Nebunia predicarii

1 Corinteni  1:21  .. Dumnezeu a ales sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia predicarii.

Ca unul care sunt pasionat de predicare, care doreste sa isi dezvolte stilul si modul de argumentare, versetul acesta m-a facut sa analizez doua aspecte ale predicarii si anume relatia predicarii in contextul cultural si predicarea ca elemente oratoric. Voi prezenta mai jos cateva aspecte din perspectiva observarii personale.

  1. Predicarea si cultura

Cornilescu traduce prin “ nebunia predicarii crucii” punand acent mai mult pe mesaj. In original insa, in v. 21, Pavel nu pune accent pe mesaj , ci pe metoda.

Accentul pe mesaj cade in versetul 18 si 23. Versetul 21 insa accentueaza metoda, si anume predicarea.  Dumnezeu a ales sa foloseasca nebunia predicarii ca sa mantuiasca pe credinciosi, cu alte cuvinte prin predicare mesajul Evangheliei este proclamat si astfel oamenii ajung sa fie mantuiti.

Pavel face astfel distincite intre tehnica oratorica greceasca si predicare. In vremea de atunci, oratoria era o arta dezvoltata si transmisa de Aristotel, astfel ca grecii erau tot timpul in cautare dupa oratori buni care sa le implineasca apetitul dupa filozofie si cultura. Pavel afirma aici insa ca Evanghelia nu se vesteste prin folosirea artei oratorice ci predicarea este un nou concept care foloseste un limbaj comun, fara tehnici speciale de manipulare sau convingere.

Ceea ce este insa de analizat este sublinierea diferentei de metoda fata de cultura in care traiau credinciosii. Daca ar fi fost in vremea noastra, oare cum ar fi sunat textul biblic?

Sa fi sunat asa?

Dumnezeu nu a ales sa foloseasca pantomima, sau filmul, sau teatrul pentru a mantui pe credinciosi, ci mesajul Evangheliei trebuie transmis prin predicare, argumentare logica, folosirea frazelor si propozitiilor, demonstrarea biblica a mesajului, adica predicare.

Astazi ne lovim tot mai mult de un curent produs de megabisericile americane care afirma ca trebuie sa folosesti orice metoda ca sa prezinti evanghelia. Astfel se foloseste arta teatrala, arta fotografica si filmul, arta oratorica, muzica, poezia, sportul si multe alte metode inedite pentru a prezenta mesajul evangheliei.  Acum toti spun ca acestea sunt doar metode ajutatoare, insa in realitate, daca vom privi atenti la ceea ce se intampla, predicarea este pusa pe un nivel inferior iar rolul principal intr-un serviciu divin a devenit muzica, scena pe care se joaca diverse scenete sau ecranul pe care se proiecteaza diverse filmulete, imagini sugestive  sau textul cantarilor.

Predicarea nu mai poate depasii 30 de minute, cu ingaduinta, pentru ca oamenii nu se pot concentra sa asculte argumente si  idei, ei vor ceva sa ii distreze, sa se delecteze privind sau ascultand, nu rationand. Predicarea nu poate fi nici prea critica ci ea trebuie sa fie pozitiva, sa aibe intodeauna cuvinte de incurajare, iar termenul de pacat sa se auda cat mai putin, ca nu cumva ascultatorii sa fie deranjati.

Televizorul  si internetul ne-au adus in starea aceasta de hibernare rationala. Inevitabilul s-a produs – ne este greu sa mai gandim.

Intr-un asemenea context cred ca pasajul din 1 Corinteni 1:21 este extreme de actual. Dumnezeu a ales sa isi transmita mesajul si sa mantuiasca pe credinciosi prin NEBUNIA PREDICARII. DA, predicarea a devenit o nebunie si pentru generatia de azi. Cine mai sta azi sa asculte argumente? Sau si mai greu: cine mai sta azi sa construiasca argumente? Mai bine pui un film, sau un youtube, sau spui o anecdota si gata, s-a scurs timpul. S-a bifat astfel inca o zi la biserica sau inca o predica.

Sunt convins ca elementele culturale au o influenta si un rol foarte mare in ce priveste modul de apropiere de oameni, insa in ce priveste prezentarea Evangheliei aceasta nu se poate schimba dintr-un motiv foarte simplu: dupa cum mesajul nu se poate schimba de dragul corectitudinii politice tot asa metoda de prezentare nu poate sa fie schimbata de dragul trendului cultural.

Sa ma explic:

Se aude tot mai des: domnule, trebuie sa folosim metode culturale ca sa ne apropiem de tineri. Trebuie sa tinem cont de cultura. Si asa ajungem sa consideram elementele culturale neutre, ca si cum acestea nu au nici o influenta asupra oamenilor. Astfel cultura a devenit un fel de idol la care ne inchinam, iar predicarea clasica a devenit demodata.

Nu spun ca nu trebuie sa tinem cont de cultura, insa cand vine vorba de predicare, ea trebuie sa fie centrul oricarui serviciu divin, pentru ca predicarea  aduce inaintea ascultatorilor Cuvantul si Mesajul lui Dumnezeu, ori tocmai acesta este scopul, sa ascultam ce vrea Dumnezeu sa ne spuna, nu oratorul sau predicatorul.

2. Predicarea si oratoria

Se confunda astazi oratoria cu predicarea. De ce spun ca se confunda? Pentru ca cele doua au scopuri diferite. Oratoria reprezinta arta persuasiunii sau convingerii unei multimi de oameni pe diferite subiecte si motive, pe cand predicarea are ca scop  proclamarea unui singur mesaj: crucea lui Cristos. Predicarea NU tine de tehnica persuasiunii sau convingerii pentru ca ea nu face altceva decat sa proclame un mesaj. Este responsabilitatea ascultatorului sa decida daca crede sau nu ceea ce se proclama. Oratoria insa foloseste orice mijloc posibil pentru a convinge oamenii ca ceea ce se afirma este adevarat. Desi linia de demarcatie dintre cele doua este foarte fina, totusi diferenta este majora.  Multi predicatori incearca astazi sa convinga oamenii sa i-a decizii. Problema este ca noi, ca predicatori, nu suntem chemati sa facem acest lucru. Noi suntem chemati sa proclamam un mesaj nu sa convingem oamenii cu orice pret sa ne urmeze. Cel ce convinge oamenii este Duhul Sfant. El foloseste mesajul predicat pentru a dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, dreptatea si judecata. – Ioan 16:8.

Observati deci diferenta?

Predicarea trebuie sa aibe ca scop proclamarea unui mesaj corect din punct de vedere doctrinar si nu convingerea oamenilor de a se alatura unei biserici sau grup de credinciosi. Convingerea trebuie sa vina din interior si este lucrata de Duhul Sfant. Si da, convingerea trebuie sa fie si rationala nu doar sentimentala. Ori aceasta cere binenteles o prezentare rationala a mesajului.

Trebuie insa sa subliniez ca este nevoie ca predicatorul sa se deprinda si cu anumite tehnici de comunicare in ce priveste organizarea materialului, modul de argumentare, limbajul trupului, in asa fel incat mesajul sa fie prezentat clar, corect docrinar si bine argumentat. Insa folosirea tehnicilor de comnunicare care induc o stare emotionala  pentru a convinge oamenii sa ia o decizie de moment este departe de ceea ce afirma Pavel in acest pasaj.

Iata ce afirma Pavel: 1 Cor. 2: 1-5

Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Si intreb – daca nici Pavel nu era un orator bun, atunci cine? Insa Pavel ne spune ca a ales sa nu foloseasca tehnica si arta oratorica pentru a predinca Evanghelia, pentru ca nu cumva aceasta sa isi piarda din puterea data de Duhul Sfant.

Iata ce afirma si Matthew Henry:

Modul in care predica Pavel Evanghelia si crucea lui Cristos: nu cu intelepciunea vorbirii, nici cu frumusetea oratoriei sau acuratetea limbajului filozofic, cu care grecii se mandreau asa mult;… pentru ca crucea lui Cristos sa nu fie fara efect, si pentru ca succesul sa nu fie atribuit artei ci adevarului; nici puterii oratorice a acelora care vorbeau, ci doctrinei crucificarii lui Isus, pentru ca onoarea crucii sa nu fie eclipsata.   (Matthew Henry, comentariu la 1 Corinteni, versiunea electronica)

Dar ce putem spune totusi despre influneta oratoriei in predicare?

Predicarea este totusi o combinatie intre oratorie si teologie; ea asa a inceput; modul de gandire si argumentare evreiesc impreuna cu arta oratorica greceasca au dat nastere predicarii. Iata ce afirma Vasile Talpos, profesor (si) de homiletica in cadrul ITBB:

        Contribuţia majoră a oratoriei antice la predicarea Evangheliei s-a realizat însă prin retorica greco-romană, în care oratoria s-a dezvoltat ca disciplină mentală. Spre sfârşitul secolului al IV-lea î. H., Grecia cucereşte lumea şi-şi impune limba şi metodele de educaţie în întregul Imperiul Roman. Prin mari filozofi ca Demostene şi Aristotel, se dezvoltă retorica greacă, care a influenţat puternic predicarea creştină de mai târziu. Trebuie precizat faptul că influenţa retoricii asupra predicării creştine s-a limitat, în speţă la forma şi stilul predicării  (sublinierea imi apartine). (Vasile Talpos, curs homiletica ITBB, versiunea electronica. )

Iata cateva diferente intre predicare si oratorie:

Predicarea are ca scop prezentarea mesajului, nu tehnicile de convingere/persuasiune.

Predicarea (trebuie sa) prezinta un mesaj rational, doctrinar si argumentat biblic, nu idei filozofice sau personale.

Predicarea nu are ca scop etalarea abilitatilor oratorice ci are ca scop gloria lui Dumnezeu.

Esenta mesajului predicat este Cristos cel rastignit.

Asadar daca Dumnezeu a ales sa ne mantuiasca prin nebunia predicarii, intelegem acum de ce Pavel se numeste pe sine, si impreuna cu el toti predicatorii asemenea lui, nebuni pentru Cristos.

Sa dea Domnul sa fim nebuni in acest fel si nu altfel.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: