Arhive lunare: Aprilie 2011

Crestinism si islamism – poate exista toleranta intre ele?

Conflictul dintre crestinism si islamism nu este o noutate si nici o problema doar a secolului prezent. Conflictul tine inca din perioada medievala si va tine probabil mult timp de acum incolo. Ultima isprava a crestinismului este arderea coranului iar a musulmanilor este decapitarea unor oameni nevinovati. Diferenta este destul de mare, de la a arde Coranul la a ucide oameni, insa se pare ca vestul critica mai mult prima isprava decat pe a doua. A pune semnul egal intre cele doua este cel putin o exagerare si nu face decat sa sublinieze criza politica a vestului, in sensul de a face pace cu orice pret, in detrimentul adevarului si a faptelor.

Insa nu acest aspect vreau sa il tratez acum.  Problematica pe care vreau sa o subliniez este ideea de toleranta care ni se cere mai tot timpul, noua, crestinilor.

Unul dintre avantajele Romaniei este faptul ca, fiind o tara est-europeana, majoritar ortodoxa, si nu foarte atractiva pentru emigrare din punct de vedere economic, problema crestinism-islamism nu este atat de evidenta si probabil ca nu va fi nici in urmatorii ani. Problema insa este mult mai accentuata in tarile vest-europene. Dar iarasi, in opinia mea, realitatea acestui conflict nu este atat de mare in viata practica de zi cu zi, pe cat de mare se vede in mass-media si cat de mult se accentueaza problematica.

Acelasi episcop anglican, Nazir-Ali, sustine, conform christiantoday.com, ca „trebuie sa respectam credinta musulmana, chiar daca nu suntem deloc de acord cu ea„. Corect. Total de acord.

Insa ideea de toleranta nu se refera doar la credinta musulmana, ci la orice alta credinta din lumea asta. Aici apare si problema reciprocitatii in privinta crestinismului, pentru ca se pare ca acest lucru nu este pe placul mass-mediei europene, din pacate, sau cel putin nu este subliniat tot atat de mult. Adica daca noua ni se cere sa fim toleranti sa li se ceara si altora sa fie toleranti fata de credinta crestina. Aceasta mi se pare mie corectitudine politica. Daca insa privim lumea musulmana, a cere tolernata fata de cresinism este aproape egal cu sinuciderea.

De aceea problema tolerantei trebuie sa se bazeze pe faptul ca trebuie sa stim si sa intelegem ce anume cred ceilalti, in asa fel incat sa ii putem tolera.  Pentru ca pana la urma nu putem sa toleram chiar orice, nu? Explicatia o gasim in evenimentele recente: ni se cere sa toleram si sa respectam ceea ce cred musulmanii, dar putem oare sa toleram crimele comise in numele credintei lor?  Cum este oare posibil ca un eveniment destul de banal pentru lumea vestica, in speta arderea unui exemplar al Coranului, sa duca la proteste de strada, violente si crime sadice? Cum este posibil ca biserici crestine sa fie incendiate in Egipt si alte tari musulmane, iar in Europa nimeni nu se gandeste sa faca asa ceva unei moschee? Nu ca nu ar fi posibil, dar se observa o diferenta de gandire destul de mare, iar pentru europeni a distruge o cladire doar de dragul religiei nu se impaca deloc cu ideea unei societati tolerante.

De ce este important deci sa intelegem ceea ce cred ceilalti, in special musulmanii? O explicatie cu privire la relatia dintre un musulman si cartea islamului, Coranul, o da John Piper pe blogul desiringGod.org . Iata ce declara pastorul Piper, citand din cartea The Cross-Cultural Process in Christian History, scrisa de Andrew Walls:

Marea neintelegere dintre crestini si musulmani apare de la prezumtia ca Coranul este pentru musulmani ceea ce este Biblia pentru crestini.  Ar fi adevarat sa spunem ca Coranul este pentru musulmani ceea ce este Cristos pentru crestini.

Astfel, John Piper subliniaza faptul ca, in conceptia musulmana, Coranul nu este echivalentul Bibliei si Mahomed echivalentul lui Isus Cristos, ci realitatea este ca Coranul este echivalentul lui Isus Cristos in gandirea musulmana. Altfel spus, arderea Coranului este echivalenta cu crucificarea lui Cristos.

Intelegand deci ideea de mai sus, putem sa pricepem mai bine ca toleranta de care trebuie sa dam dovada trebuie sa plece de la aceasta prezumtie. NU putem cere unui musulman sa tolereze Biblia asa cum ni se cere noua sa toleram Coranul, ci ceea ce trebuie sa cerem de la un musulman este toleranta fata de crezul nostru, dovedit istoric, ca Cristos a murit prin crucificare, ceea ce pentru ei este egal cu prostia. Aici trebuie sa adaug pentru cei care inca nu stiu, ca in credinta musulmana nu se accepta moartea lui Isus Cristos prin crucificare, ci aceasta sustine ca Dumnezeu l-ar fi eliberat in chip miraculos, iar locul lui pe cruce ar fi fost luat de Iuda Iscarioteanul. (Walter Martin, Imparatia cultelor eretice, Oradea 2001, p. 463). Iata deci de unde cred ca trebuie sa inceapa toleranta reciproca. Insa acest lucru nu anuleaza dreptul de a chestiona o credinta, de ambele parti. Iar acest lucru se poate face in modul cel mai civilizat posibil, nu prin arderea Coranului si nici prin violenta sau uciderea unor oameni.

Problema tolerantei mai are un aspect: respectul trebuie sa se adreseze oricarui om, indiferent de credinta lui, insa acest lucru inseamna oare ca trebuie sa tratez credinta lui ca pe ceva absolut, care nu poate fi contrazis? Se pare ca tocmai acest lucru se cere in media americana si europeana. Ni se cere sa respectam o credinta – se face astfel abstractie de persoana – dar acest respect al credintei celuilalt trebuie sa mearga pana acolo incat sa nu ii chestionez deloc credinta, altfel sunt acuzat de intoleranta.

Sigur, exista o expresie des intalnita cu care sunt de acord si anume: toti teroristii sunt musulmani, dar nu toti musulmanii sunt teroristi. Corect, dar mult prea absolutista. De aceea, atunci cand vorbim de respectarea unei credinte, aceasta trebuie sa aibe ca baza respectul omului ca fiinta umana, indiferent de ceea ce crede celalalt, altfel vom ajunge sa detasam credinta de oameni si vom ajunge sa vedem fapte reprobabile ca cele recente. Ori in gandirea musulmana, tocmai aici este problema – omul si credinta lui sunt una si cele doua nu se pot detasa. Nu se poate tolera o credinta atat timp cat nu se respecta fiinta umana si dreptul ei de a gandi liber. Ramane de vazut daca din partea musulmana va exista pe viitor aceasta intelegere. Sa speram ca si crestinii vor pricepe de asemenea acest aspect.

Asadar, in incheiere, toleranta reciproca va exista doar atunci cand ambele culturi si credinte vor intelege nevoia respectarii fiintei umane si in acelasi timp libertatea de a chestiona credinta celuilat prin argumente si dialog.