Pentru ca in prezent multi crestini se invinuiesc unii pe altii fie de legalism fie de libertinism, voi incerca sa explic putin cei doi termini pentru a nu se mai folosi in mod gresit atunci cand vorbim de coduri etice evanghelice. Si unii si altii vor sa isi justifice teologia si partea practica a credintei lor.

 Unul dintre pasajele biblice care pune in contrast cele doua extreme il gasim in Filipeni 3.

 Prima parte, de la v. 1- 11, defineste si exemplifica legalismul.

 Intai Pavel da o avertizare cu privire la iudaizatori, adica aceia care spuneau credinciosilor dintre neamuri ca trebuie sa se taie imprejur si sa tina Legea ca sa poata fi mantuiti. (v.2-3). Pavel arugmenteaza cu propriul exemplu: el sustine ca daca intradevar este cineva care sa se poate lauda cu Legea atunci el este acea persoana si afirma ca “in ce priveste neprihanirea care o da Legea – este fara vina” (v.6).

 Insa Pavel continua si spune ca toate aceste fapte si viata lui de dinainte le-a socotit ca si gunoaie fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hritos, (v.7) si apoi afirma ca doreste sa fie gasit in El, in Hristos, nu cu o neprihanire castigata de el prin faptele legii ci vrea sa fie socotit neprihanit prin credinta. (v.9)

 Pe scurt, Pavel afirma ca neprihanirea si indreptatirea noastra inaintea lui Dumnezeu este valabila doar prin credinta, nu prin fapte.  Nu putem fi primiti de Dumnezeu pe baza faptelor noastre ci doar pe baza credintei.

 Libertinismul este a doua extrema pe care Pavel o trateaza in acest capitol.

Problema de atunci era ca unii spuneau ca sunt mantuiti insa viata lor era total contrara legii lui Dumnezeu. Acestia spuneau ca sunt mantuiti prin credinta si deci pot sa traiasca cum vor: in imoralitate, in petreceri pacatoase, in betie, etc. Ei afirmau ca nu conteaza ce faci cu trupul pentru ca sufletul este cel care va fi mantuit.

Pavel afirma aici ca ei “se poarta ca vrasmasi ai crucii lui Hristos” (v.18) si ca sfarsitul lor este pierzarea (v.19). El ii caracterizeaza astfel: “Dumnezeul lor este pantecele,  slava lor este in rusinea lor si se gandesc la lucrurile de pe pamant.” (v.19)

 Pe scurt, libertinii sunt oameni care se situeaza in partea opusa iudaizatorilor prin faptul ca nu respecta absolut deloc standardul moral dat de Lege deoarece ei se considera mantuiti prin credinta.

 In aceste conditii, care este indemnul si exemplul lui Pavel?

 Raspunsul il avem in pasajul din v.12-16 unde Pavel ne da cateva principii  importante care sa ne ajuta in aceasta dilema.

1. Credinciosii trebuie sa inteleaga ca intoarcerea la Dumnezeu nu inseamna automat desavarsirea noastra (v.12) si deci suntem pasibili de cadere si traire in pacat datorita naturii noastre pacatoase;
2. Intoarcerea la Dumnezeu ne-a asezat intr-o alergare pe  calea ingusta spre Dumnezeu, care dureaza toata viata. Trebuie sa intelegem deci ca trebuie sa alergam in asa fel incat sa  primim premiul chemarii ceresti (v.13)
3. Este nevoie de maturitatea spirituala pentru a gadi in acest mod – v.15
4. In lucrurile in care nu gandim la fel trebuie sa cerem sfatul direct a lui Dumnezeu. (v.15) (iar prima modalitate de raspuns este Cuvantul Lui.)
5. Alergarea despre care vorbeste Pavel este viata noastra, iar in lucrurile in care am ajus la aceeasi parere, sa traim la fel.

 Concluzia care o tragem din acest pasaj este urmatoarea:

 Legalismul si libertinismul se refera strict la doctrina mantuirii. Legalistii pun anumite lucruri langa credinta mantuitoare, cum sunt legea si faptele in cazul lui Pavel, iar libertinii nu cer absolut nici o schimbare morala sau de etica. Libertinii vor sa traiasca cum vor ei fara nici o restricite morala din partea bisericii.

Astfel, aplicatia pratica pentru bisericile evanghelice este ca mantuirea nu trebuie privita ca fiind conditionata de: botez, imbracaminte, televiziune, muzica, participare la biserica, numarul de copii, machiaj, bani, proprietati, etc.

 Dar in acelasi timp viata de credinta trebuie sa demonstreze faptul ca persoana respectiva este nascut din  nou in mod real si ca il slujeste pe Dumnezeu iar acest lucru trebuie sa se veda intr-o viata transformata. Viata de credinta trebuie sa reflecte caracterul lui Dumnezeu.

 Pavel cere in versetul 17 sa calcam pe urmele lui. Care sunt urmele lui?

 Iata cateva versete din scrierile lui Pavel:

Romani 6: 1-2: Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

 Efeseni 4: 17 – 24: iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,  avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s’au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n’aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi, cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

 1 Corinteni 9:27  Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

2 Timotei 2:22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

 Romani 12: 1-2 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

 Mai sunt multe alte pasaje, insa un lucru trebuie sa intelegem: un om nascut din nou are in el dorinta de sfintenie si de a fi placut lui Dumneze.  

1 Ioan 3:3 –  Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.

 Daca prin noi cei din jurul nostru sunt ispititi sau pusi in situatii de a pacatui, suntem si noi vinovati de pacatul lor. Domnul Isus a trebuit sa plateasca taxa pentru templu nu pentru ca trebuia sa o plateasca ca sa fie placut lui Dumnezeu ci pentru a nu-i face pe altii sa pacatuiasca:

Matei 17:27 Dar, ca sa nu-i facem sa pacatuiasca, du-te la mare, arunca undita, si trage afara pestele care va veni intai; deschide-i gura, si vei gasi in ea o rubla pe care ia-o si da-le-o lor, pentru Mine si pentru tine.

 Astfel, daca prin modul in care te imbraci ii fac pe altii sa pacatuiasca esti vinovata de acelasi pacat; daca prin modul in care ma comport ii fac pe altii sa pacatuiasca, chiar daca pentru mine nu este nici o problema, sunt si eu vinovat de aceleasi pacat. Daca in viata mea sunt lucruri care ma indeparteaza de viata de evlavie si sfintenie si ma pun nu numai pe mine in sitatii pericolase dar le slabeste credinta si altora ma pot face astfel vinovat de caderea altora mai slabi. 

 Sa fim deci atenti ce predicam, cum umblam, “si sa ne ducem pana la capat mantuirea noastra, cu frica si cutremur”. Filipeni 2:12

 In concluzie, alegem sa traim intr-un mod usor, fara prea mare bataie de cap in ce priveste sfintenia, sau din dragoste pentru Dumnezeu suntem gata sa traim la un standard moral inalt in asa fel incat numele lui Dumnezeu sa fie glorificat? Folosim Biblia pentru a ne verifica viata sau autorii moderni de carti culturale?

 Fiecare alege. 

Iata o experienta personala

Era acum cativa ani intr-o tabra de tineret cu corturile organizata intre evanghelisti, baptisti si penticostali, eu fiind unul dintre lideri. Au participat in jur e 50 de tineri. Impreuna cu ceilalti lideri am stabilit un standard moral inalt in ce priveste modul de imbracaminte si de relationare intre tineri.

Am stabilit inca de la inceput ca baietii nu au voie sa stea la bustul gol, ca nu au voie sa se spele in acelasi loc si in acelasi timp cu fetele si ca nu au voie sa se plimbe in pereche, singuri, chiar daca inainte de tabara acestia erau „prieteni”. Am stabilit de asemena ca fetele nu au voie sa se imbrace provocator ci cat mai decent posibil, potrivit pentru activitatile pe care le aveam. La ora de inchinare si studiu biblic prezenta era obligatorie. Baietii nu aveau voie sub nici un chip sa intre in corturile fetelor iar zona afost impartita in doua – una de corturi pentru fete si una de corturi ptr baieti, fiind o distanta accetabila intre cele doua zone. Orele de culcare erau respecate cu sfintetnie.

Printre participaniti a venit si o fata studenta care era din Cluj si care era intoarsa de curand la Dumnezeu, insa ea inca nu putea sa inteleaga ce inseamna standard moral inalt in imbracaminte asa ca ea nu avea nici o problema in a se imbraca in tinute destul de provocatoare decoltate care erau o ispita reala pentru baieti. Puteam vedea cum privirile baietilor erau atrase efectiv de imbracamintea acestei fete. Pentru a nu fi o pricina de poticnire nici pentru unii nici pentru altii am ales sa stau de vorba cu ea intr-un mod prietenos si sa ii explic problematica aceasta din punct de vedere biblic.

In timpul acestei discutii acea fata mi-a marturisit ca nimeni nu ii dadu-se aceste explicatii si ca ea credea ca totul este in regula cu imbracamintea ei. Dupa aceea, desi nu avea altfel de imbracaminte la ea si desi eu nu ii spusesem cum anume exact sa se imbrace, ea a imprumutat elemente de imbracaminte de alte fete si a incercat pe tot parcursul taberei sa aibe grija cum se imbraca. Pentru mine ea a fost un exemplu real de dorinta de conformare dupa standardul biblic.

Iata deci ca se poate si altfel.