Am urmărit și eu prezentarea noului papă și discursul de inaugurare în fața zecilor de mii de admiratori din piața Sfântul Petru. Privind din perspectiva unui catolic, evenimentul este unul de referință în istoria recentă a bisericii catolice. Din perspectiva mea ca și creștin evanghelic lucrurile nu au nici o relevanță. Ba mai mult, atât istoria mișcării evanghelice cât și doctrina biblică îmi pretinde ideea de repudiere a unui astfel de titlu sau poziție.
Un om care să fie înlocuitorul lui Hristos pe pământ ca și cap al Bisericii catolice sau universale nu este altceva decât o blasfemie la adresa adevăratului Cap al Bisericii, Isus Cristos Domnul, Dumnezeu binecuvântat în veci.
Iată ce titluri deține papa (sper să le fi tradus corect):
– Sfinția Sa Papa
– Episcop al Romei și înlocuitor al lui Isus Cristos
– Succesor al Sf. Petru, prinț al apostolilor
– Supremul Pontif al Bisericii universale
– Patriarhul Vestului
– Slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu
– Arhiepiscop al Italiei
– Arhiepiscop si Mitropolit al Provinciei Romane
– Suveran al Statului-Oraș Vatican
Deși mulți încearcă astăzi să dea o notă de acceptare și respect pentru bisericile de stat, eu unul nu fac parte din această categorie. Ba din contră, critic și protestez cu vehemență împotriva acestor biserici și fețe bisericești pentru că „nici ei nu intră în cer și nu lasă nici pe alții”.
Se pare că evanghelicilor trebuie să li se reamintească în ce anume a constat reforma lui Martin Luther. Reamintesc câteva rânduri:
- Luther a negat autoritatea papală și autoritatea bisericii
- Luther a negat infailibilitatea papei
- Luther a negat sacramentele bisericii catolice
- Luther a negat mântuirea prin fapte bune sau indulgențe promovate de biserica catolica
http://historysage.com/jcms/images/PDFs/04-Reformation.pdf
http://voices.yahoo.com/martin-luthers-outrage-against-roman-catholic-1948562.html?cat=34
Temele majore ale reformei au fost următoarele:
- Sola Scriptura
- Sola Fide
- Sola Gratia
- Solus Christus
- Soli Deo Gloria
http://www.reformationtheology.com/2009/10/the_main_issue_of_the_reformat.php
Nu le mai explic pentru că orice evanghelic ar trebui să le știe, dar realitatea ne spune alta.
Sunt însă intrigat de faptul că tot mai mulți evanghelici, începând cu cei din SUA și până la cei din România, au început să cocheteze cu bisericile oficiale, de bună seamă în scop politic sau social, însă problema este mult mai gravă pentru că ne comunică ceva: reforma lui Luther cu cele 5 principii ale ei nu mai înseamnă mare lucru în lumea evanghelică de astăzi. Și asta mă doare.
Tot mai mulți creștini evanghelici acceptă ideea că oamenii sunt mântuiți în biserica catolică sau ortodoxă, iar acest lucru pornește bineînțeles de la liderii evanghelici. Nu conteză că teologiile celor două mari biserici sunt axate pe sacramente și că relația cu Dumnezeu se face prin intermediul bisericii. Soteriologia sau teologia mântuirii devine tot mai neînsemnată. Sufletul omului devine din ce în ce mai ieftin, iar pe ei îi intereseză politica. Oamenii se duc în iad cu milioanele atât datorită păcatelor lor dar și pentru că o viață libertină este tot mai promovată și cei care ar trebui să protesteze sunt tot mai puțini. Viitorul este sumbru, în opinia mea.
Cine nu știe istorie, îi va repeta greșelile. (Nicolae Iorga – dacă nu mă înșel). Arthur Hunt III afirmă că dacă controlezi istoria, controlezi viitorul.
De aceea alegerea noului papă mă lasă rece. Îmi aduc aminte de alegerea papei Benedic XVI când la fel ca acum se puneau mari speranțe în ceea ce urma să facă. Iar cel mai de seamă eveniment a fost vizita la Mosqeea Albastră, în Turcia, în 2006, unde a urmat ritualul islamic de rugăciune. Nu îmi aduc însă aminte ca musulmanii să fi venit la Vatican să se roage.
http://www.traditioninaction.org/religious/m012rpRatzingerInMosque.html
Evanghelicii au uitat principiile reformei și par că se apropie cu pași mari de o instituționalizare asemănătoare bisericilor de stat. Faptul că foarte puține voci se mai ridică împotriva teologiei catolice sau ortodoxe spune și asta multe. Vrem să dăm bine ca să nu mai auzim că ne credem sfinți sau superiori. Vrem să părem că îi acceptăm și că suntem deschiși la dialog numai de dragul imaginii și a corectitudinii politice. Dialogul interconfesional se axează tot mai mult pe lucrurile comune și mai puțin pe cele diferite. Asta ca să nu creem un climat de critică și prăpastie, spunem noi. Ne dorim pace cu orice preț, chiar dacă prețul este ADEVĂRUL Evangheliei.
Știați că în Norvegia și celelalte țări scandinave, confirmarea – care este un sacramant catolic – este act cultic, alături de botez și cină, în majoritatea bisericilor evanghelice? De ce? Pentru că au cochetat cu biserica de stat și au preluat încet și sigur practici ale acesteia.
Știați că în Norvegia cu greu găseți creștini evanghelici care să nege veridicitatea spirituală a bisericii de stat sau cea catolică?Știați că majoritatea evanghelicilor scandinavi nu sunt în stare să prezinte Evanghelia ca fiind eliberarea de sub robia păcatului?
În încheiere, alegerea noului papă nu face decât să sădească în mine sentimente de mânie la adresa acestei poziții dar și tristețe amestecată cu îngrijorare față de evanghelicii care au uitat principiile reformei și se întorc la ceea ce au vărsat (alții).
Dumnezeu să aibe milă de noi.
Emanuel - un blog creștin 
Bine zis, fiți binecuvântat!
Timp de două decenii am făcut parte dintr-o biserica evanghelică (AER) în care auzeam, din gura aceleași persoane, expresia: ˝Frații noștri ortodocși˝ . Nu am înțeles niciodată de ce am fi frați. Nu înțeleg nici acuma de ce am avea același tată, și unii și alții. A, da, și mai era încă una, o perlă de același preț, de la același frate: ˝Dumnezeu a botezat cu Duhul Sfânt (adică cu vorbirea în limbi) și pe mulți frați catolici din lumea întreagă.˝
Vedeți, de aici pleacă înșelăciunea. Unii cred orice li se spune, chiar și că Dumnezeu ar boteza cu Duhul Sfânt niște idolatri de cea mai primitivă speță. Biserica Catolică practică o idolatrie primitivă, la fel ca și B.O., asemănătoare triburilor de sălbatici care nu au auzit niciodată de Cristos.
Nu stiu daca putem numi idolatrie primitiva liturghiile celor doua biserici, insa cred ca se poate numi idolatrie in sensul de inchinare in fata unor lucruri; desigur ca aici atat ortodoxii cati si catolicii ne vor spune ca inchinarea se adreseaza nu icoanei ci persoanei care o reprezinta, insa ramane totusi o inchinare adresata altcuiva si nu lui Dumnezu Insusi, conform Poruncilor.
[…] 49. Papa Francisc (drezina) 51. De acord! Sa ne lase in PACE…! (petricamoisuc) 64. Papa Francis I și păparea evanghelicilor (emizarnescu) 70. Și IarĂȘi, DacĂ AveȚi PuȚinticĂ RĂbdare, Despre Ultima PrigoanĂ […]
Frate scump, de la reforma lui Luther au trecut 500 ani. De atunci s-au mai schimbat unele lucruri, indiferent de parerea dvumneavoastra, Iar Evanghelicii in marea lor parte, afara palavragelilor si propriului parvenism, nu mai fac mare lucru pentru propasirea lor spirituala cat si a societatii in diferitele ei dimensiuni. Acestora nu li se prea aude glasul in privinta spinoaselor probleme globale ale societatii, nu au solutii aplicabile la aceste probleme sau oricare altel, frate. Trebuie sa ne amintim ca suntem pe pamant nu in rai pentru ca impresia mea este ca teologia noastra si invataturile pe care noi le desprindem din aceasta pentru toate aspectele vietii nu probeaza viata reala, pamanteasca. Cred ca si pe tine nu ar trebui sa te lase rece evenimentele la care te referi. Printre altele nu ar fi rau sa observi ca in teologia noastra aplicata lipseste perspectiva universala a Bisericii lui Cristos. Noi zicem ca Biserica Universala este la ceruri, si traim aici certati, separati, neimplicati, ipocriti in bisericutele noastre. Beneficiem si fugim dupa toate bunatatile pe care ni le aduce globalizarea, universalizarea societatii. Noi nu avem perspectiva universala a Bisericii aici pe pamant. Asteptam ca modelarea si deraierile morale ale societatii in care traim sa le rezolve ong-urile in timp ce noi facem studii Biblice, tinem predici aproape neaplicabile realitatii vietii, spiritual, asemenea ipocritilor, pretindem ca ne izolam de societate pe care noi o numim lumea, material noi jefuim aceeasi societate pe care noi o numim lumea. Iata ca Bisericii Catolice nu-i lipseste aceasta perspectiva universala pamanteasca, care de bine de rau nu poate fi invinuita de neimplicare in suferintele, deraierile moral spirituale, ale societatii noastre globalizate.
In ceea ce citesc in mesaj mi se pare ca puneti semnul egal intre propasire spirituala si munca sociala, lucru care nu ma mira pentru ca este un trend crescand al teologiei post-moderne. Dar aici este o problema de perceptie. Propasirea spirituala nu se face prin munca sociala ci prin studiu biblic, prin predici, prin partasie si rugaciune cu fratii, deci exact ce prezentati in mod negativ. Biblia ne spune sa crestem in „harul si cunoasterea lui Isus Hristos” 2 Petru 3:18.
Iarasi deraierile morale ale societatii nu se face prin implicare la nivel social ci la nivel spiritual. Schimbarile morale ale societatii depind de schimbarea individului iar aceasta schimbare individuala se face prin convertire sau nastere din nou. Asa dar misiuna primordiala a Bisericii este evanghelizarea, care se face prin predicare, studii biblice, partasie crestina, etc. Faptul ca generalizati predicarea ca fiind neaplicabila vietii de zi cu zi mi se pare cel putin ciudat. Sunt extrem de multe predici si predicatori care predica relevant, insa cine nu are urechi de auzit, nu aude.
Ce inseamna perspectiva universala de care vorbiti? Cum anume ne lipseste aceasta perspectiva? Si se perspectiva au catolicii? Implicarea sociala se gaseste si la evanghelici. Va mai reamintesc ca de la reforma radicala a anabaptistilor aveti posibilitatea sa va exprimati liber, altfel ati fi ramas inchis in peretii bisericii catolice pentru orice fraza sau cuvant neacceptat de ea.
te rog sa citesti in contextul situatiei prezentate de tine.propasire spirituala adica devenire noastra precum Cristos, a avea etica crestina practica nu doar forme, stereotipuri , obiceiuri traditionale. . Si daca am prezentat cum zici negativ unele lucruri este pentru ca in virtutea abundentei acestora nu prea produc un om nou schimbat, etic, practic. Vorbesc in contextul romanesc. Imi cer iertare pentru exagerare. Cred ca prea despici firul o chestie specifica noua evanghelicilor. Si daca Biserica Catolica este intratat de eretica de ce nu a nimicit-o Cristos? Oare nu pentru ca ne complecteaza. In barca sunt si credinciosi cat si necredinciosi, trebuie cu totii sa convietuim si sa ajungem pe undeva. Crezi ca ai putea mana barca asta? Sau noi evanghelicii crezi am putea? (Eu cred ca nu) . Nu pun la indoiala puritatea doctrinara, ci doar ca universal este mai aplicabila unei mari parti a multimii si mai neaplicabila celeilalte parti ale aceleiasi multimi. Si aceasta doar datorita noua. Dinamica universala a omenirii este ceva mai mult de punctele si subpunctele din frumoasele noastre orizonturi. (Printre altele mi-am mai dat cu parerea printre urletele si joaca a doi bebelusi asa ca mai tot timpul imi tiuiau urechile.)
Apropo cum suna discursul de inaugurare a papei? O predica in toata regula nu??
Mai chiar crezi ca nu e tipetenie de mantuit printre randurile celorlate biserici?
Oare mantuirea se petrece doar potrivit punctelor si punctuletelor noastre?
Iarasi observ chestiuni de perceptie care sunt in afara cadrului Sripturii. Iti voi raspunde pe scurt la cateva puncte:
1. Etica crestina nu este doar practica ci este si teoretica – fara teorie nu poti ajunge la practica. Insa in contextul practic chiar unele obiceiuri traditionale reprezinta elemente de etica, elemente insa care sunt privite ca fiind invechite doar de dragul unui trend care doreste sa schimbe orice inseamna traditie. Predicarea abundenta produce schimbari. Orice lucru repetat se intipareste in mintea ascultatorului si apoi se traduce in fapte. Insa problema este ca predicarea evangheliei este inlocuita de predicarea ideilor sociale.
2. Dumnezeu nu a nimicit multe secte de pe lumea asta mult mai grave decat catolicismul. Insa te-as intreba daca sti care este teologia catolica despre mantuire si modul in Biserica Catolica interpreteaza sacramentele. Te-as ruga sa faci o mica cercetare si apoi mai discutam despre ereziile catolicismului.
3. Crestinii nascuti din nou NU sunt in aceeasi barca cu toata lumea. Exista o cale larga si una ingusta. Cei ce si-au predat viata lui Cristos, au primit Duhul Sfant si au fost nasuti din nou pe baza credintei si pocaintei personale, sunt in alta „barca”.
Dinamica universala tine de aceasta chestiune pentru ca intr-o zi Dumnezeu va pune capat istoriei si ceea ce se vede va disparea. Crestinismul intradevar nu inseamna numai teorie, insa pleaca de la teorie. Ca evanghelicii nu sunt atat de implicati social ca si catolicii asta tine atat de resurse cat si de motivatii. Evanghelicii sunt insa implicati in misionarism, aratand ca sunt preocupati de evanghelizare mai mult decat agenda politica mondiala.
Asta este frate Emi,problema la multi evanghelici.Cred ca daca se implica social ,ceea ce nu e rau ,daca ii invata pe oameni cum sa mediteze,asa cu ai scris in ultima postare ,cu privire la Bill Hybels,ca daca isi largesc orizontul cu privire la „biserica universala”,vor schimba lumea.
Acesti oameni ,precum georgehent,de mai sus,uita ca toate problemele lumii ,sunt datorita pacatului.(Iata un exemplu: „Caci iubirea de bani e radacina tuturor relelor”),Ori Evanghelia ,tocmai acest lucru il ataca :pacatul.Evanghelia sociala ,sau contemporana ,cum spune georgehent ,e ca o ,scuza-mi expresia ,frectie la un picior de lemn.
Ca numai e primita Evanghelia de lume ,in ziua de azi ,e din doua motive:
1.Ne se poate concilia pacatul cu pocainta si cu o viata schimbata .
2. Biblia a profetit ca asa va fi :”putini sunt cei ce afla Calea Mantuirii”,si mai ales ca vine Domnul Isus ca sa-si rapeasca Biserica.
Perspectiva asta a scapat din vedere georgehent.