Pocainta, necesitatea sufletului

Intr-o lume crestina in care dezbaterile teologice sunt la moda, unde discutiile doctrinare ocupa un loc asa de important, si unde Biblia a devenit mai mult o carte pentru sustinerea diferentelor de opinie decat hrana pentru suflet, la modul cel mai profund,  predicare pocaintei ocupa un loc tot mai codas, si se adreseaza in special celor necredinciosi.

Predicare este vazuta puternica datorita tehnicii de comunicare a ideilor, si nu datorita Evangheliei si a unei vieti traite in pocainta fata de Dumnezeu. Expresia lui John Piper, “suprematia lui Hristos in predicare” este tot mai putin simtita.

Sunt discutiile si dezbaterile doctrinare si teologice folositoare? O, da! Sunt asa de importante si faca Domnul ca acestea sa duca la proclamarea Adevarului si a persoanei lui Isus Hristos tot mai mult. (Ioan 14:6)

Este Biblia singura baza de argumentare a Adevarului? O, da! Aceasta si numai aceasta este ”dreptarul invataturilor sanatoase” sau,  in alta traducere ”standardul” oricarei invataturi. (2 Tim. 1:13).

De ce este pocainta  necesitate sufletului? Pentru ca este singului mod in care ne putem raporta la Dumnezeu.

1 Ioan 1:8,9,10: Daca zicem ca nu avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi. Daca ne marturisim pacatele el este credincios  si drept ca sa ne ierte si sa ne curateasca de orice nedreptate. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos si Cuvantul Lui nu este in noi. (NTR)

Versetul este scris in cadrul unei epistole adresate credinciosilor. Expresiile lui Ioan precum “preaiubitilor, copilasilor, tinerilor, parintilor” ne indreptatesc sa acceptam acest lucru.

1 Petru 1:15  – asa cum Cel ce va chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea vostra. (NTR)

2 Petru 3:11 – avand in vedere ca toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, traind niste vieti sfinte si evlavioase.. (NTR)

Cum ne sfintim? Cum traim o viata de evlavie? Prin pocainta, ceea ce presupune recunoasterea pacatului din viata, DAR si eliminarea acestuia din vietile noastre. Ca si credinciosi, obisnuim sa le spunem oamenilor ca pocainta inseamna schimbare gandirii si a vietii. DAR cand vine vorba de viata noastra, pocainta nu mai inseamna acelasi lucru. Luam doar partea cu marturisirea pacatului inaintea Domnului in rugaciune, dar nu si schimabrea vietii. Multi dintre noi ne marturisim mandria, ipocrizia, si alte asemena pacate in rugaciune, dar avem si o schimbare in acest sens?

DACA nu exista schimbare, NU exista pocainta.

Iata ce a predicat Pavel:  Fapte 26:20 – …am proclamat (predicat) mai intai celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim si din intreaga regiune a Iudeii, iar apoi neamurilor ca trebuie sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, facand fapte vrednice de pocainta. (NTR)

Pocainta are de-a face cu sinceritatea si integritatea. Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, dar va tine seama de vremurile de ignoranta.

Avem de dus o lupta dura a disciplinei spirituale din viata noastra, lupta care incepe cu pocainta.

Cati oare nu stim urmatoare expresie: ”Cuvantul lui Dumnezeu NU ne este dat sa ne mobileze mintea, ci sa ne schimbe vietile,” dar cati oare o luam in serios? Nu cumva, noi, teologii si lucratorii crestini, am facut din Cuvant doar o carte care ne mobileaza mintea? Nu cumva, noi, cei care ne numim teologi, am devenit ologi, si nu mai putem umbla pe ambele picioare in viata noastra de credinta, si in loc sa ne sprijinim pe Cuvant, avem alte atatea carti pe care ne sprijinim?

In acest moment, traiesc experienta trista a bisericilor norvegiene, la modul general, care au uitat de doctrina pacatului si a pocaintei, iar predicile nu sunt altceva decat exercitii de oratorie si expunere a unor idei umaniste, pline de ideologia gandirii pozitive, in detrimentul Cuvantului lui Dumnezeu, iar rezultatete sunt pe masura. Aceeasi tendinta o vad in Romania.

Isaia 59:1,2 – Nu, mana Domnului nu este pre scurta sa mantuiasca, nici urechea Lui prea surda ca sa auda, ci nedreptatile voastre v-au separate de Dumnezeul vostru, si pacatele voastre I-au ascuns fata de voi, astfel ca nu va aude. (NTR)