Mai au evreii statutul de „popor ales” inaintea lui Dumnezeu? (2)

Reluand firul postării anterioare de aici si intrebarea daca evreii, ca natiune, mai pot fi numiti popor ales, in acest articol voi analiza, succint si pe scurt, interpretarea legamantului avraamic in Noul Testament.

In articolul precedent am concluzionat cele doua legaminte – avraamic (neconditionat) si mozaic (conditionat de ascultare si implinire a Legii).

Scopul lui Dumnezeu declarat a fost deci sa binecuvinteze toate familiile pamantului prin Avraam, iar acest lucru l-a afirmat inainte de a forma natiunea Israel.  Asadar de aici trebuie sa plecam.

A. Cum se aplica acest legamant la Biserica

Pentru a intelege aplicabilitatea aceasta, vom analiza cateva texte care ne arata modul in care circumcizia – semnul legamantului avraamic – este interpretata de Pavel.

Romani 2:29 –  Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.

Circumcizia este deci interpretata de Pavel (in pasajul largit) in sens spiritual, un act sau semn care (mai) este valabil doar in acest sens. Aceasta valabilitate de care vorbeste Pavel nu se refera la poporul pamantesc Israel, ci la un popor spiritual a lui Dumnezeu. Pavel le vorbeste crestinilor din Roma, evrei si neamuri.

Un alt pasaj important este  Romani 4:9-12.

Acesta argumenteaza ca Avraam este tatal tuturor celor neprihaniti, atat evrei cat si neamuri, iar circumcizia in trup (sau apartenenta la etnie) nemaifiind un criteriu al alegerii in Noul Legamant. Singurul criteriu al alegerii ramane acceptarea credintei pe care o avea Avraam.

Fericirea aceasta  [iertarea si indreptatirea prin credinta]  este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa ,,i -a fost socotită ca neprihănire.” Dar cum/cand i -a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu cînd era tăiat împrejur, ci cînd era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, cînd era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor cari cred, măcar că nu sînt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;  şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care, nu numai că sînt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, cînd nu era tăiat împrejur.

Coloseni 2:11 În El [in Hristos] aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mînă, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pămînteşti.. .

Concluzia este clara, legamantul avraamic, prin circumcizie, este vazut de Pavel ca fiind aplicabil tuturor credinciosilor – evrei (circumcisi in carne) si neamuri (necircumcisi in carne) – atat cei din vechime cat si cei din prezent. Se poate observa conditia ca evreii sa calce pe urmele lui Avraam, altfel nu pot fi considerati copii ai lui Avraam. Domnul Isus afirma acelasi lucru in Ioan 8:39 – Daca ati fi copii ai lui Avraam, ati face faptele lui Avraam .

B. Cine formeaza Biserica?

Observand ca legamantul avraamic este aplicabil dincolo de granitele etnice evreiesti si merge si in sfera spirituala, ne vom uita acum la cateva pasaje care ne explica cine si cum este formata Biserica, Templul lui Hristos, Poporul spiritual a lui Dumnezeu.

Un text important (in opinia mea) il constitue Efeseni 2:11-18  – adnotarile si sublinierile imi apartin

De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului: aduceţi-vă aminte că în vremea aceea [ cand erati morti in pacat] eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, [de Israel]  aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră care din doi [evrei si neamuri] a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, [legea mozaica] şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi [evreii si neamurile] să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. [dintre evrei si neamuri datorita Legii]

El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe [neamuri], şi pace celor ce erau aproape [evreilor]. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.

Aşadar, voi [neamurile] nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii [din vechime – Avraam, Isaac si Iacov, etc], oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Sfintii din vechime impreuna cu sfintii din Noul Legamant – evrei si neamuri – formeaza Casa lui Dumnezeu, Poporul lui Dumnezeu in care au intrat toti cei ce au fost apropiati prin sangele lui Hristos. Imaginea este fara doar si poate o metafora a Bisericii.

Biserica deci nu poate fi considerate o paranteza in istorie. Biserica este insasi scopul istoriei si al legamantului avraamic, pentru ca, potrivit textului de mai sus, formarea Bisericii a inceput cu mult inainte de intruparea lui Hristos.

Daca mergem in gradina Eden, observam inca de acolo ca Dumnezeu promite un Mantuitor, care va zdrobi capul sarpelui – Geneza 3:15. Alegerea lui Avraam si promisiunea facuta lui, si apoi formarea poporului evreu si legamantul mozaic,  nu sunt decat etape in implinirea acestei promisiuni, pana cand Isus Hristos se va intrupa, va face ispasirea inaintea Tatalui si va zdrobi astfel capul sarpelui.

Mantuirea deci vine de la iudei, iar maslinul in care sunt altoite ramuri salbatice, adica neamurile, si impreuna cu evreii credinciosi – urmasii lui Avraam in credinta- formeaza o unitate a sfintilor, care au calcat si calca pe urmele credintei lui Avraam. (Romani 11:17-20)

Biserica deci este formata din sfintii din vechime, evreii care l-au acceptat pe Isus ca Mesia in Noul Legamant si credinciosii dintre neamuri care l-au primit pe Isus ca Domn, prin credinta.

Concluzie

Cred ca putem intelege deja ca poporul ales a lui Dumnezeu capata o alta dimensiune decat un popor fizic si asezat in niste granite politice, un popor ales care are o dimensiune spiritual si din care fac parte oameni, evrei si neamuri, care au avut si au credinta lui Avraam

Dar voi analiza si cateva chestiuni din legamantul mozaic intr-o postare viitoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: