De curand am dat peste o carte numita Diavolul in fata instantei scrisa de o anume Marjorie Cole, pe care am luat-o de pe site-ul Alfa-Omega TV Romania, care aduce in discutie cateva chestiuni teologice actuale. Dupa o cautare pe youtube a numelui autoarei am aflat ca aceasta sustine si seminarii in care explica principii de viata si metode de consiliere destinate acelora care trec prin diferite situatii in viata.
Problema mea nu este ca domnia sa ofera consultatii de consiliere, din moment ce este psiholog, ci problema mea este ca in loc sa ramana in patratica ei de psiholog a trecut si in barca teologilor ca sa-i invete pe acestia care anume este realitatea si activitatea diavolului, fara insa sa aibe macar o pregatire minima in ce priveste teologia.
Rasfoind deci cartea am constatat ca, desi este o carte care pretinde sa foloseasca Biblia pentru ceea ce carismaticii numesc “vindecare si eliberare” totusi cartea abunda in tot felul de imagini si argumente bazate pe presupuneri si anecdote iar textile biblice lipsesc cu desavarsire.
Iata o monstra de argumentare:
A-i ajuta pe aceşti oameni înseamnă a trece dincolo de limbajul teologic specializat şi de disputele inutile cu privire la imposibilitatea ca un creştin să aibă demoni. Am face bine să privim cu ochii larg deschişi la această situaţie. Care este diferenţa dacă activitatea demonică din viaţa noastră îşi manifestă prezenţa şi influenţa în interior prin atacuri de panică, fumat, printr-o tumoare cancerigenă sau prin auzirea vocilor, sau în exterior prin accidente, persecuţii sau prin ghinioane? (p.25)
Argumentele biblice care sa sustina astfel de idei nu aduce.
Observati ca autoarea, ca si reprezentat al teologiei carismatice, sustine ca activitatea deomonica sau posedarea se manifesta prin boli, dependente, auzirea vocilor – si chiar chiar ghinioane si accidente. Aici trebuie sa subliniez ca teologia carisamtica abunda in astfel de probleme legata de activitatea demonica iar argumentele sunt mai mult bazate pe presupuneri si istorioare nu Biblie.
Cartea ataca si crestinimul traditional afirmanad ca acesta nu are solutie la problemele oamenilor.
Răspunsurile binevoitoare şi încurajatoare de tipul „Dă-i problema ta lui Isus!” sau „Încrede-te doar în Dumnezeu!” nu vor avea efectul scontat. Pentru mulţi oameni, aceste cuvinte servesc doar scopurilor lui Satan de a-i condamna şi de a-i împinge mai adânc în deznădejde şi disperare, deoarece „deja au încercat asta.” În primul rând, cine sunt eu să pun sub semnul întrebării mântuirea acestor oameni?
Observati cum caracterizeaza intreaga crestinatate traditionala evanghelica ca si cum in orice biserica sau toti lucratorii crestini nu stiu decat sa arunce niste cuvinte unor oameni aflati in nevoie, nefiind in stare sa inteleaga prbleme complexe sau sa aibe raspunsuri ajutatoare.
Apoi imediat aduce in discutie problema mantuirii. Concluzia este ca nimeni nu are dreptul sa puna la indoiala mantuirea cuiva, indiferent de roadele si modul de viata.
Iata cum autoarea apoi se contrazice singura. Aduce in discutie din Matei 12:33 fraza “pomul se cunoaste dupa roadele lui” care nu este altceva decat un principiu de judecare a mantuirii cuiva, dat chiar de Domnul Isus insusi, dar cateva randuri mai sus autoarea sustine ca “Dumnezeu nu ne cheama sa judecam mantuirea altora” (p. 26).
Citind cartea, aceasta mi-a dat impresia unei autoarea care nu are habar de ce inseamna sa argumentezi biblic o doctrina, iar ceea ce face ea este de fapt este sa sustina niste idei carismatice fara sa foloseasca un studiu biblic adecvat, lucru de care ma indoiesc ca stie cum se face.
De fapt autoarea sustine ca aceste idei si principii le-a primit prin revelatie si nu prin studiu biblic, ceea ce este caracteristic miscarii carismatice. Iata ce afirma autoarea in prefata:
Pe măsură ce Duhul Sfânt îmi strecura o idee în inimă, îmi arăta şi principiile scripturale care o susţineau. Când aplicam aceste adevăruri la situaţii particulare, oamenii începeau să experimenteze libertatea. În final, diagrama strategiei lui Satan a fost suficient de completă pentru a forma un tot funcţional. Explicaţiile şi înţelegerea erau în consens cu Scripturile, iar rezultatele veneau în acord cu ceea ce se prevăzuse sau ce era de aşteptat. (Acesta este idealul pe care îl căutăm în orice cercetare ştiinţifică a unui experiment, unde rezultatele sunt în mod semnificativ corelate cu cauza identificată, suficient ca să putem prevedea rezultatele viitoare.) Nostim a fost că, deşi nu am pretins că aş fi teolog şi nici nu cunoşteam greaca sau ebraica, am fost încântată de logica de bun simţ a acestor explicaţii. (p.5)
Observati modul de formare a teologiei. Intai ideea si apoi cauta ceva din Biblie care sa semene cu ideea. Sustine apoi ca acesta este idealul in orice cercetare stiintifica. Probabil domnia sa nu stie ca descoperirile stintifice sunt PRECEDATE de studiu si munca intensa care in final duc la descoperirea unui principiu.
Rezulta deci ca singurele filtre al ideilor ei au fost logica si bunul simt.
Oare unde am fi ajuns daca si autorii Noului Testament ar fi facut la fel?
Emanuel - un blog creștin 
Exista un soi de explozie de doamne ca aceasta Marjorie Cole. E o adevarata moda, mai ales in Occident. Traiesc intr-o societate complet idolatra fata de „stiinte” tinerele precum psihologia. Este o moda absolut nociva a merge la psiholog cu orice problema care pare spirituala, sau care chiar e. „Crestinii” nu mai cauta ajutor la pastor sau la un consilier spiritual care sa-i ajute sa-si identifice pacatul din viata si sa ii ajute sa-l rezolve pornind de la Cuvantul lui Dumnezeu. De asemenea sunt la moda pastorii-psihologi (sau invers), si ce e mai rau, pastorese (sau cum s-or numi ele) care sunt in primul rand psiholoage (sau invers). Circula prin Spania (si are mare cautare si un succes nebun) o carte: „Femenino plural” scrisa de o doamna psiholog (!) (imi scapa acum numele autoarei) care „demonstreaza” ca de fapt Biblia este scrisa de niste misogini condusi de intentii oculte de a tine femeia in intuneric, si culmea (!), se aseaza draga noastra doamna sa ne faca niste studii de exegeza (!) care scot, chipurile, femeile din intuneric, si le arata „calea”. Numai cand iei cartea in mana simti duhoarea feminista dintre copertile ei… dar ce mi se pare revoltator este ca doamna psiholog isi permite sa faca studii de exegeza fara macar sa fi pasit vreodata pragul vreunei facultati de teologie (nici macar in vizita). Interesant, nu? Si femeile ratacite si amortite si ignorante cad in plasa ei, si se „trezesc” asa deodata „luminate”. Apoi isi dau seama ca pot sa fie pastorese, sau divortate, sau lidere in biserica cu toti barbatii sub papucii cu toc, etc. Si cand nu mai „fac fata” copilului de 3 ani care nu le asculta, il duc in goana mare la psiholog. Ah! Psiholog crestin, bineinteles! 😀 (whatever that means). Sunt indignata de aceasta situatie.
Mi se inghesuie ideile, si totusi nu vreau sa ma intind prea mult. Scuze daca acest comentariu este putin „ametit”.
Aici apare problema femeilor-teolog si a femeilor-pastor. De regula argumentele lor sunt legate de cultura nu de Biblie. Subiectul este fierbinte in Europa si a umplut multe pagini. Sa speram ca in Romania va ma dura, desi a inceput deja in unele biserici carismatice.
Este nevoie de lucrari de referinta care din pacate cam lipsesc in limba romana pe aceasta tema.
Deci pana la urma tot avem nevoie de materiale traduse (carti… PREDICI… 😉 ) …
O lucrare interesanta este „Recovering Biblical Manhood & Womanhood” (un raspuns la feminisul evanghelic) editata de John Piper & Wayne Grudem. O lucrare destul de ampla (aprox 550 pag) si densa. Exista si o versiune mai scurta care contine doar capitolele „fierbinti”. Poate se traduce si in limba romana… pana nu ajunge acest tsunami. 😀
Cu ajutorul Domnului, voi incerca ceva demersuri in sensul acesta.
Eu sunt carismatic… 😀
Emi Zarnescu-vrei sa pari interesanta. Ca sa intelegi ceea ce gandeste si face Marjorie Cole trebuie sa ai profunzime in gandire. Ceea ce face, face bine, in numele lui Isus si elibereaza oamenii incatusati. Daca este carismatica atunci si eu vreau sa fiu carismatic, desi pana acum nu stiam ce inseamna acest cuvant.
Stimabile Pop Emil, nu vreau sa par interesant (la masculin..). Am scris despre ceea ce am gasii si citit, dar tu esti ignorant ca majoritatea carismaticilor si te arunci cu capul inainte fara sa gandesti si sa analizezi faptele si informatiile. Cred ca faci parte din categoria care crede ca tot ce zboara in teologie se si mananca. Te invit sa te informezi intai cu privire la teologia carismatica, radacinile miscarii si nu in ultimul rand te invit sa analizezi o carte serioasa de hermeneutica si exegeza biblica ca sa intelegi cum anume se analizeaza un pasaj bilbic.
Faptul ca doamna face ceva la care adauga si formula „magica” – in numele lui Isus – nu inseamna si ca face lucrarea lui Dumnezeu. Daca iti aduci aminte, este un pasaj in Biblie despre fii unui anume Sceva care au incercat si ei sa faca exorcizari in numele lui Isus, si au ramas de rusine. Deci nu oricine spune formula este si un profet adevarat.