Arhive lunare: Martie 2012

Relevanța culturală – vițelul de aur al generației moderne

Relevanța culturală este unul dintre cele mai dezbătute subiecte, dacă nu chiar cel mai dezbătut subiect  in lumea teologică contemporană pentru că are legătură cu tot ce înseamnă preactica creștină, modul de organizare al serviciilor religioase și, poate cel mai important, modul în care Biblia este interpretată. Pe de o parte se susține interpretarea și adaptarea culturală a teologiei iar pe de alta parte se susține că relevanța culturală nu are nimic de a face cu mesajul. Textul din Exodul 32, istoria vițelului de aur, cât și efectele vizibile ale acestei filozofii ne demonstrează că mesajul nu poate fi indepenedent de metode și de practicile propuse in bisericile care se doresc relevante cultural.


1. Contextul apariției vițelului de aur

Istoria vițelului de aur se găsește în cartea Exodul care ne descrie modul supranatural prin care Dumnezeu i-a scos pe evrei din Egipt prin mâna lui Moise și în care Dumnezeu s-a revelat pe Sine poporului. Dupa ieșire și trecerea Mării Roșii, Dumnezeu începe să îi dea lui Moise instrucțini  pentru organizarea poporului și pentru închinare culminând cu darea celor 10 porunci.

În timpul în care Moise era pe munte pentru a primi tablele Legii poporul s-a apropiat de Aaron și i-a cerut să le facă un vițel de aur care să-l reprezinte pe dumnezeul care i-a scos din Egipt și din cultura păgână egipteană. Astfel Aaron le cere aurul pe care îl aveau, îl prelucrează și face din el un vițel din aur în fața căruia poporul să se închine.

Mai mult, pasajul ne prezintă faptul ca Aaron, ca să dea o aparență de religiozitate și credință în Dumnezeu, a organizat o sărbătoare în Numele Domnului și a zidit un altar în fața vițelului. A amestecat astfel păgânismul antic și cultural cu credința in Dumnezeu real, care tocmai se revelase poporului, ceea ce a facut ca poporul să păcatuiască în mod inacceptabil. Biblia descrie poporul ca fiind “ fără frâu, pentru că Aaron îl făcuse fără frâu ”, Exodul 32:25.

Faptul că poporul a cerut un vițel de aur nu a fost întâmplător.

Vițelul de aur era o reprezentarea a zeiței egiptene Hathor, cea mai popluara zeiță în vremurile antice – care era simbolizată fie printr-o femeie fie prin capul unei vaci sau vițel. Hathor era zeița femeilor, asociată cu distracția, dansurile, muzica de percuție, fertilitate, sex, frumusețe feminină, machiaj, etc. În vremurile cele mai vechi existau doar femei preotese dar cu timpul au fost acceptați și bărbați care să slujească.

scultura Hathor

           Hathor

Hathor – zeița egiptului antic

surse imagini: Wikipedia

       Ceea ce au vrut evreii atunci, iar mai târziu și urmașii lor, a fost permisiunea de a fi ca celelalte popoare: au vrut să se conformeze culturii egiptene din care tocmai fuseseră scoși și eliberați și au copiat astfel modelul de închinare și stil de viață egiptean, amestecându-l cu elementele sfinte cerute de Dumnezeu în închinarea adresată Lui.

Privind la ceea ce s-a întâmplat, se observă ușor că  ceea ce doreau cu adevărat evreii prin venerarea vițelului de aur era de fapt distracția și imoralitatea care făceau parte din închinarea adusă zeiței Hathor.

Între timp Dumnezeu îi spune lui Moise să coboare de pe munte la popor, iar cel mai important lucru este ca Moise, ca lider spiritual al poporului, nu s-a lăsat prins în acest prins în acest sincretism religios ci a dărâmat vițelul, l-a ars și apoi a făcut o chemare pentru Domnul l-a care a răspuns copiii lui Levi. În ziua aceea au murit aproape 3000 de oameni, acest fapt fiind o avertizare atât pentru popor cât și pentru generațiile următoare.

2. Bisericile contemporane și închinarea modernă

În bisericile care se doresc relevante cultural se pot identifica atât elementele pe care evreii le-au venerate în cinstea vițelului de aur cât și motivațiile care au stat  la baza închinării lor pagâne amestecată cu elemente din închinarea cerută de Dumnezeu.

Exodul 32 ne dezvăluie următoarele chestiuni care țin de relevanța culturală:

    1. Relevanța culturală  aduce rebeliune împotriva disciplinei Scripturii – (v.1.)  Poporul l-a respins pe Moise și tot ce le spuse-se el până atunci, respingând astfel un stil de viață disciplinat si moral pe care Dumnezeu dorea să îl stabilească în cadrul poporului.
    2. Relevanța culturală se dorește un amestec al elementelor culturale populare cu cele religioase creștine. ( v.5,6)  La fel ca Aaron, liderii creștini de astăzi se fac vinovați de introducerea și amestecarea standardelor credinței creștine cu elementele culturale moderne, ducând astfel la un stil de viață indisciplinat spiritual în cadrul bisericilor evanghelice, un stil de viață neevlavios și condus de valorile și trendurile culturale moderne.
    3. Relevanța culturală are în centrul ei muzica modernă și crearea unui  mediu de închinare axat pe elemente emoționale. Se confundă inchinarea cu muzica și cu starea emoțională creată de muzică și instrumente  (v.6)
    4. Relevanța culturală este percepută de credincioșii imaturi ca fiind un strigăt de razboi împotriva porților iadului – (v. 17) Tânărul Iosua aude gălăgia din tabără și crede că este un strigăt de război însă Moise, ca lider spiritual matur, înțelege că este doar un popor care cântă. Această înțelegere și cunoaștere a realității din tabără nu s-a născut din studiile pe care Moise le făcuse in Egipt ci din relația și părtășia puternică pe care el o avea cu Dumnezeu.
    5. Relevanța culturală este încurajată tocmai de liderii creștini, din dorința de succes, din mândrie și din imaturitatea spirituală, având ca efect dorința de acceptare din partea oamenilor și a societății.  (v.21-24)

3. Efectele practice in viețile creștinilor care se doresc relevanți cultural

              Cea mai mare problemă a bisericilor relevante cultural și a pastorilor/liderilor creștini care susțin acest trend este schimbarea mesajului evangheliei.

 Efectele din viețile tinerilor creștini și a credincioșilor care se doresc relevanți cultural sunt asemănătoare cu cele din poporul evreu atunci când s-au închinat în fața vițelului de aur:

– ascultarea și acceptarea muzicii moderne, atât creștine cât și necreștine;

– acceptarea dansului ca lucru normal în biserici și în viața privată;

– în unele biserici serviciile congregaționale nu se deosebesc foarte mult de concertele necreștine;

– distracția devine parte integrantă și scop al stilului de viața;

– vestimentația, machiajul și frizurile trebuie să fie la modă, atât feminine cât și masculine;

– credincioșii evlavioși și conservatori care doresc sa se ferească de efectele culturii modern sunt priviți ca învechiți și fundamentaliști;

– nu există discernământ spiritual pentrucă nu există creștere spirituală biblică;

– există o tendință și dorință foarte mare de redefinire a termenilor teologici consacrați ca: pocăință, păcat, sfințenie, religiozitate, umilință, moralitate, evlavie, etc.

– păcatul este văzut și predicat ca o problemă nu ca rebeliune și acțiune voită împotriva lui Dumnezeu; astfel mesajul este golit de predicarea pocăinței și chemarea la o schimbare radicală a vieții și atitudinii față de păcat.

O experiență personală:

Am fost invitat de curând să predic unui grup de tineri, de care o biserica evanghelică norvegiană se ocupa în mod constat. Acest grup de tineri a fost, în ultimii ani, în mod constant dus în tabere creștine și aproape săptămânal aceștia au fost chemați la sport și distracție dar și discuții pe marginea Bibliei.  Am predicat despre cele 10 porunci și despre faptul că acestea nu sunt anulate ci avem încă obligația, ca și creștini, să le împlinim. I-am confruntat cu nevoia de ordine și disciplină spirituală pe care o aduce legea morală a lui Dumnezeu și am subliniat importanța și nevoia de pocăință și schimbare a vieții.

După terminarea programului o persoana din biserică mi-a subliniat faptul că acești tineri nu au neapărat nevoie să audă despre legea morală sau reguli, ci ei au nevoie să audă despre dragostea lui Dumnezeu și acest lucru în condițiile în care tocmai liderii bisericii mi-au spus că sunt îngrijorați  de faptul că deși acești tineri vin frecvent la strângerile de tineret, totuși viața lor nu este schimbată deși ceea ce ei au predicat până acum a fost în general despre dragostea lui Dumnezeu.

Iată deci unde duce dorința de a fi relevant cultural.

4. Soluții împotriva relevanței culturale ca filozofie de lucrare și stil de viață

  1. Rugăciunea de pocăință 
  2. Cuvântul –  reînnoirea minții prin studierea Cuvantului și tranformarea personală voită și conștientă; Romani 12:1-3
  3.  Luarea de atitudine, așa cum au făcut fii lui Levi: proclamarea mesajului evangheliei de pocăință, credință, sfințenie și evalvie ca stil de viață.

p.s. – pentru a citi mai multe despre efectele muzicii rock in bisericile contemporane, citiți aici.

Pastor Chris Oyakhilome – un eretic (2)

Desi in prezent scriu destul de rar pe blog datorita programului foarte incarcat, cand vine vorba de pastorul Chris din Africa de Sud imi fac timp ca sa mai punctez cateva lucruri care sa arate adevarata fata a acestui fals profet si lup imbracat in haina de oaie.

Iata un videoclip pe care l-am vizionat de curand, in care pastorul Chris afirma clar si raspicat ca masturabarea nu este pacat:

Iata cateva afirmatii din videoclip:

2:10 – ” in ea insasi, masturbarea nu este un pacat impotriva lui Dumnezeu”

2:30  – „aici este vorba doar de tine si de trupul tau”

2:40 – „Dumnezeu nu are nimic de a face cu acest lucru”

2:50 – „Dumnezeu nu este ofensat de acest lucru”

3:16 – „in toate Biblia nu se spune nimic despre masturbare”

In tot acest timp pastorul Chris numeste masturbarea doar un obicei ca oricare alt obicei si prin ceea ce spune mai departe face o distinctie intre actele trupului si mintea omului, inducand ideea ca ceea ce faci cu trupul tau nu are nimic de a face cu spiritualitatea sau sfintenia, ceea ce se numeste tehnic – libertinism.

Acest curent sustine ca poti sa traiesti cum vrei si poti sa faci ce vrei cu trupul tau pentru ca acesta nu are nimic de a face cu spiritualitatea ta si in acelasi timp sa fi si mantuit, credincios Domnului. Pentru mai multe detalii asupra termenului vedeti aici. Pavel ii numeste pe cei care traiesc in acest fel „vrajmasi ai crucii lui Cristos”. (Fil. 3:18)

Am auzit pastori si predicatori care afirma ca Biblia nu vorbeste deloc despre masturabre.

Dr. Emanuel Contac face o scurta lamurire asupra acestui lucru, referindu-se la termenul din 1 Corinteni 6:9 – malahii:

……  în Ţările Române încă din sec. 17 prin „malahie” s-a înţeles „masturbare”. Pravila de la Govora (1640), Îndreptarea legii (1652) şi alte texte bisericeşti (de ex., ale lui Antim Ivireanul) fac referire la acest păcat, prescriind anumite „epitimii” (canoane) pentru el.

Avem de-a face cu partea de final a unui proces prin care „malakos” şi-a schimbat sensul: de la „homosexual” (pasiv) la „persoană care practică masturbarea.” (Să nu uităm, în greaca modernă, verbul malakizomai şi substantivul malakia se referă la masturbare). Schimbarea semantică de care vorbesc începe încă de la Ioan Hristostomul (în ale cărui scrieri malakia are sensul de masturbare; vezi Epitimia lxxiii)

http://vaisamar.wordpress.com/2008/12/05/nici-malahii-1-cor-69/

 Desi nu stiu sa spun daca in vremea lui Pavel termenul avea sensul de homosexual pasiv sau masturbare, spiritul Scripturii ne arata ca orice act sexual in afara casatoriei, strict cu partenerul de viata, este imoralitate sexuala, deci pacat indreptat impotriva lui Dumnezeu.  Se oberva de asemenea din datele date de Dr. Emanuel Contac ca Biserica a simtit nevoia sa defineasca masturarea in mod clar ca pacat.

Pentru sustinatorii lui Chris acest videoclip ar trebui sa le dea putin de gandit. Oare un om a lui Dumnezeu nu ar trebui sa sustina sfintenia pe toate planurile, inclusiv sau mai ales in domeniul sexual? Cum este posibil sa faci o asemenea afirmatie ca ceea ce faci cu trupul tau nu are nimic de a face cu Dumnezeu? Biblia afirma clar ca” trupul vostru este Templul Duhului Sfant” in 1 Corinteni 6:19. Apoi in v. 20 Pavel afirma ca atat prin duhul nostru cat si prin trupul nostru trebuie sa fie proslavit Dumnezeu. Este deci masturbarea o proslavire a lui Dumnezeu?

Acest videoclip imi da dreptate cand am afirmat aici si aici ca urmatoarele versete i se potrivesc pastorului Chris si acelora care il urmeaza:

Căci rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei momesc cu poftele trupului, cu desfrânări, pe cei care de abia au scăpat de cei ce vieţuiesc în rătăcire. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. 2 Petru 2:18-19 

(va urma)