mea este într-un loc mai bun, dar nu este pentru că ea a fost o femeie bună, deoarece Scriptura declară că nu există nici unul bun, nici unul. Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. „
Dacă mama mea este undeva, aceasta este din cauza lucrării perfecte făcută de Isus Hristos pe acea cruce, nu din cauza dreptății ei, nu pentru cum a fost ea ca mamă sau soție sau soră sau prieten. Este doar pentru ceea ce a făcut Isus Hristos.

Paul Washer despre moartea mamei lui.