Am vizionat si eu filmul documentar Devided. Nu stiu daca ati auzit de el dar a-ti face bine sa cautati sa il vizionati si sa si vizitati pagina web dedicata acestuia la adresa: http://dividedthemovie.com
Filmul face o analiză a lucrărilor de tineret și a lucrării cu copiii in bisericile evanghelice din SUA si Europa, afirmând că modelul de lucrare cu tinerii promovat de societatea vestică nu funcționează. Conform documentarului, o lucrare separată cu tinerii nu este biblică pentru că tinerii nu trebuiesc despărțiți de adulți și de părinții lor. Responabilitatea creșterii lor spirituale trebuie să revină în întregime părinților, și în special taților, iar în biserică aceștia trebuie să rămână împreună.
Iată câteva idei și statistici din documentar:
– în anii 90 peste 80% dintre tinerii care participau la strângerile de tineret părăseau biserica după terminarea liceului.
– în prezent statistica spune că 40% dintre tineri părăsesc biserica în timpul școlii generale, iar alte 45% dintre ei părăsesc biserica in timpul liceului.
– alți 10% părăsesc biserica in timpul facultății.
– 88% dintre copiii crescuți în familii evanghelice părăsesc biserica până la vârsta de 18 ani fără să se mai întoarcă niciodată în biserică.
Câteva cauze:
– Lucrare cu tinerii se învârte în jurul jocurilor și distracției – astfel tinerii nu ajung să se maturizeze;
– Concertele creștine sunt la fel ca și concertele necreștine;
– O teologie deficitară – tinerii nu mai cred Biblia, nu mai cred in creaționism, știu doar idei simpliste
– Ideea de a fii relevant cultural a avut o influență prea mare în lucrările de tineret;
– Divizarea si depărtarea de adulți, de părinții lor și formarea unor grupuri și întâlniri separate; s-a ajuns chiar la biserici separate, speciale pentru tineri;
Soluția:
– Pregătirea părinților pentru a împlini și nevoia de creștere spirituală a copiilor;
– Pregătirea specială a taților pentru a putea să își conducă spiritual familiilor;
– Responsabilizarea părinților de a prelua slujba de educare teologică a copiilor/tinerilor lor
Probabil ca statisticile nu se aplică ÎNCĂ la bisericile din România. Mediul confesional evanghelic din estul Europei, în speță România, este încă diferit de mediul evanghelic vestic, dar cred că în 10 ani se va ajunge la aceleași statistici.
În aceste condiții cred că bisericile evanghelice din România ar trebui să înceapă să acorde ce mai mare prioritate lucrării cu familiile pentru ca părinții să fie echipați și educați în ce privește nevoile adolescenților, tinerilor și copiilor și să poată să fie în stare să își conducă familiile într-un mod spiritual și biblic.
Este nevoie de asemenea de a înțelege că fără implicarea părinților în viețile spirituale ale propriilor copii nu se poate face nimic în această direcție.
Conform filmului, in SUA si Europa s-au pierdut deja doua generații pentru că părinții și-au lăsat copiii pe mâna bisericii și a lucrătorilor ”competenți” ca să îi educe teologic și spiritual. Această metodă a eșuat. Este nevoie de un alt mod de lucru prin implicarea directă și activă a părinților.
Ce avem de facut noi, cei care acum avem copiii mici? Suntem gata să ne responsabilizăm și să ne pregătim pentru a ne crește copiii și spiritual nu numai fizic? Este întradevăr mult mai ușor să îi creștem fizic, însă dacă ne ocupăm de ei și din punct de vedere spiritual, vom culege roadele în viața veșnică, și acest lucru este de departe cel mai important.
Am auzit părinți care se laudă așa mult cu realizările copiilor lor dar dacă îi întrebi dacă copiii lor sunt credincioși ridică din umeri.
Iată un îndemn din partea lui Dumnezeu:
Deuteronom 6:4-9
Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.
Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi.
Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.
Să trecem la treabă deci!
Emanuel - un blog creștin 
Frate Emi ,iata inca o dovada ,ca sa zic asa ,”stiintifica”,ce da dreptate fratilor nostrii batrani care sustineau acest lucru:tinerii nu trebuie sa fie despartiti de restul Adunarii.Mai mult in plimbari si calatirii ,tinerii erau insotiti de un frate mai batran numit de Sfatul de Frati.a venit valul de crestinism modern si tinerii nostrii au dorit „sa avem si noi asa cum au celelalte biserici’ Dar uite ca rezultatele sunt negative.
Salutare frate Lucian,
Intodeauna am sustinut faptul ca tinerii nu trebuie sa fie despartiti de adulti; in lucarare din Bucurestii Noi am incercat sa ii implic pe tineri cat mai mult in biserica, dar totusi cred ca tinerii pot avea si strangeri separate; nu putem sa ii tinem doar ca pe copii, langa parinti. Ei trebuie sa se si maturizeze.
Ideea filmului este metoda de lucru; atunci cand aceasta metoda se concentreaza pe distractii si jocuri normal ca nu merge. Mai mult, lucrarile de tineret tocmai acest lucru il fac, creaza separare intre tineri si adulti.
Poate o solutie ar fi o intalnire doar odata pe luna pentru tineri, care sa fie condusa de adulti maturi.
Sigur ca nu trebuie sa punem la socoteala intalnirile pentru fotbal sau volei, pentru ca sunt recreative si necesare. Vorbim acum de accentul pus de Biserica in lucrarea cu tinerii, iar ideea filmului este inlocuirea lucrarii cu tinerii cu lucrarea cu parintii sau implicarea intregii familii in diverse activitati.