Copleșit de dragostea Lui – sau boala și credința.

Cornel Vicol este un credincios din Ploiești, de la Biserica Evanghelica sau creștini după evanghelie, din strada 1907 din Ploiești. Dumnezeu l-a trecut printr-o experiență de care fugim cu toții – boala. Și nu orice boală. Vă rog să citiți mărturia lui trimisă prin e-mail. Vă va ajuta cu siguranță.

Acest mesaj se doreste a fi un mesaj de mulțumire față de rugaciunile voastre. Dumnezeu m-a purtat pe bratele Sale si mi-a fost alaturi si in momentele mai usoare dar mai ales in cele mai grele. Astazi s-a implinit o luna de la operatie si pot sa spun ca sunt iarasi sanatos si bine, desi recuperarea inca nu s-a terminat. Faptul ca saptamana viitoare incep din nou serviciul, cred eu ca spune multe despre starea mea de sanatate

Pentru cei care acum primesc primul mail de felul acesta si nu stiu ce s-a intamplat cu mine, reiau pe scurt sirul evenimentelor:

–          Pe 14.01.2013, am primit diagnosticul de tumora pe vezica. Primele simptome, adica urinare cu sange si usturimi le-am avut la sfarsitul lunii decembrie 2012, in perioada serbarilor de Nasterea Domnului, desi medicii spun ca tumora este foarte veche (se estimeaza cel putin 2 ani). N-am bagat de seama pana atunci.

–          Pe 22.01.2013 dupa ce am facut tomografie mi s-a spus ca este o tumora, de 70/45 mm, vezicala infiltrativa, adica peretele vezicii este afectat si nu se stie unde se va infiltra tumora, drept pentru care ar trebui sa mi se scoata vezica cu totul si sa mi se faca alta vezica (neovezica). Procedura consta in faptul ca, dupa ce vezica imi este scoasa, se ia o bucata din intestinul subtire (organismul nu ar suporta un corp strain) si sa mi se faca alta vezica. Daca aveam 80 de ani mi-ar fi scos un furtun prin burta si as fi umblat prin casa cu punga de urina. Dar pentru ca am doar 35 de ani au vrut cu tot dinadinsul sa ma faca ca nou.

–          Pe 29.01.2013 la Institutul Fundeni din Bucuresti, mi s-a facut interventia de rezectie, adica de inlaturare a tumorii vezicale si astfel s-a oprit sangerarea. Problema nu s-a rezolvat prin aceasta operatie si doctorii au spus ca peretele vezicii este in continuare afectat si ramanem la prima varianta, adica joi, pe 7 februarie 2013 sa ma internez si vineri, pe 8 februarie sa aiba loc interventia de inlocuire a vezicii.

***

–          Pe 8 februarie a avut loc operatia de neovezica. A durat aproximativ opt ore. O doctora anestezista rezidenta, credincioasa, care  a auzit de la alti credinciosi despre mine, a cerut sa asiste la operatie, desi lucra la o alta sectie a Spitalului. I s-a dat acordul. Nu a stat cele 8 ore cat a durat operatia, dar remarca ei dupa aceasta interventie a fost ca medicii au facut o adevarata lucrare de arta, in sensul ca nu a fost deloc afectat vreun alt organ sau vreo alta functie. Dumnezeu este Acela care a dat intelepciune si precizie medicilor si a facut ca operatia sa fie una reusita.

–          Au urmat 6 zile la reanimare cu tuburi de oxigen, cu furtune in nas, gat stomac si drenuri, apoi inca 5 zile la salon. In fiecare zi progresele erau vizibile si ma simteam din ce in ce mai bine

–          De doua saptamani sunt acasa si am continuat recuperarea. Daca in primele nopti purtam scutece pentru adulti si mergeam la toaleta la maximum 2 ore, astazi merg la toaleta la 5-6 ore pe timp de zi si la 4-5 ore pe timp de noapte.

–          Saptamana aceasta mi-a venit si rezultatul la biopsie de la tesuturile prelevate la prima operatie. A fost o tumora maligna, deci cancer, localizata exclusiv la vezica, fara a fi afectate alte organe. O data ce vezica a fost extirpata a fost indepartat si cancerul. Raman insa sub observatie si voi face control periodic, la 3-6 luni, (sange , urina , ecograf, tomograf/RMN) pentru ca daca tumora a aparut la vezica ”din senin” , atunci nu se stie unde poate aparea din nou, daca mai apare.

Acestea sunt cuvintele medicilor. Eu sunt in mana bunului Dumnezeu care controleaza fiecare amanunt al vietii mele. Dumnezeu sa ne tina si pe noi credinciosi Lui in fiecare amanunt al vietii noastre!

Mult timp de acum incolo voi trage invataturi din experienta aceasta. Primele, cele care imi staruie in minte la momentul acesta ar fi:

–          Am fost coplesit de dragostea lui Dumnezeu. Daca pana acum il vedeam pe Dumnezeu ca Salvator, ca unul Atotputernic care a avut mila de mine si m-a salvat, m-a iertat, pentru ca m-a convins ca sunt un nimeni fara El, de data aceasta am inteles mai bine dragostea Lui, mangaierile Sale, am inteles ce inseamna sa fie tot timpul Dumnezeu langa cineva cu pacea si linistea pe care numai El stie sa o dea.

–          Am inteles in perioada aceasta ca suferinta te tine departe de pacat. Si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am avut nici un moment ganduri de cartire sau de cearta cu Dumnezeu : ”De ce eu Doamne ?, etc ”. Am fost spectator la minunile pe care Dumnezeu le facea in viata mea. Iar daca am amintit de cartire nu inseamna ca totusi m-am gandit la asta ci doar faptul ca am fost intrebat daca am avut astfel de ganduri

–          Am invatat sa traiesc viata cadru cu cadru: in perioada cat am stat la Reanimare/ Terapie intensiva am invatat sa ma rog pentru fiecare detaliu din viata mea: faptul ca respir fara aparate este indurarea Sa, am invatat sa cer in rugaciune sa pot sa dorm cateva ore si faptul ca imi da somn este mila Sa, am invatat sa pretuiesc ca pot sa stau in fund sau ca pot sa fac cativa pasi si am inteles ca asta e iubirea Sa.

–          Am fost uimit de mobilizarea credinciosilor care s-au unit in rugaciune pentru mine. Nu neaparat pentru mine ca persoana ca nu sunt vedeta si multi din cei care s-au rugat nici nu ma cunosteau personal , dar au fost impresionati de diagnosticul pe care l-am primit si de varsta la care a venit boala aceasta. S-au rugat din ce stiu eu, adica din ce mi s-a confirmat, intre 500-800 persoane, din cel putin 7 judete ale tarii si din cel putin 6 tari ale lumii. M-am bucurat ca a fost si un exercitiu pentru fiecare credincios: sa ma rog pentru un lucru si sa vad ce se intampla, lasand controlul total lui Dumnezeu.

Asadar sunt vesti bune si sunt ganduri de recunostinta la adresa lui Dumnezeu si de multumire fata de credinciosii care au simtit impreuna cu mine intr-un numar atat de mare. Am fost deja la Adunare, am trecut si pe la serviciu cateva ore, am inceput din nou sa merg la azilele de batrani, deci lucrurile reintra in normal ca activitati, dar cu schimbari profunde launtrice.

Domnul Isus vine iarasi, foarte curand si ne vrea curati , ne vrea sfinti !

Si pentru ca este 8 martie, un gand bun fata de mame, fata de sotiile voastre sau fata de voi daca cele care cititi mailul sunteti fete/femei! Sa aveti o primavara frumoasa cu EL!

Cu sinceritate,

Cornel Vicol