Arhive lunare: Iulie 2011

Norvegia isi plange mortii

Dupa trecerea primului soc  al atentatelor, Norvegia incearca sa isi revina din cosmar si sa analizeze toate faptele la rece. Au inceput investigatiile si anchetele iar informatii noi incep sa apara. Asa cum am afirmat in articolul precedent, reactia politiei incepe sa fie pusa la indoiala, iar Primul Ministru a cerut o ancheta in aceata privinta.

De asemenea au fost oameni care sau remarcat si care si-au castigat respectul, iar unul dintre acestia este chiar Primul Ministru – care este echivalentul Presedintelui. ( Norvegia este o monarhie constitutionala la fel ca Marea Britanie sau Spania.) Prin atitudinea prompta de a iesi cu delcaratii periodice, de a incuraja populatia, de a fi in mijlocul evenimentelelor si de a supraveghea actiunile de dupa, Jens Stoltenberg – caci acesta este numele lui, si-a castigat respectul presei, care l-a laudat foarte mult, iar aceasta i-a adus binenteles o crestere in popularitate de pana la 80% in sondaje. Probabil ca va castiga fara probleme urmatorul mandat.

sursa imaginii: http://www.vg.no  – aici impreuna cu conducerea partidului care il sustine;

De asemenea a decretat pe 25 iulie 2011, la ora 12, un minut de tacere pe intreg teritoriul Norvegiei, minut pe care l-a tinut chiar el in fata natiunii, impreuna cu o parte a familie regale, in centrul orasului Oslo. In imagine nu se vede, dar in fata lor este adunata o multime de aproximativ 100.000 de oameni.

Iata si o imagine a familie regale:

sursa: http://www.kongehuset.no

sursa: http://www.dagbladet.no – printul mostenitor cu familia

Este de asemenea de remarcat sentimentul comunitar, unitate si simtire impreuna cu rudele victimelor, care a dus la strangerea a zeci si sute de mii de oameni pe strazi. Astfel se face ca la ceremonia de comemorare a victimelor in Oslo sau adunat in jur de 100.000 de oameni iar in Bergen in jur de 50.000, ca de altfel pe tot teritoriul tarii. Si de asemenea, florariile au ramas fara marfa, astfel ca acum este nevoie de import masiv.

Iata si cateva imagini din diferite surse online:

Ceea ce as mai adauga este ca zilele acestea se tot aude o expresie folosita de Primul Ministru in timpul declaratiilor: „nimic nu va schimba stitlul nostru de viata”.  S-a dorit a fi o formulare incurajatoare si motivatoare cu scopul de a ajuta populatia sa treaca peste soc si intradevar si-a atins scopul, insa cred ca are si o parte negativa.

Ziarele au inceput sa afirma ca de acum incolo Norvegia va fi impartita inainte si dupa atentat, un atentat ce este numit cel mai important eveniment din istoria recenta a Norvegiei, de dupa al doilea razboi mondial. Sigur, in sens negativ.

Asadar, intrebarea pe care as pune-o acum este urmatoarea: daca nici acest eveniment nu schimba ceva in viata norvegienilor, atunci ce ar mai trebui sa fie? Daca nici intr-o situatie ca aceasta, norvegienii nu se lasa cercetati in fata mortii, atunci ce ar mai trebui? Pana acum, subiectul mortii era un subiect tabu, lumea vorbea cu teama si voce joasa, sau prefera sa nu discute subiectul, insa acum realitatea mortii a devenit dintr-odata palpabila; sper ca din ce in ce mai mult oamenii din Norvegia, o tara cu speranta de viata situata in topul tarilor din lume, sa inteleaga nevoia de pregatire pentru viata de dincolo, dar tare ma tem ca se vor intoarce, la fel ca inainte, la viata de distractie, imoralitate si organizarea de petreceri cu mult alcool, care se poate observa cu usurinta in societatea norvegiana.

Ca sa exemplific ceea ce spun, iata ce am vazut in centrul orasului Bergen, miercuri 27 iulie, ora 10 seara, la 5 zile de la atentat:

– o mare de flori si lumanari, iar oamenii trecand ca pe la un loc de pelerinaj in tot timpul zilei si meditand in tacere la ce s-a intamplat; ca sentimentul sa fie si mai profund, pe fundal un muzician ambulant, ascuns dupa un colt cu o statie de amplificare si cu o chitara, canta o melodie de jale , culmea – in limba romana,  astfel ca zona asigura un sentiment de comemorare, chiar daca cuvintele cantarii nu sunt intelese.

– cam la 200 de m distanta, un alt grup de oameni, multi dintre acestia trecand intai pe langa marea de flori, asista si aplauada scamatoriile unui artist ambulant care da reprezentatii pe strada;

Ce pot sa spun? Raspund cu un pasaj din Biblie:

Eclesiastul 7:2, 3:  Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta. Mai bună este întristarea decât râsul; căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.

Fie ca Dumnezeu sa cerceteze Norvegia. Rugati-va pentru o trezire spirituala in Norvegia si in bisericile evanghelice din Norvegia.

Teroare in Oslo (2)

Pe masura ce ancheta continua in cazul atentatului din Oslo, informatiile par a fi tot mai socante in ce priveste motivul atentatului si personalitatea autorului. De asemenea, atentia principala a presei s-a mutat acum de la explozia bombelor la situatia impuscaturilor de pe insula Utoya si la modul in care politia a gestionat criza.

Desi unii au lansat ideea mai multor atacatori, totusi omul a declarat ca a lucrat singur si ca si-a planificat foarte minuntios atacurile. De asemenea a scris si un manifest de 1500 de pagini in care descrie cu lux de amanunte ceea ce urma sa faca, cat si motivatia actiunilor. Se pare ca si-a dorit sa schimbe ceva in societatea norvegiana, pe care o considera mult prea libera si permisiva fata de emigranti, in special fata de arabi/musulmani. Ciudat este ca majoritatea mortilor sunt norvegieni, nu emigranti, iar cladirile afectate de explozie sunt ale guvernului si sedii de firme si ziare.

Numele lui este Andrew Berwick, iar manifestul redactat de el este intitulat „2083 – O declaratie europeana de independenta”.  Expertii spun ca Berwick avea o conceptie denaturata despre realitate si era foarte mult influentat de jocurile pe computer. In conceptia lui, Europa se afla intr-un proces de segregare a populatiei care a inceput cu razboiul din Kosovo si se va termina in 2083. De aici si denumirea manifestului, care se poate gasi pe internet, desi eu unul nu sunt interesat sa il citesc.

Din declaratiile autorului aflam cateva detalii socante.

1. A inceput pregatirea atentatelor in urma cu aproximativ 9 ani iar majoritatea componentelor le-a luat de pe internet, cu exceptia substantelor.

2.  Dupa ce bombele au explodat, atentatorul s-a dus la masina sa verifice daca incarcaturile explozive s-au detonat asa cum le programase el, dupa care a mancat intr-un restaurant pentru a se felicita.

3. Apoi s-a dus pe insula unde erau campati aproximativ 600 de tineri intr-o tabara organizata de Partidul Muncitoresc – partidul opus ideilor lui politice – si a inceput sa impuste tineri la intamplare timp de 1 ora si jumatate. Din acesti 600 de tineri, aproximativ 300 s-au aruncat in apa ca sa isi scape viata, unii s-au ascuns printre copacii de pe insula, iar altii s-au baricadat in cladiri.

4. Pentru a-si mari agresivitatea, autorul a ingurgitat steroizi pentru o perioada de timp inainte de a comite atentatele. Desi avea permis de vantor, totusi a avut nevoie de permis special pentru a cumpara o arma si munitie.

Revenind la politia din Oslo, acum discutiile si criticile se indreapta spre trupele speciale care au intarziat foarte mult pana sa ajunga pe insula, unii spun 40 de minute altii spun 1 ora. Cert este ca echipa speciala nu a avut elicopter la dispozitie si a trebuit sa se deplaseze cu masinile, iar apoi cu barcile spre insula. Cand au ajuns la marginea apei si-au dat seama ca nu au barci speciale indeajuns, echipate cu scuturi si echipament antitero, asa ca au fost nevoiti sa foloseasca si barci civile, iar una dintre ele a avut probleme cu motorul pe drum, astfel ca au mai pierdut inca 10 minute.

Acum as vrea sa explic putin situatia. Eu nu imi pun problema ca politia norvegiana nu are sau nu a avut tot echipamentul necesar pentru o astfel de interventie. Politistii de patrula de pe strazi sunt echipati aproape mai bine ca un jandarm de interventie din Romania, desi nu prea au la ce sa intervina, cu atat mai mult echipele speciale. Nu ma indoiesc nici de faptul ca nu avea un elicopter sau barci speciale de interventie.

Cred ca problema politiei din Oslo a fost ca s-au pierdut cu firea si nu au mai fost in stare sa reactioneze. Adica tu ai o bomba care tocmai ti-a explodat si este posibil ca in asemenea situatii atentatele sa continue iar oamenii sa intre in panica pe strazi, iar tu nu pregatesti echipele speciale si nu le pui in alerta? Mai mult, folosesti elicopterele speciale pentru alte misiuni tocmai in asemenea conditii? Seful politie din Oslo tocmai acest lucru l-a declarat – ca nu aveau nici un elicopter disponibil pentru echipa speciala in momentul anuntului despre impuscaturi.

Prin ziare a mai aparut si stirea ca, in momentul in care a fost facut primul apel de urgenta si s-a raportat incidentul, politia nu a luat in seama situatia. Adica chestiunea era atat de incredibila incat nu puteau sa creada ca tocmai in tara lor se poate intampla asa ceva. Abia cand s-au mai primit si alte apeluri, inclusiv de la o echipa de televiziune care survola insula si l-a filmat in direct pe atacator cand impusca oameni, a fost trimisa si echipa speciala. Sigur ca seful politiei a dezmintit asemea informatii, dar dupa modul in care s-au desfasurat lucrurile, incidentul pare credibil. In imaginea de mai jos, filmata de echipa de televiziune care survola insula – cu un elicopter , se poate vedea atacatorul imbracat in uniforma de politist si cu arma in mana, inconjurat de morti pe care tocmai ii impuscase.

sursa: http://www.vg.no

mai jos o imagine cu sosirea echipe antitero pe insula – se pot observa barcile cu care au ajuns acolo

 sursa: http://www.bt.no

Ce a ramas in urma este jalea si doliul national provocat de acest act criminal si de o minte bolnava. Norvegia mai are pana sa isi revina din soc. Politia va avea multe lucruri de pus la punc in interiorul structurilor de securitate si a informatiilor.

Dumnezeu sa aibe mila de familiile victimelor si de Norvegia. Rugati-va ca Dumnezeu sa cerceteze poporul norvegian.

p.s. – mai jos cateva youtub-uri;

Teroare in Oslo

Zilele acestea intreaga lume a aflat de bombele si impuscaturile din Oslo. Desi noi locuim cam la 500 de km de Oslo, In Bergen, totusi in toata tara lumea este inca in soc. Oamenii inca nu pot sa creada ca s-a putut intampla asa ceva aici.

Astazi, 23 iulie 2011, s-a tinut un memorial in amintirea vitimelor si aici in Bergen, pentru ca au fost cativa tineri de aici care au murit pe insula Utoya, de langa Oslo.


sursa imaginii: http://www.bt.no

Pare de necrezut dar cele mai multe dintre victime nu sunt de la bombe ci au fost omorate cu sange rece prin impuscare – aproximativ 80 de morti impuscati. Situatia este cu atat mai de necrezut cu cat criminalitatea in Norvegia este la un nivel extrem de mic, probabil prince cele mai mici din lume. Cele mai mari probleme aici sunt mai degraba cu tinerii care se imbata si fac scandal, insa nici asa nu sunt violenti. Emigrantii sunt adevarata problema desi majoritatea se integreaza in modelul societatii de aici.

De aceea faptul ca atacatorul este norvegian este cu atat mai socant pentru ei.

mai jos insula Utoya unde s-a intamplat masacrul

sursa: http://www.dagbladet.no

Faptul ca impuscaturile au avut loc pe o insula (cum sunt destule aici in Norvegia) a ingreunat si mai mult interventia politiei, a trupelor speciale si a ambulatelor. Abia dupa 40 de minute au ajuns trupele speciale pe insula. Cultura norvegiana si-a spus si in cazul arestarii cuvantul. Politia nu a incercat sa il impuste pe atacator, desi acesta tragea in continuare, ci l-au fortat sa se predea. Probabil ca in SUA omul era mort doar daca scotea arma la vedere, dar asa isi va petrece 20 de ani intr-o puscarie care pentru romani, si nu numai, este mai luxoasa ca la ei acasa. Vom vedea daca va primi o pedeapsa mai mare, dar legislatia norvegiana nu prevede pedepse mai mari de 20 de ani.

De asemenea nimeni nu a intervenit sa faca ceva pentru a stopa impuscaturile, intr-un fel sau altul, si cred ca de vina este tot situatia in care a ajuns societatea norvegiana. Daca veti urmari imagini si filmari video veti vedea foarte multe femei politiste. Aceasta spune multe despre situatia feminismului norvegian. Datorita unei legislatii foarte restrictive in ce priveste drepturile barbatilor fata de femei si datorita unei educatii puternice pro-feministe implementata in generatiile trecute, s-a ajus ca in tarile nordice, si in situatia de fata Norvegia, la situatia in care barbatii s-au feminizat iar femeile si-au pierdu feminitatea. Majoritatea barbatilor norvegieni sunt lasi iar societatea si autoritatile incurajeaza acest lucru.

Veti gasi anunturi de angajare in companiile de stat care suna cam asa: „incurajam femeile sa aplice pentru functii de conducere si barbatii pentru functii de ingrijire copii.” Cine a locuit sau locuieste in Norvegia stie ce spun.

Astfel, barbatii nu se mai simpt responsabili atunci cand este nevoie sa isi foloseasca statutul de barbati si lideri, iar femeile au ajuns sa fie derutate si singure. Ce este si mai grav este ca in biserici situatia este la fel. Femeile conduc, predica, construiesc, iar barbatii fac curatenie si pregatesc mancarea. Doamne ai mila de noi.

De aceea cred ca nimeni nu a incercat sa faca ceva si toti au asteptat ca altcineva sa intervina. S-a ajuns astfel la 80 de victime impuscate. Dumnezeu sa cerceteza Norvegia si familiile victimelor.

Pentru mai multe video, imagini si stiri, la adresele de mai jos:

http://www.vg.no/

http://www.aftenposten.no/

http://www.ba.no/

http://www.bt.no/

http://www.dagbladet.no

Nebunia predicarii

1 Corinteni  1:21  .. Dumnezeu a ales sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia predicarii.

Ca unul care sunt pasionat de predicare, care doreste sa isi dezvolte stilul si modul de argumentare, versetul acesta m-a facut sa analizez doua aspecte ale predicarii si anume relatia predicarii in contextul cultural si predicarea ca elemente oratoric. Voi prezenta mai jos cateva aspecte din perspectiva observarii personale.

  1. Predicarea si cultura

Cornilescu traduce prin “ nebunia predicarii crucii” punand acent mai mult pe mesaj. In original insa, in v. 21, Pavel nu pune accent pe mesaj , ci pe metoda.

Accentul pe mesaj cade in versetul 18 si 23. Versetul 21 insa accentueaza metoda, si anume predicarea.  Dumnezeu a ales sa foloseasca nebunia predicarii ca sa mantuiasca pe credinciosi, cu alte cuvinte prin predicare mesajul Evangheliei este proclamat si astfel oamenii ajung sa fie mantuiti.

Pavel face astfel distincite intre tehnica oratorica greceasca si predicare. In vremea de atunci, oratoria era o arta dezvoltata si transmisa de Aristotel, astfel ca grecii erau tot timpul in cautare dupa oratori buni care sa le implineasca apetitul dupa filozofie si cultura. Pavel afirma aici insa ca Evanghelia nu se vesteste prin folosirea artei oratorice ci predicarea este un nou concept care foloseste un limbaj comun, fara tehnici speciale de manipulare sau convingere.

Ceea ce este insa de analizat este sublinierea diferentei de metoda fata de cultura in care traiau credinciosii. Daca ar fi fost in vremea noastra, oare cum ar fi sunat textul biblic?

Sa fi sunat asa?

Dumnezeu nu a ales sa foloseasca pantomima, sau filmul, sau teatrul pentru a mantui pe credinciosi, ci mesajul Evangheliei trebuie transmis prin predicare, argumentare logica, folosirea frazelor si propozitiilor, demonstrarea biblica a mesajului, adica predicare.

Astazi ne lovim tot mai mult de un curent produs de megabisericile americane care afirma ca trebuie sa folosesti orice metoda ca sa prezinti evanghelia. Astfel se foloseste arta teatrala, arta fotografica si filmul, arta oratorica, muzica, poezia, sportul si multe alte metode inedite pentru a prezenta mesajul evangheliei.  Acum toti spun ca acestea sunt doar metode ajutatoare, insa in realitate, daca vom privi atenti la ceea ce se intampla, predicarea este pusa pe un nivel inferior iar rolul principal intr-un serviciu divin a devenit muzica, scena pe care se joaca diverse scenete sau ecranul pe care se proiecteaza diverse filmulete, imagini sugestive  sau textul cantarilor.

Predicarea nu mai poate depasii 30 de minute, cu ingaduinta, pentru ca oamenii nu se pot concentra sa asculte argumente si  idei, ei vor ceva sa ii distreze, sa se delecteze privind sau ascultand, nu rationand. Predicarea nu poate fi nici prea critica ci ea trebuie sa fie pozitiva, sa aibe intodeauna cuvinte de incurajare, iar termenul de pacat sa se auda cat mai putin, ca nu cumva ascultatorii sa fie deranjati.

Televizorul  si internetul ne-au adus in starea aceasta de hibernare rationala. Inevitabilul s-a produs – ne este greu sa mai gandim.

Intr-un asemenea context cred ca pasajul din 1 Corinteni 1:21 este extreme de actual. Dumnezeu a ales sa isi transmita mesajul si sa mantuiasca pe credinciosi prin NEBUNIA PREDICARII. DA, predicarea a devenit o nebunie si pentru generatia de azi. Cine mai sta azi sa asculte argumente? Sau si mai greu: cine mai sta azi sa construiasca argumente? Mai bine pui un film, sau un youtube, sau spui o anecdota si gata, s-a scurs timpul. S-a bifat astfel inca o zi la biserica sau inca o predica.

Sunt convins ca elementele culturale au o influenta si un rol foarte mare in ce priveste modul de apropiere de oameni, insa in ce priveste prezentarea Evangheliei aceasta nu se poate schimba dintr-un motiv foarte simplu: dupa cum mesajul nu se poate schimba de dragul corectitudinii politice tot asa metoda de prezentare nu poate sa fie schimbata de dragul trendului cultural.

Sa ma explic:

Se aude tot mai des: domnule, trebuie sa folosim metode culturale ca sa ne apropiem de tineri. Trebuie sa tinem cont de cultura. Si asa ajungem sa consideram elementele culturale neutre, ca si cum acestea nu au nici o influenta asupra oamenilor. Astfel cultura a devenit un fel de idol la care ne inchinam, iar predicarea clasica a devenit demodata.

Nu spun ca nu trebuie sa tinem cont de cultura, insa cand vine vorba de predicare, ea trebuie sa fie centrul oricarui serviciu divin, pentru ca predicarea  aduce inaintea ascultatorilor Cuvantul si Mesajul lui Dumnezeu, ori tocmai acesta este scopul, sa ascultam ce vrea Dumnezeu sa ne spuna, nu oratorul sau predicatorul.

2. Predicarea si oratoria

Se confunda astazi oratoria cu predicarea. De ce spun ca se confunda? Pentru ca cele doua au scopuri diferite. Oratoria reprezinta arta persuasiunii sau convingerii unei multimi de oameni pe diferite subiecte si motive, pe cand predicarea are ca scop  proclamarea unui singur mesaj: crucea lui Cristos. Predicarea NU tine de tehnica persuasiunii sau convingerii pentru ca ea nu face altceva decat sa proclame un mesaj. Este responsabilitatea ascultatorului sa decida daca crede sau nu ceea ce se proclama. Oratoria insa foloseste orice mijloc posibil pentru a convinge oamenii ca ceea ce se afirma este adevarat. Desi linia de demarcatie dintre cele doua este foarte fina, totusi diferenta este majora.  Multi predicatori incearca astazi sa convinga oamenii sa i-a decizii. Problema este ca noi, ca predicatori, nu suntem chemati sa facem acest lucru. Noi suntem chemati sa proclamam un mesaj nu sa convingem oamenii cu orice pret sa ne urmeze. Cel ce convinge oamenii este Duhul Sfant. El foloseste mesajul predicat pentru a dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, dreptatea si judecata. – Ioan 16:8.

Observati deci diferenta?

Predicarea trebuie sa aibe ca scop proclamarea unui mesaj corect din punct de vedere doctrinar si nu convingerea oamenilor de a se alatura unei biserici sau grup de credinciosi. Convingerea trebuie sa vina din interior si este lucrata de Duhul Sfant. Si da, convingerea trebuie sa fie si rationala nu doar sentimentala. Ori aceasta cere binenteles o prezentare rationala a mesajului.

Trebuie insa sa subliniez ca este nevoie ca predicatorul sa se deprinda si cu anumite tehnici de comunicare in ce priveste organizarea materialului, modul de argumentare, limbajul trupului, in asa fel incat mesajul sa fie prezentat clar, corect docrinar si bine argumentat. Insa folosirea tehnicilor de comnunicare care induc o stare emotionala  pentru a convinge oamenii sa ia o decizie de moment este departe de ceea ce afirma Pavel in acest pasaj.

Iata ce afirma Pavel: 1 Cor. 2: 1-5

Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Si intreb – daca nici Pavel nu era un orator bun, atunci cine? Insa Pavel ne spune ca a ales sa nu foloseasca tehnica si arta oratorica pentru a predinca Evanghelia, pentru ca nu cumva aceasta sa isi piarda din puterea data de Duhul Sfant.

Iata ce afirma si Matthew Henry:

Modul in care predica Pavel Evanghelia si crucea lui Cristos: nu cu intelepciunea vorbirii, nici cu frumusetea oratoriei sau acuratetea limbajului filozofic, cu care grecii se mandreau asa mult;… pentru ca crucea lui Cristos sa nu fie fara efect, si pentru ca succesul sa nu fie atribuit artei ci adevarului; nici puterii oratorice a acelora care vorbeau, ci doctrinei crucificarii lui Isus, pentru ca onoarea crucii sa nu fie eclipsata.   (Matthew Henry, comentariu la 1 Corinteni, versiunea electronica)

Dar ce putem spune totusi despre influneta oratoriei in predicare?

Predicarea este totusi o combinatie intre oratorie si teologie; ea asa a inceput; modul de gandire si argumentare evreiesc impreuna cu arta oratorica greceasca au dat nastere predicarii. Iata ce afirma Vasile Talpos, profesor (si) de homiletica in cadrul ITBB:

        Contribuţia majoră a oratoriei antice la predicarea Evangheliei s-a realizat însă prin retorica greco-romană, în care oratoria s-a dezvoltat ca disciplină mentală. Spre sfârşitul secolului al IV-lea î. H., Grecia cucereşte lumea şi-şi impune limba şi metodele de educaţie în întregul Imperiul Roman. Prin mari filozofi ca Demostene şi Aristotel, se dezvoltă retorica greacă, care a influenţat puternic predicarea creştină de mai târziu. Trebuie precizat faptul că influenţa retoricii asupra predicării creştine s-a limitat, în speţă la forma şi stilul predicării  (sublinierea imi apartine). (Vasile Talpos, curs homiletica ITBB, versiunea electronica. )

Iata cateva diferente intre predicare si oratorie:

Predicarea are ca scop prezentarea mesajului, nu tehnicile de convingere/persuasiune.

Predicarea (trebuie sa) prezinta un mesaj rational, doctrinar si argumentat biblic, nu idei filozofice sau personale.

Predicarea nu are ca scop etalarea abilitatilor oratorice ci are ca scop gloria lui Dumnezeu.

Esenta mesajului predicat este Cristos cel rastignit.

Asadar daca Dumnezeu a ales sa ne mantuiasca prin nebunia predicarii, intelegem acum de ce Pavel se numeste pe sine, si impreuna cu el toti predicatorii asemenea lui, nebuni pentru Cristos.

Sa dea Domnul sa fim nebuni in acest fel si nu altfel.