Pentru că am în articolele precedente, aici si aici, am analizat Săptămâna Mare din punct de vedere statistic, voi încerca acum să analizez paralelele ceremonialului iudaic al paștelui și modul în care s-au desfășurat evenimentele din această săptămână.

Prima întrebare la care vreau să răspund este de ce avem nevoie să analizăm și să știm toate aceste date statistice ale Săptămânii Patimilor.

1. În primul rând faptul că evangheliile alocă un spațiu majoritar acestui eveniment ne dă de înțeles nu numai că ceea ce s-a întâmplat atunci este important dar și cum anume s-a întâmplat contează.

2. Paștele evreiesc însemna celebrarea și comemorarea eliberării poporului evreu de sub robia egiptului. Faptul că Hristos a murit chiar în ziua de Paște ne atrage atenția asupra semnificaței Paștelui, atât ca eveniment istoric dar și ca unul spiritual, ceea ce presupune că și noi, ca și credincioși, am fost eliberați din Egiptul lumii în care trăim.

3. Ziua în care a murit Isus – fie joi, fie vineri – nu este atât de importantă, ci semnificația sărbătorii în care a murit conteză cel mai mult. Însă pentru aceasta avem nevoie de o analiză ca aceasta, în care să stabilim succesiunea de evenimente.

4. Moartea lui Hristos a reprezentat împlinirea majorității profețiilor și simbolurilor vechi testamentale, iar o analiză a acestora ne ajută să înțelegem mai mult din profunzimea și răscumpărarea lucrată de Dumnezeu, prin Hristos.

Mai jos voi descrie pe scurt succesiunea evenimentelor. Vă rog să citiți și Exod 12 pentru o imagine mai clară a paștelor. 

Intrarea triumfală in Ierusalim – Matei 21

 Acest eveniment corespunde cu alegerea mielului de paște și aducerea lui în casă, conform poruncii din Exod 12. Evreii trebuiau să aducă mielul de paște în casă, cu 4 zile înainte de al ucide pentru masa pascală.

Isus a petrecut toate zilele în Templu, învățând și discutând cu poporul și conducătorii poporului. Trist este că mulți dintre cei care l-au ascultat au făcut parte și dintre cei care au strigat – răstignește-L.

 Patimile și crucificarea

 Ziua de paște propriu-zisă a început miercuri seara, după ora 18, când Isus a instituit Cina. Teologii încă mai discută dacă la această masă s-a mâncat miel sau doar verdețuri amare, deși nu avem informații în evanghelii cum că ar fi fost preparat vre-un miel. Și prefer această interpretare din moment ce mielul de paște era chiar Isus.

 Seară, după cină, Isus merge în grădina Ghețimani unde este arestat de soldații templului, apoi judecat de Ana și Caiafa, și apoi de Soborul Preoților care conduceau poporul evreu. Este condamant la moarte de aceștia în timpul nopții, dar pentru că legal ei nu aveau voie să ucidă pe nimeni, este dus la Pilat dimineața devreme pentru a se obține condamnarea din partea dregătorului roman Pilat, ceea ce a dus în mod normal și legal la execuția condusă de soldații romani.

Iată câteva parale ale evenimentelor din Templu, care aveau loc chiar în momentul execuției.

 Crucificarea – are loc începând cu ora 9 dimineața. Exact la ora aceea preoții jertfeau arderea de tot de dimineață pentru ziua de paște, conform Legii.

 Moartea – la ora 12 cerul se întunecă și timp de încă 3 ore Isus rămâne pe cruce în agonie – Luca 23:44 . Când întunericul începe să se ridice, în jurul orei 15, Isus își dă duhul conf. Matei 27:45-50.  Exact la la ora 15, iudeii aduceau in Templu jertfa de seară. În acel moment perdeau din Templu se rupe și deschide astfel accesul spre locul prea-sfânt al Templului – Matei 27:51.

 Avem deci o succesiune extrem de importantă. Moartea lui Hristos nu numai că a avut loc chiar în ziua de Paște, dar crucificarea și moarte a avut loc exact în momentul jertfelor pentru arderea de tot pe care Dumnezeu le poruncise poporului. Înțelegem mai bine de ce Ioan Botezătorul a spus – iată Mielul lui Dumnezeu. Iar Pavel – Hristos, Paștele noastru a fost jertfit. Ei au înțeles foarte bine acest paralelism – că Isus a fost de fapt adevăratul Miel de Paște.

 Înmormântarea are loc chiar înainte de ora 18, pentru a nu-i rămâne trupul pe cruce în ziua Sabatului anual, prima zi a Sărbătorii Azimilor – pentru că aceea era o zi de sărbătoare.

Dacă ziua de paște era o zi plină de sânge, când fiecare casă sau familie trebuia să ucidă un miel și să îl prepare pentru seara zilei pascale, ziua următoare era o zi de bucurie și petrecere. De aceea iudeii au cerut ca trupurile să nu rămînă pe cruce pentru că le strica sărbătoarea.

 Însemnătatea paștelor

De ce a trebuit Isus să moară chiar în ziua de Paște? Iată câteva răspunsuri:

1. Dacă înainte, paștele simoboliza eliberare de sub robia egipteană, acum paștele simbolizează eliberarea de sub robia păcatului.
2. Dacă înainte paștele însemna pentru evrei începerea călătoriei spre țara promisă Cannan, acum înseamnă deschiderea unui drum spre Dumnezeu Tatăl și spre cer.
3. Dacă înainte paștele însemna judecata egiptenilor, astăzi înseamnă judecarea lumii pentru neacceptarea lui Hristos ca Domn și Mântuitor
4. Dacă in Egipt, mielul ucis și sângele de pe ușile evreilor a redirecționat mânia lui Dumnezeu, acum Domnul Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, a fost lovit de mânia lui Dumnezeu și a redirecționat astfel mânia Lui de la noi, înlocuind-o cu dragostea lui Dumnezeu.
5. Dumnezeu a creat o istorie a răscumpărării din Egipt, și o întreagă cultură iudaică, prin care nu numai că a lucrat răscumpărare omului de sub robia păcatului, dar ne-a dat și o imagine clară prin care noi să putem pricepe mai ușor ce înseamnă această răscumpărarea.

 Mai sunt și altele dar vă îndemn să meditați la aceste lucruri și să găsiți noi profunzimi și semnificații ale jertfei lui Hristos.

 Paștele este acum pentru noi un moment de bucurie și comemorare. Să ne ajute Dumnezeu să fie o realitate în viața noastră.