Arhive lunare: Martie 2013

Hristos a înviat!

empty_tomb

Isus Hristos este viu !

În lumea vestică celebrăm astăzi – 31 Martie 2012 – sărbătorile de Paște și Învierea Domnului Isus. Propun un text pentru meditare, un text care să ne ajute să adâncim mai mult valoare Învierii lui Hristos.

Romani 5:5-11

 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.

Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Ca și creștini evanghelici, noi celebrăm Învierea în fiecare duminică prin simplul fapt că ne strângem duminica. Apoi la Masa Domnului – pâinea și vinul – ne vestesc și ne aduc aminte de ceea ce a făcut Domnul pentru fiecare dintre noi. Domnul să ne ajute să nu uităm și să nu tratăm aceste lucruri ușor, pentru că ele reprezintă răscumpărarea noastră. Ceea ce mă întristează și în același timp îmi „întărâtă duhul” este că extrem de multe biserici evanghelice de aici din Norvegia sunt astăzi închise pentru simplul fapt că membrii sunt plecați în vacanțe. Să ne rugăm ca Dumnezeu să se îndure de Norvegia și celelalte țări nordice.

Hristos a înviat!

A medita sau a sta la o cafea cu Dumnezeu?

PrayerRequestZilele acestea am primit o recomandare automată de a viziona două „iutuburi” care par să discute aceeași chestiune, însă în realitate sunt diferite ca de la cer la pământă. În primul video Bill Hybels vorbește despre punerea unui timp deoparte pentru a te întâlni cu Dumnezeu iar în celălalt Tim Conway vorbește despre a medita la Scriptură ca parte integrantă a vieții creștine.

Problema este însă în felul următor: Bil Hybels vorebește despre acest timp ca fiind o chestiune de alegere personală, o opțiune bună, pe care o recomandă pentru un creștin, pe când Tim Conway vorbește despre o necesitate de a te deconecta și a petrece timp cu Dumnezeu, de a medita la Scriptură ca să crești spiritual și despre imperativul de a-L păstra pe Hristos în centrul gândurilor tale.

Punctele de vedere sunt total diferite. Bill Hybels recomandă un timp în care pune accentul atât pe fond cât și pe formă. Gasește-ți un scaun, un loc plăcut, o masă retrasă într-o cafenea, cu alte cuvinte chiar dacă nu îți place să stai de vorbă cu Dumnezeu, îndulcește-ți timpul respectiv cu nu cumva să ți se facă greață. Ceea ce mă surprinde (sau poate nu) este că folosește exemplul unei bărbat care susține că devenise creștin, însă timpul cu Dumnezeu – (tipul ăsta de lucruri – conform exprimării lui Hybells) –  nu încăpea în programul lui. La insistențele lui Hybels, tipul și-a luat un scaun în care să stea confortabil și să privească grădina și acolo să se întâlnească cu Dumnezeu.

Stau și mă întreb cum anume devenise omul ăsta creștin dacă el nu avea nici măcar o înclinație spre rugăciune. În mod normal devi un urmaș a lui Hritos prin credință, dar vehicolul credinței este tocmai rugăciunea de păcăință – iar rugăciunea devine apoi o condiție și carcateristică a vieții creștine.

Ca unul care am citit cartea lui Hybels despre rugăciune, știu că ceea ce de fapt reprezintă acest timp pe care el îl recomandă nu este neapărat un timp în care te concentrezi pe Dumnezeu și pe Scriptură, ci este un timp în care îți aduni gândurile, faci planuri, analizezi situațiile din viața ta, mai și citești ceva din Biblie, iar ceea ce este foarte important este să faci liniște în interiorul tău (să te oprești din gândire) și să aștepți ca în mintea ta să vină gânduri pe care Hybels le indentifică ca fiind din partea lui Dumnezeu. Așa se pare că și-a contruit biserica lui., Willow Creek.

Pe de altă parte Tim Conway vorbește despre  un timp în care trebuie să ne concentrăm pe meditație asupra Scripturii și pe persoana lui Isus Hristos. Un timp în care persoana principală este Isus Hristos și Cuvântul Lui, nu tu și planurile tale.

Diferențele sunt de la cer la pământ, la propriu. Unul se concentreză pe lucrurile de jos, celălalt pe lucrurile de sus. Fără îndoială că pentru mine Tim Conway rămâne de preferat, din mai multe motive. Iată câteva:

1. Scrierile Bibliei mă învață că a te concentra pe descoperirea caracterului lui Dumnezeu și a voiei Lui este chemarea fiecărui creștin

Efeseni 1:17  – Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui

2. Scripturile mă învață că adevărata înțelepciune pentru viață vine din cunoașterea lui Dumnezeu, nu din acumularea de informații (fără să neg nevoia de educație) .

Proverbe 2:6-12 – Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine. Înţelepciunea ne fereşte de cei amăgitori. Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;

3. Deciziile bune pentru viață au ca sursă cunoașterea și relația personală cu Dumnezeu.

Romani 1:21 – 22 – fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit… 

 4. Lucrurile materiale tind să devină înlocuitoare pentru Dumnezeu, atât ca scop cât și ca sursă a vieții, de aceea avem nevoie ca în mod constant să ne realiniem gândurile, planurile și valorile sub ascultarea și supunerea totală față de Dumnezeu.

5. Dumnezeu promite că dacă ne vom preocupa să asimilăm și să trăim valorile Împărăției, EL va împlini nevoile noastre materiale.

Proverbe 3:5-10. – Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau! Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale. Cinsteste pe Domnul cu averile tale si cu cele dintai roade din tot venitul tau: caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must.

 Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care prefer un discurs creștin ancorat în teologia clasică decât un discurs modern gen Bill Hybels.

Se înțelege deci că prefer atât termenul cât și practica antică a meditației la Scriptură decât ideea de a sta la o cafea cu Dumnezeu. Nu îl pot considera pe Dumnezeu un egal ca să pot să stau la un pahar de vorbă cu El. Consider că I se cuvine mult mai mult decât atât.

Mai jos înregistrările cu pricina.

Celebritatea se apropie de ridicol

Celebritatea se apropie de ridicol, iar audiţiile sunt brutale şi dezumanizante – Mara Wilson

Eu aș adauga ca celebritatea chiar este ridicolă. Oamenii au ajuns să venereze actorul care interpretează un rol mai mult decât eroul real. Și asta este o nebunie.

Unknown

V-o amintiți pe celebra Matilda?  Tânăra de acum nu mai joacă în filme pentru că nu suportă tratamentul din spatele camerelor. Tinerii care caută celebritate ar trebui să citească ce are de spus această tânără.

Imagine that when you were a child, you liked to finger-paint. It was a fun pastime, but it came easily to you, so you never took much pride in it. Regardless, you got a reputation for your finger-painting. Now imagine that, fifteen to twenty years later, people are coming up to you and telling you that they have your finger-paintings up on their walls and that your finger-paints changed your life. It’s flattering, but you haven’t finger-painted in years, and it seems like something you did a long, long time ago. You’ve realized you don’t particularly enjoy getting your hands dirty and that there are other outlets for your creative urges. But people are adamant: are you going to finger-paint again? When? Wait, you’re not? Why not?….

citește mai departe…  http://marawilsonwritesstuff.com/are-you-still-acting/

Pentru o traducere selectivă în limba română, citește aici.

Io mi-s Doamne pui de drac – Vitamina C cu alte vitamine

Mi-a recomandat cineva acest clip – un concert așa zic creștin. Iata unde duce ceea ce se numește relevanță culturală.

Dumnezeu să aibe milă de ei. Asta înseamnă libertatea prin har?

Papa Francis I și păparea evanghelicilor

safe_imageAm urmărit și eu prezentarea noului papă și discursul de inaugurare în fața zecilor de mii de admiratori din piața Sfântul Petru.  Privind din perspectiva unui catolic, evenimentul este unul de referință în istoria recentă a bisericii catolice. Din perspectiva mea ca și creștin evanghelic lucrurile nu au nici o relevanță. Ba mai mult, atât istoria mișcării evanghelice cât și doctrina biblică îmi pretinde ideea de repudiere a unui astfel de titlu sau poziție.

Un om care să fie înlocuitorul lui Hristos pe pământ ca și cap al Bisericii catolice sau universale nu este altceva decât o blasfemie la adresa adevăratului Cap al Bisericii, Isus Cristos Domnul, Dumnezeu binecuvântat în veci.

Iată ce titluri deține papa (sper să le fi tradus corect):

– Sfinția Sa Papa

– Episcop al Romei și înlocuitor al lui Isus Cristos

– Succesor al Sf. Petru, prinț al apostolilor

– Supremul Pontif al Bisericii universale

– Patriarhul Vestului

– Slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu

– Arhiepiscop al Italiei

– Arhiepiscop si Mitropolit al Provinciei Romane

– Suveran al Statului-Oraș Vatican

Deși mulți încearcă astăzi să dea o notă de acceptare și respect pentru bisericile de stat, eu unul nu fac parte din această categorie. Ba din contră, critic și protestez cu vehemență împotriva acestor biserici și fețe bisericești pentru că „nici ei nu intră în cer și nu lasă nici pe alții”.

Se pare că evanghelicilor trebuie să li se reamintească în ce anume a constat reforma lui Martin Luther. Reamintesc câteva rânduri:

  1. Luther a negat autoritatea papală și autoritatea bisericii
  2. Luther a negat infailibilitatea papei
  3. Luther a negat sacramentele bisericii catolice
  4. Luther a negat mântuirea prin fapte bune sau indulgențe promovate de biserica catolica

http://historysage.com/jcms/images/PDFs/04-Reformation.pdf

http://voices.yahoo.com/martin-luthers-outrage-against-roman-catholic-1948562.html?cat=34

Temele majore ale reformei au fost următoarele:

  1. Sola Scriptura
  2. Sola Fide
  3. Sola Gratia
  4. Solus Christus
  5. Soli Deo Gloria

 http://www.reformationtheology.com/2009/10/the_main_issue_of_the_reformat.php

Nu le mai explic pentru că orice evanghelic ar trebui să le știe, dar realitatea ne spune alta.

Sunt însă intrigat de faptul că tot mai mulți evanghelici, începând cu cei din SUA și până la cei din România, au început să cocheteze cu bisericile oficiale, de bună seamă în scop politic sau social, însă problema este mult mai gravă pentru că ne comunică ceva: reforma lui Luther cu cele 5 principii ale ei nu mai înseamnă mare lucru în lumea evanghelică de astăzi. Și asta mă doare.

Tot mai mulți creștini evanghelici acceptă ideea că oamenii sunt mântuiți în biserica catolică sau ortodoxă, iar acest lucru pornește bineînțeles de la liderii evanghelici. Nu conteză că teologiile celor două mari biserici sunt axate pe sacramente și că relația cu Dumnezeu se face prin intermediul bisericii. Soteriologia sau teologia mântuirii devine tot mai neînsemnată. Sufletul omului devine din ce în ce mai ieftin, iar pe ei îi intereseză politica. Oamenii se duc în iad cu milioanele atât datorită păcatelor lor dar și pentru că o viață libertină este tot mai promovată și cei care ar trebui să protesteze sunt tot mai puțini. Viitorul este sumbru, în opinia mea.

Cine nu știe istorie, îi va repeta greșelile. (Nicolae Iorga – dacă nu mă înșel). Arthur Hunt III afirmă că dacă controlezi istoria, controlezi viitorul.

De aceea alegerea noului papă mă lasă rece. Îmi aduc aminte de alegerea papei Benedic XVI când la fel ca acum se puneau mari speranțe în ceea ce urma să facă. Iar cel mai de seamă eveniment a fost vizita la Mosqeea Albastră, în Turcia, în 2006, unde a urmat ritualul islamic de rugăciune. Nu îmi aduc însă aminte ca musulmanii să fi venit la Vatican să se roage.

http://www.traditioninaction.org/religious/m012rpRatzingerInMosque.html

Evanghelicii au uitat principiile reformei și par că se apropie cu pași mari de o instituționalizare asemănătoare bisericilor de stat. Faptul că foarte puține voci se mai ridică împotriva teologiei catolice sau ortodoxe spune și asta multe. Vrem să dăm bine ca să nu mai auzim că ne credem sfinți sau superiori. Vrem să părem că îi acceptăm și că suntem deschiși la dialog numai de dragul imaginii și a corectitudinii politice. Dialogul interconfesional se axează tot mai mult pe lucrurile comune și mai puțin pe cele diferite. Asta ca să nu creem un climat de critică și prăpastie, spunem noi. Ne dorim pace cu orice preț, chiar dacă prețul este ADEVĂRUL Evangheliei.

Știați că în Norvegia și celelalte țări scandinave, confirmarea – care este un sacramant catolic – este act cultic, alături de botez și cină, în majoritatea bisericilor evanghelice? De ce? Pentru că au cochetat cu biserica de stat și au preluat încet și sigur practici ale acesteia.

Știați că în Norvegia cu greu găseți creștini evanghelici care să nege veridicitatea spirituală a bisericii de stat sau cea catolică?Știați că majoritatea evanghelicilor scandinavi nu sunt în stare să prezinte Evanghelia ca fiind eliberarea de sub robia păcatului?

În încheiere, alegerea noului papă nu face decât să sădească în mine sentimente de mânie la adresa acestei poziții dar și tristețe amestecată cu îngrijorare față de evanghelicii care au uitat principiile reformei și se întorc la ceea ce au vărsat (alții).

Dumnezeu să aibe milă de noi.

Copleșit de dragostea Lui – sau boala și credința.

Cornel Vicol este un credincios din Ploiești, de la Biserica Evanghelica sau creștini după evanghelie, din strada 1907 din Ploiești. Dumnezeu l-a trecut printr-o experiență de care fugim cu toții – boala. Și nu orice boală. Vă rog să citiți mărturia lui trimisă prin e-mail. Vă va ajuta cu siguranță.

vicol

Acest mesaj se doreste a fi un mesaj de mulțumire față de rugaciunile voastre. Dumnezeu m-a purtat pe bratele Sale si mi-a fost alaturi si in momentele mai usoare dar mai ales in cele mai grele. Astazi s-a implinit o luna de la operatie si pot sa spun ca sunt iarasi sanatos si bine, desi recuperarea inca nu s-a terminat. Faptul ca saptamana viitoare incep din nou serviciul, cred eu ca spune multe despre starea mea de sanatate
Pentru cei care acum primesc primul mail de felul acesta si nu stiu ce s-a intamplat cu mine, reiau pe scurt sirul evenimentelor:
–          Pe 14.01.2013, am primit diagnosticul de tumora pe vezica. Primele simptome, adica urinare cu sange si usturimi le-am avut la sfarsitul lunii decembrie 2012, in perioada serbarilor de Nasterea Domnului, desi medicii spun ca tumora este foarte veche (se estimeaza cel putin 2 ani). N-am bagat de seama pana atunci.
–          Pe 22.01.2013 dupa ce am facut tomografie mi s-a spus ca este o tumora, de 70/45 mm, vezicala infiltrativa, adica peretele vezicii este afectat si nu se stie unde se va infiltra tumora, drept pentru care ar trebui sa mi se scoata vezica cu totul si sa mi se faca alta vezica (neovezica). Procedura consta in faptul ca, dupa ce vezica imi este scoasa, se ia o bucata din intestinul subtire (organismul nu ar suporta un corp strain) si sa mi se faca alta vezica. Daca aveam 80 de ani mi-ar fi scos un furtun prin burta si as fi umblat prin casa cu punga de urina. Dar pentru ca am doar 35 de ani au vrut cu tot dinadinsul sa ma faca ca nou.
–          Pe 29.01.2013 la Institutul Fundeni din Bucuresti, mi s-a facut interventia de rezectie, adica de inlaturare a tumorii vezicale si astfel s-a oprit sangerarea. Problema nu s-a rezolvat prin aceasta operatie si doctorii au spus ca peretele vezicii este in continuare afectat si ramanem la prima varianta, adica joi, pe 7 februarie 2013 sa ma internez si vineri, pe 8 februarie sa aiba loc interventia de inlocuire a vezicii.
***
–          Pe 8 februarie a avut loc operatia de neovezica. A durat aproximativ opt ore. O doctora anestezista rezidenta, credincioasa, care  a auzit de la alti credinciosi despre mine, a cerut sa asiste la operatie, desi lucra la o alta sectie a Spitalului. I s-a dat acordul. Nu a stat cele 8 ore cat a durat operatia, dar remarca ei dupa aceasta interventie a fost ca medicii au facut o adevarata lucrare de arta, in sensul ca nu a fost deloc afectat vreun alt organ sau vreo alta functie. Dumnezeu este Acela care a dat intelepciune si precizie medicilor si a facut ca operatia sa fie una reusita.
–          Au urmat 6 zile la reanimare cu tuburi de oxigen, cu furtune in nas, gat stomac si drenuri, apoi inca 5 zile la salon. In fiecare zi progresele erau vizibile si ma simteam din ce in ce mai bine
–          De doua saptamani sunt acasa si am continuat recuperarea. Daca in primele nopti purtam scutece pentru adulti si mergeam la toaleta la maximum 2 ore, astazi merg la toaleta la 5-6 ore pe timp de zi si la 4-5 ore pe timp de noapte.
–          Saptamana aceasta mi-a venit si rezultatul la biopsie de la tesuturile prelevate la prima operatie. A fost o tumora maligna, deci cancer, localizata exclusiv la vezica, fara a fi afectate alte organe. O data ce vezica a fost extirpata a fost indepartat si cancerul. Raman insa sub observatie si voi face control periodic, la 3-6 luni, (sange , urina , ecograf, tomograf/RMN) pentru ca daca tumora a aparut la vezica ”din senin” , atunci nu se stie unde poate aparea din nou, daca mai apare.
Acestea sunt cuvintele medicilor. Eu sunt in mana bunului Dumnezeu care controleaza fiecare amanunt al vietii mele. Dumnezeu sa ne tina si pe noi credinciosi Lui in fiecare amanunt al vietii noastre!
Mult timp de acum incolo voi trage invataturi din experienta aceasta. Primele, cele care imi staruie in minte la momentul acesta ar fi:
–          Am fost coplesit de dragostea lui Dumnezeu. Daca pana acum il vedeam pe Dumnezeu ca Salvator, ca unul Atotputernic care a avut mila de mine si m-a salvat, m-a iertat, pentru ca m-a convins ca sunt un nimeni fara El, de data aceasta am inteles mai bine dragostea Lui, mangaierile Sale, am inteles ce inseamna sa fie tot timpul Dumnezeu langa cineva cu pacea si linistea pe care numai El stie sa o dea.
–          Am inteles in perioada aceasta ca suferinta te tine departe de pacat. Si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am avut nici un moment ganduri de cartire sau de cearta cu Dumnezeu : ”De ce eu Doamne ?, etc ”. Am fost spectator la minunile pe care Dumnezeu le facea in viata mea. Iar daca am amintit de cartire nu inseamna ca totusi m-am gandit la asta ci doar faptul ca am fost intrebat daca am avut astfel de ganduri
–          Am invatat sa traiesc viata cadru cu cadru: in perioada cat am stat la Reanimare/ Terapie intensiva am invatat sa ma rog pentru fiecare detaliu din viata mea: faptul ca respir fara aparate este indurarea Sa, am invatat sa cer in rugaciune sa pot sa dorm cateva ore si faptul ca imi da somn este mila Sa, am invatat sa pretuiesc ca pot sa stau in fund sau ca pot sa fac cativa pasi si am inteles ca asta e iubirea Sa.
–          Am fost uimit de mobilizarea credinciosilor care s-au unit in rugaciune pentru mine. Nu neaparat pentru mine ca persoana ca nu sunt vedeta si multi din cei care s-au rugat nici nu ma cunosteau personal , dar au fost impresionati de diagnosticul pe care l-am primit si de varsta la care a venit boala aceasta. S-au rugat din ce stiu eu, adica din ce mi s-a confirmat, intre 500-800 persoane, din cel putin 7 judete ale tarii si din cel putin 6 tari ale lumii. M-am bucurat ca a fost si un exercitiu pentru fiecare credincios: sa ma rog pentru un lucru si sa vad ce se intampla, lasand controlul total lui Dumnezeu.
Asadar sunt vesti bune si sunt ganduri de recunostinta la adresa lui Dumnezeu si de multumire fata de credinciosii care au simtit impreuna cu mine intr-un numar atat de mare. Am fost deja la Adunare, am trecut si pe la serviciu cateva ore, am inceput din nou sa merg la azilele de batrani, deci lucrurile reintra in normal ca activitati, dar cu schimbari profunde launtrice.
Domnul Isus vine iarasi, foarte curand si ne vrea curati , ne vrea sfinti !
Si pentru ca este 8 martie, un gand bun fata de mame, fata de sotiile voastre sau fata de voi daca cele care cititi mailul sunteti fete/femei! Sa aveti o primavara frumoasa cu EL!
Cu sinceritate,
Cornel Vicol