Arhive lunare: Aprilie 2013

În ce zi a murit Isus? (2)

Holy-WeekAm scris într-un articol precedent că mi se pare mai corect să susținem că Isus a murit în Joia Mare și nu în Vinerea Mare, și voi încerca acum să aduc câteva argumente pe care le consider îndeajuns de concludente.

Așa cum am arătat, pentru înțelegerea evenimentelor din Săptămâna Mare este nevoie să înțelegem întâi semificația și desfășurarea Sărbătoarii Azimilor și a Paștelor evreiești, dar voi reveni cu un alt articol pe această temă.

Acum, conform raționamentului meu, pentru a stabili cât mai exact în ce zi a murit Isus, voi analiza câteva informații pe care le găsim în evanghelii.

 Astăzi este a treia zi – Luca 24:21

 Acesta este un pasaj important care ne dă o informație esențială. Textul întreg se găsește în Luca 24:13-35. Aici ni se spune că în aceeași zi a învierii (v.13), adică prima zi a săptămânii, duminica, doi ucenici mergeau spre Emaus și Isus i-a întâlnit pe drum. Ideea larg răspândită este că acestă călătorie a avut loc pe seara, dar cititrea atentă a pasajului ne va demonstra că a avut de fapt loc în timpul zilei.

În acest pasaj ucenicii fac o afirmație cât se poate de clară – v.21 – astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri (patimile și crucificarea).

Deci dacă duminică a fost a treia zi, un calcul simplu ne va duce înapoi la ziua morții – adica joi. Prima zi de după crucificare a fost vineri, a doua zi a fost sâmbătă și a treia zi duminică.

Cu șase zile înainte de Paște – Ioan 12:1

 Aici avem două probleme care trebuiesc clarificate.

1. Ziua în care a murit Isus era chiar ziua de Paște sau Ziua Pregătirii – Luca 23:54.  Se pare că mulți consideră că ziua de Paște era după Ziua Pregătirii. Dar conform Exod 12, ziua de Paște era chiar ziua în care se pregătea mielul pentru a fi mâncat în ziua a 15a (sau ziua 14 seara conf. orarului nostru) – adică prima zi din Sărbătoarea Azimilor și care era zi de sabat anual.

2. Apoi ni se spune că cu șase zile înainte de paște Isus a venit în Betania. Ideea larg răspândită este că a ajuns în Betania în ziua de sabat. Dar dacă, conform calculului de mai sus, Isus a murit joi, atunci este rezonabil să considerăm că cu șase zile înainte a fost o zi de vineri și nu de sâmbătă.

Un alt motiv să considerăm că ziua sosirii în Betania a fost vineri este că Isus venea de la Ierihon (Luca 19:11), iar în ziua sabatului Legea interzicea călătoriile lungi și deci el mai probabil a ajuns in Betania vineri seara, probabil chiar înainte de începerea sabatului, pentru că ni se spune în Ioan 12 că i-au pregătit o cină. Este normal să concludem că Isus a petrecut sabatul în Betania și apoi Duminică a intrat în Ierusalim, călare pe măgăruș, conf. Ioan 12:12.

 A doua zi era o zi de sabat și ziua aceea de sabat era o zi mare – Ioan 19:31

 O altă problemă este ziua sabatului de după crucificare. Așa cum am amintit, după Ziua Pregătiri sau ziua de Paște, care era ziua 14  a primei luni din calendarul evreiesc, urma prima zi a Sărbătorii Azimilor, care era tot o zi de sabat dar anual sau specială și care putea să cadă în orice zi a săptămânii. Faptul că era o zi specială reiese din pasajul de mai sus prin afirmația că era o zi mare. Din Ioan 19 aflăm și că în această zi iudeii au pecetluit mormântul.

Singura concluzie logică prin care putem împăca ziua crucificării cu ziua de sabat de după este să considerăm că în acea săptămână au fost două zile de sabat și nu una. Vineri de după crucificare a fost ziua sabatului anual, iar apoi a urmat sâmbătă, ziua de sabat săptămânal.

Un argument lingvistic care susține această interpretare îl găsim în Matei 28:1, unde forma cuvântului sabat din limba greacă este la plural și nu la singular. Astfel traducerea poate fi așa:  la sfârșitul sabatelor, când începea să se lumineze…

Mai sunt și alte argumente, dar cred că acestea sunt cele mai importante. Mai jos am schițat în mare cronologia ultimei săptămâni.

Cronologie Săptămâna Mare

 Vineri – Isus călătorește de la Ierihon la Betania, unde ajunge pe seară, chiar înainte de începerea sabatului.

 Sâmbătă petrece sabatul în Betania.

 Duminică are loc intrarea triumfală în Ierusalim și curățirea Templului.

 Luni și marți vine în Ierusalim, dar serile le petrece în Betania.

 Miercuri seara instituie Cina iar miercuri noaptea este arestat și judecat de Ana și Caiafa.

 Joi dimineață este dus la Pilat și Irod, apoi este condamnat și crucificat, iar pe seară, înainte de ora 18, este înmormântat.

 Vineri este pecetluit mormântul, exact în ziua în care evreii sărbătoreau eliberarea de sub robia egipteană, aceasta fiind prima zi a Sărbătorii Azimilor.

 Sâmbătă – Isus este tot în mormânt.

 Dumincă dimineață, a treia zi după crucificare, înainte de sosirea femeilor, Isus învie și iese din mormânt. În aceași zi are loc întâlnirea de pe drumul Emaosului.

Voi încerca sa revin cu un articol despre paralele dintre mielul de paște evreiesc și Isus, Mielul de Paște a lui Dumnezeu.

Nota: chiar când scriam acest articol am găsit și acest link – unde este mult mai detaliat discutată problema. – http://exegeza.net/A_murit_Isus_intr-o_vineri.htm

În ce zi a murit Isus? (1)

Problema zilei in care a murit Isus este controversata și s-a scris mult pe aceată temă însă prin acest articol vreau doar să prezint concluziile mele în această privință.

Cronologia larg acceptată a ultimei săptămâni este următoarea: Isus a ajuns în Betania sâmbătă, duminica a intrat in Ierusalim, joi seara a instituit Cina și joi noaptea a fost arestat, urmând ca vineri să fie crucificat și îngropat. Învierea are loc în mod normal Duminică, prima zi a săptămânii.

Sunt mai multe elemente care au dus la această cronologie din care însă se disting doua elemente majore:

1. Luca 23:54 – Stabilirea zilei de vineri ca zi a crucificării este dată în general de un element major și anume că după ziua crucificării urma ziua de sabat, adică sâmbăta.

2.  Ioan 12:1 – ni se spune că cu șase zile înainte de Paște Isus a sosit în Betania, iar dacă paștele a fost într-o zi de vineri normal este să susținem că sâmbătă a sosit în Betania.

Ceea ce eu doresc însă să argumentez este că Isus nu a murit în Vinerea Mare ci în Joia Mare. Și pentru a demonstra acest lucru voi analiza câteva elemente:

1. Ziua evreiească

După cum bine se știe, ziua evreiască începea de la ora 18 până la ora 18 a doua zi, sau după cum găsim în Exod 12:6 – Biblia folosește termenul de între cele două seri. Deci după ora 6 seara avem o altă zi în calendarul evreiesc, după cum în calendarul actual noi avem o altă zi dupa ora 00.

2. Sărbătoarea azimilor sau pâinii nedospite

lamb_01Ca să putem înțelege evenimentele din Săptămâna Mare trebuie să privim atenți la Sărbătoarea Azimilor. Această sărbătoare a fost instituită când evreii au ieșit din Egipt și se găsește descrisă în Exod 12 și Levitic 23. Motivul principal pentru care trebuie să analiză Sărbătoarea Azimilor este că Domnul Isus a fost crucificat exact în timpul sărbătorii de Paște și Sărbătoarea Azimilor. Mai sunt și ale elemente teologice, dar acestea le voi analiza într-un alt articol.

Așadar, sărbătoarea avea loc în prima lună a anului evreiesc și era inițiată în ziua 10 a lunii, prin alegerea unui miel de un an din turmă și aducerea lui în casă unde trebuia să fie ținut 4 zile. În ziua 14 – sau între cele două seri – mielul trebuia omorât, fript pe foc și pregătit pentru masa de paște. Exodul 12.

Această zi, a-14-a, era numită Ziua Pregătirii. Masa de paște avea însă loc de obicei în ziua 15, zi care începea după ora 6 seara, ceea ce pentru noi, europenii de azi, înseamnă tot ziua 14, dar seara.

Lucrul foarte important de reținut este faptul ca ziua 15-a primei luni evreiești era o zi anuală de Sabat, – Lev. 23:6-7 – în care tot poporul trebuia să se prezinte la Ierusalim ca să celebreze Paștele și Sărbătoarea Azimilor. Aceasă zi de Sabat anual putea să cadă ÎN ORICE ZI a săptămânii. Era o sărbătoare națională în termenii de azi.

Iată diagrama Sărbătorii Azimilor, conform modelul evreiesc:

Luna Nisan – prima luna din calendarul evreiesc

 Ziua 10 – se alegea un miel de un an, fără cusur și se aducea în casă

Ziua 14 – Ziua Pregătirii

            – începea în seara zilei 13, după ora 18

– mielul se prepara începând de dimineață și trebuia să fie gată de mâncat până seara, cand începea ziua 15

– conform evangheliilor Domnul Isus a murit exact în această zi a pregătirii

 Ziua 15 – zi de Sabat anual

            – începea din seara zilei de 14, cand se mânca mielul

– iar a doua zi de dimineață, care era tot ziua 15, se continua ziua de Sabat anual.

Cam acestea sunt în mare datele sărbătorii azimilor care sunt esențiale pentru înțelegerea evenimentelor din Săptămâna Mare. Voi continua cu un alt articol în care voi argumenta de ce consider că Isus a murit într-o zi de de joi și nu de vineri.

Puterea vieții noi

Am văzut acum ceva timp câteva  fotografii care arată puterea firului de iarbă. Am rămas surprins pentru că nu știam că există un asemenea fenomen. Dar azi l-am văzut și în grădina mea.

Prima mea întrebare  a fost de ce nu cade pur și simplu frunza uscată atunci când firul de iarbă crește. Apoi m-am dumirit. Dacă frunza moartă cade dintr-odată firul de iarbă crește încetul cu încetul. Frunza nu are unde să se ascundă. Unde a căzut acolo rămâne, pe când firul verde crește încet și sigur. Și pentru că nu este o altă cale de a ajunge la vedere străpunge pur și simplu frunza.

Iată întradevăr puterea vieții noi. Un exemplu natural al vieții noi in Hristos. Asta ne dă o speranță și mai mare, anume că într-o zi, toți cei care au fost născuți din nou de Dumnezeu, prin pocăință și credință, vor învia în trupuri noi, nemuritoare, ca să trăiască împreună cu Hristos într-un cer nou și un pămînt nou. Apocalipsa 21:1-8

Mai jos imagini din grădina casei.

P1090372

P1090370

P1090369

P1090368

P1090362

P1090361

P1090357

 

Aici am observat fenomenul: http://mariuscruceru.ro/2013/04/23/puterea-firului-de-iarba/

Cine controleaza lumea?

Iată o prezentare interesantă, în cadrul conferinței TED despre cum funcționează sistemele economice. Interesant și pentru că ne confirmă ceea ce se știa de mult, și anume că este o elită care conduce și controlează economia mondială. Singura chestiune este că nu se știu încă toate numele, dar probabil că vor apărea și acestea.

Ceea ce mi se pare mai interesant și important pentru noi ca și creștini este că, în încheierea prezentării omul sugereză că sistemele macro-economice trebuiesc schimbate, dar această schimbare trebuie să plece de la o schimbare a ideologiei și a gândirii colective. Cu alte cuvinte, omenii trebuie să gandească la fel, să treacă dincolo de dogmă și să accepte o anumită filozofie – propusă de arhitecții economici și politici –  pentru ca sistemele să funcționeză, iar acestă uniformizare a gândirii  va duce, în opinia omului, la funcționarea economiei și implicit la bunăstarea individului care s-a conformat sistemului.

Se pare însă că  lucrurile se îndreaptă deja spre această uniformizare a gândirii la nivel mondial. Până acum Hollywood-ul ne-a învățat pe toți că banii reprezintă scopul central al vieții umane. Urmeză probabil să ne învețe cum să ne conformăm unui anumite ideologii pentru ca să atragem banii și fondurile necesare.

Probabil că va veni vremea când oricine va gândi diferit față de mersul cultural va fi văzut ca un inamic al societății și un dușman al păcii și bunăstării. Dacă sistemele macro-economice depind de o gândirea colectivă uniformizată atunci cu sigurnață că cei care nu vor să se conformeze vor trebui să fie obligați să o facă. Cu acesta dreptul la liberă exprimare sau libertate ideologică se va îngrădi considerabil. Creștinii vor fi probabil primii care vor refuza o uniformizare a gândirii, ceea ce va duce la persecuție, izolare și presinuni din partea societății care va scoate la lumină pe cei care vor cu adevărat să țină de credința noastră prea-sfântă.

Să fie aceasta începutul apocalipsei? Sau sfârșitul ei? Sau poate doar o perioadă de încercare din care Biserică să iasă și mai puternică?

Cert este că trebuie să ne pregătim pentru că problema nu este dacă va veni – este doar o chestiune de timp – ci dacă Biserica va putea să reziste.

(pentru traducere selectați limba din partea dreaptă jos)

Atenție, tehnologia poate ucide (creierul) !

Vă recomand un interviu cu Dr. Virgiliu Gheorghe pe care ar trebui să îl asculte toți creștinii. Am scris și eu câte ceva aici, aici și aici despre tehnologie și viața creștină, dar ascultați mai întâi ce are de spus un specialist cu privire la efectele televiziunii și internetului asupra creierului, și mai cu seamă la copii și adolescenți.