Mai au evreii statutul de „popor ales” inaintea lui Dumnezeu? (1)

Probabil ca deja din titlu unii vor considera o blasfemie chestiunea, dar cred ca aceasta trebuie sa fie o intrebare legitima pentru orice crestin ne-evreu cat si pentru orice evreu mesianic sau nu.

Problema in sine a generat si generaza discutii teologice aprinse si imparte in mai multe categorii teologii crestini. Dintre acestea cel putin doua categorii sunt evidente: teologii dispensationalisti care sustin alegerea permanenta a evreilor ca “popor sfant” si teologii amilenisti care sustin faptul ca Vechiul Legamant cu Israel a fost rupt datorita neascultarii poporului si Dumnezeu a incheiat un Nou Legamant care este la dispozitia tuturor oamenilor – inclusiv evreii – si de aceea evreii ca natiune nu mai pot fi categorisiti ca popor ales in sensul in care acestia erau perceputi in Vechiul Legamant.

In ce ma priveste, ma situez in tabara a doua, deoarece consider ca argumentele teologice sunt mai puternice in favoarea taberei amileniste decat dispensationaliste. Voi argumenta cat mai simplu de ce cred si sustin acest lucru.

1. Elementul esential al legamantului avraamic

Dumnezeu il alege pe Avraam si prin el alege o natiune cu scopul declarat de a binecuvanta toate familiile pamantului. Geneza 12:3, 18:18, 22:18, 26:4 – Prin tine vor fi binecuvântate toate familiilea pământului! Refrenul acesta se repeta de fiecare data cand Dumnezeu repeta legamantul cu Avraam. Esenta lagamantului avraamic este acesta – binecuvantarea tuturor familiilor pamantului, aceasta afirmatie fiind de fapt o profetie a Evangheliei. O detaliere a chestiunii este analizata de Phil Johnson aici.

Astfel scopul alegerii evreilor a fost declarat inca de la inceput ca fiind binecuvantarea tuturor familiilor pamantului, deci o includere a tuturor neamurilor.

2. Importanta nasterii ca evreu in Vechiul Legamant

In timpul formarii evreilor ca natiune in robia egipteana si in pustie, (acolo si-au format o constiinta nationala) Dumnezeu promite prin Moise venirea un Profet (Mesia) – de care ei trebuiau sa asculte – Deut. 18:15-19. Aceasta promisiune se repeta de-a lungul intregului Vechi Testament incepand inca din Eden, iar acest lucru ne arata ca tot Vechiul Testament ne descopera modul in care Dumnezeu a pregatit calea ca EL sa se intrupeze in persoana lui Isus Hristos ca Mesia si Mantuitor pentru orice om de pe pamant care il va accepta – Isaia 52:13-15. Acesta este scopul scrierii Vechiului Testament si implicit al alegerii poporului evreu. Dumnezeu a pregatit astfel o platforma pentru realizarea mantuirii.

De aceea tot ce s-a facut la Cortul Intalnirii si la Templu a fost o imagine a ceea ce urma sa fie si sa faca Hristos.Evrei cap. 9 argumenteaza acest fapt.

De ce era deci important ca DOAR descendentii lui Levi sa slujeasca la Cort sau la Templu? Ei simbolizau slujirea lui Dumnezeu din dragoste si devotament, nu din obligatie. Au avut atitudinea pe care o dorea si o doreste Dumnezeu. Exod 32:25-29 descrie modul in care acestia au ramas langa Dumnezeu atunci cand tot poporul s-a inchinat la vitelul de aur. Ce s-a intamplat apoi? DOAR descendentii lui Levi, din cei trei fii ai lui – Ghersom, Chehat si Merari – se puteau apropia de lucrurile sfinte, dupa cum este descris in Numeri 3:

Descendentii lui Ghersom – aveau grija de elementele exterioare ale cortului

Descendentii lui Chehat – aveau grija de elementele cele mai sfinte din cort care slujeau la inchinare;

Descendentii lui Merarii – aveau in grija curtea cortului si tot ce se afla in ea;

In mod special, familia lui Aaron si descendentii lui au primit slujba de preoti. Nimeni din afara familiei nu avea voie sa faca aceasta slujba. Regulile de viata erau foarte dure in privinta lor, pana acolo ca nu putea nici macar sa isi planga mortii din familie decat daca erau rude de gradul 1. Si aceasta pentru ca preotul era un prototip al lui Isus Hristos – MARELE PREOT.

Chestiunea descendentilor lui Levi era asa de dura si importanta in ochii lui Dumnezeu incat Biblia afirma in Numeri 1:51, 3:10, 38 – “strainul care se va apropia sa fie pedepsit cu moartea”. Cuvantul „strain” nu are doar sensul ”din alt popor sau alta natiune” ci are si sensul de ”profan” adica nici macar din alta semintie sau familie. DOAR descendentii lui Levi se puteau atinge de lucrurile Cortului sau puteau sa faca slujba la Cort sau Templu.

Astfel, in acest context, este afirmata si alegerea evreilor ca popor sfant:

Deut. 7:6,8 – Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. […] Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor  voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din  mâna lui faraon, împăratul Egiptului.

Insa popor sfânt nu înseamnă doar curat spiritual ci înseamnă și pus deoparte. Dumnezeu i-a ales pe evrei și i-a pus deoparte dintre toate popoarele lumii cu un scop anume, acela de a implini legamatul cu Avraam – binecuvantarea tuturor natiunilor pamantului.

Legea ca acestia sa nu se casatoreasca in afara poporului erau stricte si clare, Deut. 7:1-11. Problema nu era doar religioasa, ci problema era si etnica, pentru ca evreii erau pus deoparte – iar alegerea lor pe baza de etnie era in stransa legatura cu viata lor religioasa. In vremea de atunci a te numi evreu era egal cu a fi slujitorul lui Dumnezeu. Cele doua nu se puteau delimita. Astfel ca etnia si religia mergeau impreuna. Se nasteau evrei si erau direct inchinati Domnului prin simpla nastere in cadrul poporului.

Daca problema era doar religioasa, de ce atunci  Neemia au alungat impreuna cu femeile straine si pe copiii lor? De ce nu le-au alungat doar pe femei? Tocmai pentru ca etnia si religia mergeau impreuna. Sigur ca au fost si exceptii de la aceasta regula, si vedem chiar in genealogia lui Isus, insa acestea ne arata deshiderea lui Dumnezeu catre alte natiuni. Chestiunea insa nu era o regula. Regula era clara – nimeni din afara poporului nu putea sa fie numit evreu si slujitor al lui Dumnezeu decat prin nasterea din parinti evrei.

3. Conditia legamantului mozaic

Daca legamantul avraamic nu contine nici un fel de conditie, legamantul mozaic a fost conditionat de ascultarea si pazirea poruncilor. (o analiza mai detaliata gasiti aici ) Neimplinirea acestor conditii ducea automat la ruperea legamantului.

Exod 19:3-6 – Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel: „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

4. Promisiunea unui Nou Legamant

Profetii despre Vechiul Legamant si promisiunea unui Nou Legamant sunt multe in Biblie. O expresie des intalnita este „in ziua aceea”. Printre profetiilor acestui Nou Legamant, unul se distinge foarte clar:

Ieremia 31:31-33, Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

Implinirea acestui legamant este explicate in Evrei cap. 8

v. 7 afirma: În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.

Observati ca aici Dumnezeu face apel la legamantul mozaic si la conditiile legamantului, pe care le-au incalcat, astfel ca Dumnezeu promite un Nou Legamant – de data aceasta un legamant care va cere o schimbare interioara nu o conformare exterioara dupa niste porunci si legi – “Voi pune Legea Mea inauntrul lor..

(Aplicabilitatea acestui Nou Legamant la neamuri o voi discuta intr-o postare ulterioara.)

Concluzie

Pana acum am observat ca poporul a incalcat legamantul mozaic iar Dumnezeu promite un Nou Legamant cu casa lui Iuda si casa lui Israel, un legamant care va avea ca scop schimbarea interioara a omului si dragostea pentru Dumnezeu din inima.

De asemenea sa retinem ca legamantul avraamic nu a intrat in discutie pentru ca acesta este neconditionat. Voi trata si acest aspect in urmatoarea(le) postare(i).

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. marcel stepan | Răspunde

    Dumnezeu la ales pe Israel ca popor in care sa ,,segregheze”saminta lui Avraam.Imprastierea printre neamuri, casatoriile mixte sint benefice acestui proces.Cain si Abel,Esau si Iacov ,intotdeauna au fost doua seminte ,saminta sarpelui si saminta femei.Pentru imlinirea promisiuni Lui Dumnezeu catre Avraam ,copilul nascut din Sara are intietate.Dezbaterea cuvintului lui Dumnezeu pe aceasta tema necesita o privire de ansamblu asupra celor doua seminte ,din Genesa pina in Apocalipsa lui Ioan.Pina la urma lupta se da intre fii luminii si fii intunericului intre fii Lui Dumnezeu si fii celui rau.Jertfa Domnului Isus ii rascumpara doar pe fii luminii , ceilalti intotdeauna vor fi primii in pretentii fara a avea chemarea prin descoperirea Duhului Sfint.

    1. Domnule Marcel Stepan, aveti o imagine distorsionata si nerealista a Bibliei.
      Ioan 3:16 – Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul lui Fiu pentru ca ORICINE crede in El sa nu piara ci sa aibe viata vesnica. Nu exista nici un criteriu de limba, rasa, etnie sau orice altceva prin care Dumnezeu alege sau nu oameni. Decizia personala a omului este ceea ce conteaza in privinta mantuirii impreuna cu nasterea din nou lucrata de Duhul Sfant.

  2. Intuiam pozitia ta amilenista, dar vroiam confirmarea. Eu sunt pe cealalta parte a baricadei: pozitia premilenista. Acum ce facem? Ne desfasuram explicatiile si demonstratiile ca in cazul discutiei predestinare vs. liber arbitru, ceea ce ar fi in mare o pierdere de vreme? Sau ne oprim aici indicand prin linkuri unde pot citi cei interesati sa-ti formeze o parere? … Intrucat s-au scris volume groase pe aceasta tema (ca si pe cealalta) fara sa se ajunga la un numitor comun, eu optez pt a doua varianta, drept pentru care voi lasa cateva directii (nu de alta dar vom termina ca 2 copii care se galcevesc pe vreo prajitura: a mea e mai buna. ba a mea e mai buna. si tot asa. 🙂 )

    1. pentru o expunere informata, clara si fundamentata biblic, recomand http://ioan8.wordpress.com/2011/02/25/update-ce-spune-duhul-in-mod-lamurit-partea-a-ii-a-are-israel-viitor/

    2. pentru cei care au prejudecati cu privire la paul dan si fac bubite doar la gandul ca impartasesc aceeasi pozitie escatologica, si ca sa nu cumva sa-si abandoneze doctrinele corecte din aceasta cauza, recomand o expunere destul de informata, clara si explicita a escatologiei (si in general a doctrinelor crestine): „Teologie Crestina” de Millard J. Erickson.

    Presupun ca urmeaza un articol in care vei continua prezentarea escatologiei in ceea ce priveste Biserica, „demonstrand” astfel cum ca Biserica a „detronat” pe Israel in ceea ce priveste harul lui Dumnezeu si promisiunile Lui. Succes! 🙂

    PS: Scrie in prezentarea ta ca ai terminat la ITB. Cunosc pozitia arminiana si amilenista a locului, dar totusi, cand ai citit Erickson (mi-e greu sa cred ca nu a facut parte din bibliografia de studiu) nu ai remarcat ca Erickson prezinta amilenismul ca fiind o conceptie simplista (asta ca sa fie elegant) si incheie analiza celor 3 conceptii (postmilenism, premilenism, amilenism) spunand „noi consideram ca premilenismul este o perspectiva mai adecvata decat amilenismul”? Intreb si eu. Nu te supara. 🙂

    1. Salutare.. nu am nici o problema in ce priveste premilenismul, dar asa cum am spus consider ca argumentele amileniste sunt mai consistente.. chiar daca Erikson (pe care l-am analizat destul de mult) sustine ca acesta este o interpretare simplista.
      Faptul ca o teorie pare simplista nu inseamna neaparat ca aceasta nu este si valabila.
      Modul in care Erikson ajunge la aceasta concluzie nu mi se pare corect. Concluzia lui se bazeaza in mare parte pe numarul argumentelor si nu pe consistenta sau acuratetea acestora.
      Voi mai scrie probabil inca un articol in care voi argumenta interpretarea Biserica – Noul Israel pentru cititori si prieteni care nu au analizat sau nici macar nu au auzit de acest mod de interpretare; nu mai voi concentra pe escatologie pentru ca ideea titlului este statutul de popor ales al evreilor.
      Interesant este ca Grudem argumenteaza aceeasi idee – Biserica = Noul Israel. Cred ca ai putea sa il analizezi in aceasta privinta.

      cu bine,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: