De ceva timp ma preocupa tot mai mult modul in care un credincios poate fi o marturie la locul de munca, intre cei necredinciosi, si Domnul imi raspunde pas cu pas la aceasta preocupare.
In prezent studiez si incerc sa inteleg mai bine mesajul cartii Romani si modul in care este prezentata Evanghelia in aceasta carte. Am ajuns la capitolul 12, un capitol care marcheaza o trecere de la prezentarea teoretica a Evangheliei la partea practica si la modul in care aceasta – Evanghelia – trebuie sa aibe impact in viata credinciosului. Partea aceasta a cartii Romani ne spune ca mesajul crestin nu este numai teoretic ci el TREBUIE sa aibe impact in viata personala, un impact care se vede cel mai bine in relatia cu cei din jur. Am sa citez doua versete, traduse din varianta in engleza – NIV – din Romani 12:
v. 16: Traiti in pace unii cu altii. Nu fiti mandri, ci fiti gata sa va intovarasiti cu oameni din pozitii joase. Nu fiti inganfati.
v. 17. Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Fiti atenti si cautati sa faceti ce este corect in ochii tuturor oamenilor.
Cred ca cel mai mare dusman al marturiei crestine printre colegii de munca este dorinta de afirmare in detrimentul celorlalti. „Sa dai din coate” ca sa iesi in evidenta, iar „a da din coate” inseamna multe lucruri. Daca ne uitam la versetele de mai sus, cea mai importanta afirmatie mi se pare cea din versetul 17: – cautati sa faceti ce este corect in ochii tuturor oamenilor. Este probabil cel mai greu lucru de facut, insa daca Biblia ne cere sa facem acest lucru inseamna trebuie sa incercam.
Unul dintre examenele cele mai grele pentru un credincios este sa acorde prioritate nevoilor si dorintelor colegilor de serviciu. Uneori aceasta inseamna mai mult decat munca sau efort. Poate insemna renuntarea la propriul vis sau dorinte pentru a-i ajuta sa ajunga acolo unde doresc. Stiu ca aceasta inseamna renuntare la sine, o chestiune deloc usoara, inseamna de multe ori sa taci atunci cand vine vorba de barfa sau cand vine vorba de informarea sefului despre situatii intre colegi, insa efortul de a face bine in ochii tuturor merita facut. Ochii tuturor fiind deopotriva si cei ai sefului dar si cei ai colegilor, iar treaba asta este foarte dificila. Avem nevoie de intelepciune ca sa tratam situatiile prin care trecem in asa fel incat sa ne gandim intai la ceea este corec sa facem, ce este moral sa facem si la cum se vede din afara actiunea noastra, fara sa nu ne gandim la propriul interes. Facand asa cred ca putem avea cel mai mare impact printre cei necredinciosi. Un om care nu isi cauta propriu interes este o raritate, chiar si printre credinciosi, cu atat mai mult la locul de munca, unde banii si propriu interes ocupa locurile principale.
Problema marturiei crestine nu se rezuma la a vorbi despre Dumnezeu. Aceasta este cea mai comuna greseala pe care o facem. Credem ca daca deschidem discutia despre Dumnezeu cu colegii ne implinim datoria. Pozitionare cap. 12 din Romania si invatatura care decurge din el ne lasa sa intelegem ca marturia crestina sta in primul rand in modul de viata, de comportament, de caracter, si apoi se ajunge si la marturia verbala. De fapt, din experienta mea, cuvintele trebuiesc intai comunicate prin carcater si comportament si apoi automat, de la sine, vine si articularea credintei care argumenteaza motivatia unui vieti traite in acest fel. Abia atunci vei gasi oameni care sunt gata sa asculte ce ai de spus. Aici nici nu intra in discutie calitatea muncii pe care o prestam. Ea trebuie sa fie la cel mai inalt nivel tocmai pentru ca suntem o marturie, iar modul in care ne facem treaba vorbeste de la sine despre carcaterul nostru.
Inchei deci cu faimosul citat anonim:
Predica Evanghelia ori de cate ori poti si daca este nevoie foloseste si cuvintele.
Doamne ajuta!
Emanuel - un blog creștin 