Problema zilei in care a murit Isus este controversata și s-a scris mult pe aceată temă însă prin acest articol vreau doar să prezint concluziile mele în această privință.
Cronologia larg acceptată a ultimei săptămâni este următoarea: Isus a ajuns în Betania sâmbătă, duminica a intrat in Ierusalim, joi seara a instituit Cina și joi noaptea a fost arestat, urmând ca vineri să fie crucificat și îngropat. Învierea are loc în mod normal Duminică, prima zi a săptămânii.
Sunt mai multe elemente care au dus la această cronologie din care însă se disting doua elemente majore:
1. Luca 23:54 – Stabilirea zilei de vineri ca zi a crucificării este dată în general de un element major și anume că după ziua crucificării urma ziua de sabat, adică sâmbăta.
2. Ioan 12:1 – ni se spune că cu șase zile înainte de Paște Isus a sosit în Betania, iar dacă paștele a fost într-o zi de vineri normal este să susținem că sâmbătă a sosit în Betania.
Ceea ce eu doresc însă să argumentez este că Isus nu a murit în Vinerea Mare ci în Joia Mare. Și pentru a demonstra acest lucru voi analiza câteva elemente:
1. Ziua evreiească
După cum bine se știe, ziua evreiască începea de la ora 18 până la ora 18 a doua zi, sau după cum găsim în Exod 12:6 – Biblia folosește termenul de între cele două seri. Deci după ora 6 seara avem o altă zi în calendarul evreiesc, după cum în calendarul actual noi avem o altă zi dupa ora 00.
2. Sărbătoarea azimilor sau pâinii nedospite
Ca să putem înțelege evenimentele din Săptămâna Mare trebuie să privim atenți la Sărbătoarea Azimilor. Această sărbătoare a fost instituită când evreii au ieșit din Egipt și se găsește descrisă în Exod 12 și Levitic 23. Motivul principal pentru care trebuie să analiză Sărbătoarea Azimilor este că Domnul Isus a fost crucificat exact în timpul sărbătorii de Paște și Sărbătoarea Azimilor. Mai sunt și ale elemente teologice, dar acestea le voi analiza într-un alt articol.
Așadar, sărbătoarea avea loc în prima lună a anului evreiesc și era inițiată în ziua 10 a lunii, prin alegerea unui miel de un an din turmă și aducerea lui în casă unde trebuia să fie ținut 4 zile. În ziua 14 – sau între cele două seri – mielul trebuia omorât, fript pe foc și pregătit pentru masa de paște. Exodul 12.
Această zi, a-14-a, era numită Ziua Pregătirii. Masa de paște avea însă loc de obicei în ziua 15, zi care începea după ora 6 seara, ceea ce pentru noi, europenii de azi, înseamnă tot ziua 14, dar seara.
Lucrul foarte important de reținut este faptul ca ziua 15-a primei luni evreiești era o zi anuală de Sabat, – Lev. 23:6-7 – în care tot poporul trebuia să se prezinte la Ierusalim ca să celebreze Paștele și Sărbătoarea Azimilor. Aceasă zi de Sabat anual putea să cadă ÎN ORICE ZI a săptămânii. Era o sărbătoare națională în termenii de azi.
Iată diagrama Sărbătorii Azimilor, conform modelul evreiesc:
Luna Nisan – prima luna din calendarul evreiesc
Ziua 10 – se alegea un miel de un an, fără cusur și se aducea în casă
Ziua 14 – Ziua Pregătirii
– începea în seara zilei 13, după ora 18
– mielul se prepara începând de dimineață și trebuia să fie gată de mâncat până seara, cand începea ziua 15
– conform evangheliilor Domnul Isus a murit exact în această zi a pregătirii
Ziua 15 – zi de Sabat anual
– începea din seara zilei de 14, cand se mânca mielul
– iar a doua zi de dimineață, care era tot ziua 15, se continua ziua de Sabat anual.
Cam acestea sunt în mare datele sărbătorii azimilor care sunt esențiale pentru înțelegerea evenimentelor din Săptămâna Mare. Voi continua cu un alt articol în care voi argumenta de ce consider că Isus a murit într-o zi de de joi și nu de vineri.
Emanuel - un blog creștin 