Zilele acestea am primit o recomandare automată de a viziona două „iutuburi” care par să discute aceeași chestiune, însă în realitate sunt diferite ca de la cer la pământă. În primul video Bill Hybels vorbește despre punerea unui timp deoparte pentru a te întâlni cu Dumnezeu iar în celălalt Tim Conway vorbește despre a medita la Scriptură ca parte integrantă a vieții creștine.

Problema este însă în felul următor: Bil Hybels vorebește despre acest timp ca fiind o chestiune de alegere personală, o opțiune bună, pe care o recomandă pentru un creștin, pe când Tim Conway vorbește despre o necesitate de a te deconecta și a petrece timp cu Dumnezeu, de a medita la Scriptură ca să crești spiritual și despre imperativul de a-L păstra pe Hristos în centrul gândurilor tale.

Punctele de vedere sunt total diferite. Bill Hybels recomandă un timp în care pune accentul atât pe fond cât și pe formă. Gasește-ți un scaun, un loc plăcut, o masă retrasă într-o cafenea, cu alte cuvinte chiar dacă nu îți place să stai de vorbă cu Dumnezeu, îndulcește-ți timpul respectiv cu nu cumva să ți se facă greață. Ceea ce mă surprinde (sau poate nu) este că folosește exemplul unei bărbat care susține că devenise creștin, însă timpul cu Dumnezeu – (tipul ăsta de lucruri – conform exprimării lui Hybells) –  nu încăpea în programul lui. La insistențele lui Hybels, tipul și-a luat un scaun în care să stea confortabil și să privească grădina și acolo să se întâlnească cu Dumnezeu.

Stau și mă întreb cum anume devenise omul ăsta creștin dacă el nu avea nici măcar o înclinație spre rugăciune. În mod normal devi un urmaș a lui Hritos prin credință, dar vehicolul credinței este tocmai rugăciunea de păcăință – iar rugăciunea devine apoi o condiție și carcateristică a vieții creștine.

Ca unul care am citit cartea lui Hybels despre rugăciune, știu că ceea ce de fapt reprezintă acest timp pe care el îl recomandă nu este neapărat un timp în care te concentrezi pe Dumnezeu și pe Scriptură, ci este un timp în care îți aduni gândurile, faci planuri, analizezi situațiile din viața ta, mai și citești ceva din Biblie, iar ceea ce este foarte important este să faci liniște în interiorul tău (să te oprești din gândire) și să aștepți ca în mintea ta să vină gânduri pe care Hybels le indentifică ca fiind din partea lui Dumnezeu. Așa se pare că și-a contruit biserica lui., Willow Creek.

Pe de altă parte Tim Conway vorbește despre  un timp în care trebuie să ne concentrăm pe meditație asupra Scripturii și pe persoana lui Isus Hristos. Un timp în care persoana principală este Isus Hristos și Cuvântul Lui, nu tu și planurile tale.

Diferențele sunt de la cer la pământ, la propriu. Unul se concentreză pe lucrurile de jos, celălalt pe lucrurile de sus. Fără îndoială că pentru mine Tim Conway rămâne de preferat, din mai multe motive. Iată câteva:

1. Scrierile Bibliei mă învață că a te concentra pe descoperirea caracterului lui Dumnezeu și a voiei Lui este chemarea fiecărui creștin

Efeseni 1:17  – Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui…

2. Scripturile mă învață că adevărata înțelepciune pentru viață vine din cunoașterea lui Dumnezeu, nu din acumularea de informații (fără să neg nevoia de educație) .

Proverbe 2:6-12 – Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine. Înţelepciunea ne fereşte de cei amăgitori. Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;

3. Deciziile bune pentru viață au ca sursă cunoașterea și relația personală cu Dumnezeu.

Romani 1:21 – 22 – fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit… 

 4. Lucrurile materiale tind să devină înlocuitoare pentru Dumnezeu, atât ca scop cât și ca sursă a vieții, de aceea avem nevoie ca în mod constant să ne realiniem gândurile, planurile și valorile sub ascultarea și supunerea totală față de Dumnezeu.

5. Dumnezeu promite că dacă ne vom preocupa să asimilăm și să trăim valorile Împărăției, EL va împlini nevoile noastre materiale.

Proverbe 3:5-10. – Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau! Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale. Cinsteste pe Domnul cu averile tale si cu cele dintai roade din tot venitul tau: caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must.

 Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care prefer un discurs creștin ancorat în teologia clasică decât un discurs modern gen Bill Hybels.

Se înțelege deci că prefer atât termenul cât și practica antică a meditației la Scriptură decât ideea de a sta la o cafea cu Dumnezeu. Nu îl pot considera pe Dumnezeu un egal ca să pot să stau la un pahar de vorbă cu El. Consider că I se cuvine mult mai mult decât atât.

Mai jos înregistrările cu pricina.