Orfanii, sclavii și degradarea umană.

Situația copiilor din centrul de plasament Sfânta Maria din București a fost o știre care a facut înconjurul țării. Angajații acestui centru au fost acuzați de rele tratamente aplicate minorilor prin înfometare, internare la psihiatrie, sedare, violență fizică și verbală, luarea și folosirea banilor și bunurilor cuvenite copiilor în interesul personal al agajaților, și lista poate continua. Ancheta a fost demarată însă dupa ce una dintre angajate, mustrată de conștiință, a facut un denunț la poliție.

Recent avem și un caz de sclavie în Berevoiești, Argeș, in fața carora mulți au inchis ochii indiferenți.

Dar ceea ce am auzit in aceste situații nu sunt cazuri singulare. De exemplu, se știe faptul că problema copiilor institutionalizați este una dintre cele mai grave probleme sociale ale Romaniei dar care este lasată in voia sorții. Copiii institutionalizați, cei fară cămin sau cei care provind din familii dezorganizate, reprezintă una dintre cele mai mari pepiniere ptr rețelele de prostituție, abuz sexual, cerșetorie, trafic de orice natură, exploatare sau sclavie modernă. Media si societatea civilă este șocată și înfuriată pe bună dreptate de ceea ce s-a descoperit într-o țară care se vrea europeană și modernă dar în care se poate vedea cu ochiul liber gunoiul de sub preșul de care ne împiedicăm toți.

Desigur, întrebarea de bază de aici este cum de s-a ajuns la o astfel de situație. Răspunsurile pot fi multiple și felurite, privite din diferite unghiuri cum ar fi cel politic, social, legal sau pur și simplu omenește, însă nici unul dintre aceste puncte de analiză nu poate răspunde la întrebarea de fond: cum poate un om normal să ajungă la astfel de acte împotriva unor ființe umane neajutorate? Unde este empatia și sensibilitatea pentru suferința celuilalt? Ce s-a întâmplat cu respectul pentru ființa umană și pentru nevoile ei de bază?

Deși se pot discuta multe pe această temă, există și un punct de vedere creștin și biblic care are ceva de spus aici.

In primul rand cazul acesta ne demonstrează o realitate clară: oricat de mult se dorește transformarea Romaniai într-o societate mai bună, aceasta nu se va poate face decât printr-o transformare radicală la nivel de individ, ceea ce este însă imposibil omenește. Și asta se poate observa ușor: cazul angajatilor de la Sfanta Maria arată că lacomia și materialismul sunt vicii ascunse ale naturii și carcaterului uman dar care sunt la fel de periculoase ca și crima sau furtul. Cazul sclavilor din Berevoiesti, Argeș este la fel. Aici se poate adauga lenea și indiferența față de suferința umana dar tot materialismul și dorința de câștig financiar pare a fi cauza principală. Și de aici pleacă totul. Biblia afirma că iubirea de bani este radacina tuturor relelor (1 Timotei 6:10). Daca oamenii nu ar fi lacomi sau iubitori de bani, lucrurile ar fi altfel. Insă natura umană este atât de pervertită și atât de decăzută în păcat încât egoismul și egocentrismul devin principalele valori ale omului și ale lumii în care trăim.

Biblia ne avertizeaza ca omul are o natură rea si căzută în păcat și oricine se naște pe această planetă se naște in această natură decăzută. Domnul Isus a afirmat foarte clar că nimeni nu este bun decat unul singur: Dumnezeu.  (Marcu 10:18).  Avem aici de-a face cu o problemă morală și etică de profunzime: dacă nici măcar în cazul unor copii neajutorați omul nu mai este in stare să facă bine, cât de rea și decăzută trebuie să fie natura umană. Biblia afirmă iarași că inima omului este nespus de inșelatoare și deznădajduit de rea. Cine poate s-o cunoască? (Ieremia 17:9). Din punct de vedere creștin, ceea vedem la ambele cazuri, nu este decât consecința neascultării și depărtării omului de Dumnezeu ca sursă supremă a binelui, iar acest lucru ii face pe oameni  sa alunece pe panta răului până când unii ajung la astfel de fapte.

Soluția la această problemă nu este una legală. Oamenii in cauza vor fi pedepsiți dar pedeapsa nu duce la schimbarea naturii umane. Fără pedeapsă ar continua probabil sa facă aceleași lucruri. Pedeapsa doar restrictionează dar nu schimbă problema de fond. Soluția nu poate fi decât schimbarea naturii interioare a omului, dar acest lucru nu este cu putință omenește. Omul nu se poate schimba nici singur nici cu ajutorul unui alt om. Poate face cel mult niște ajustări morale și de comportament, dar nu adânci și de durată. De aceea Biblia ne invață că avem nevoie de un Mântuitor care a venit din lumea cerului sa ne mântuiască din această stare rea de păcat și să ne transforme în oameni care să poata face binele nu pentru că sunt forțați cultural, social sau legal ci pentru ca in ei s-a produs o schimbare reală și de durată făcut de Dumnezeu. Din punct de vedere biblic nu există altă soluție decât Isus Hristos și jertfa Lui de pe cruce. El s-a întrupat și a locuit printre oameni, pentru ca prin moartea Lui oamenii să aibe parte de eliberare și schimbare. El este singurul in stare să transforme oamenii.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/perchezitii-la-un-centru-de-plasament-din-bucuresti-21-de-persoane-suspectate-ca-i-au-abuzat-pe-minori.html 

http://www.mediafax.ro/social/38-de-persoane-au-fost-retinute-in-cazul-sclaviei-din-berevoesti-arges-cum-isi-selectau-victimele-si-unde-le-tineau-sechestrate-15526985

Teodor Popescu și doctrinele harului

Una dintre probleme majore care s-au invocat de-a lungul timpului în discuțiile și problemele din adunările evanghelice BER, foste Creștini după Evanghelie din 1939 -1990, foste Creștini după Scriptură, fostă Societatea Trezirea sau miscarea tudoristă, a fost problema pierderii sau nu a mântuirii. 

Desi aceste discutii au avut de multe ori interese ascunse, totusi multi credinciosi au preluat o anumita pozitie doctrinara pentru faptul ca au interptetat in mod inadecvat anumite pasaje din Scriptura sau pentru ca au fost influentati de altii sau de alte doctrine apartinand altor grupari crestine. Desigur nu trebuie sa fim absurzi in aceasta privinta pentru ca interpretarea Bibliei oricum nu poate fi facuta de o singura miscare evanghelica, ci ea este o lucrarea a Duhului Sfant facuta in multi credinciosi atat din istoria Bisericii cat si din alte miscari evanghelice contemporane. Insa una dintre probleme BER este ca nu si-au format inca o baza doctrinara sistematica solida prin scrieri si teologi proprii, sau daca sunt, sunt foarte putine si nebagate in seama, ceea ce a dus si duce in continuare la multe discutii inutile si exagerate.  

Suntem desigur inca o miscare evanghelica destul de tânără – aprox. 92 de ani si cam la a patra generatie, insa avem o mostenire doctrinara sanatoasă prin scrierile lui Teodor Popescu, Emil Constantinescu, Gheorghe Cornilescu si alti cativa care au scris sau și-au transcris predicile lor. O astfel de resursă este binețeles istoria lui Teodor Popescu scrisă de Horia Azimioară. 

Iată mai jos extrase din poziția lui T. Popescu față de această chestiune a harului, a siguranței mântuirii sau a pierderii ei. 

Din viața și lucrarea lui T. Popescu, de H. Azimioară, pag. 84, versiunea electronică PDF: 

Cuvântul har se întâlnea mai în toate predicile lui Teodor Popescu, chiar şi atunci când predica avea cu totul alt subiect. Uneori însă întreaga predică avea acest cuprins, harul lui Dumnezeu, atât pentru mântuire cât şi pentru viaţa pe care o duce cel credincios.

Omul firesc înţelege pe a face, nu înţelege însă pe a crede. Cere-i să facă ceva pentru Dumnezeu şi găseşte că este bine aşa; cere-i însă să creadă şi să ia, şi vei vedea că nu pricepe cum vine asta. Şi de n-ar lucra Dumnezeu însuşi prin harul Lui, nimeni n-ar ajunge la credinţă”.

Dacă oaia se rătăceşte, nu se mai întoarce acasă. Câinele se întoarce, pisica se întoarce, chiar porcul se întoarce. Oaia nu se mai întoarce, ci se duce şi se tot duce, căci nu mai ştie drumul spre casă. Oare nu este şi omul tot aşa? Cunoaşte el drumul spre Dumnezeu? Dacă nu ne-ar căuta Domnul Isus însuşi, cine L-ar mai căuta? Ne-a căutat însă El Însuşi, în aceasta este harul la lucru şi toată mântuirea noastră este numai har din partea Lui. El este Alfa şi Omega, El începe, El continuă, El duce totul la bun sfârşit. Nu este nici un merit din partea noastră, să nu credem că am fost mai ceva decât ceilalţi şi de aceea ne-am întors la Dumnezeu. El ne-a căutat şi ne-a chemat cu chemare sfântă; El face totul.

Chiar faptul că cineva caută pe Dumnezeu, tot de la Dumnezeu porneşte. Chiar faptul că te-ai încredinţat măcar în parte de păcat şi ai simţit nevoia unui Mântuitor care să te scape de păcat, chiar şi aceasta este lucrarea Lui. Noi nu L-am căutat pe El, ci El ne-a căutat pe noi. Aşa că de la un capăt până la altul, lucrarea nu este decât a Lui.

Epistola către Efeseni cuprinde o preamărire a harului lui Dumnezeu. Şi noi, pe măsură ce înaintăm în viaţa de credinţă, învăţăm să preamărim harul lui Dumnezeu. Cei mai mulţi nu cunosc la început harul lui Dumnezeu decât într-o mică măsură. La început parcă îţi atribui şi ţie însuţi un merit: Da, dar şi eu m-am interesat de lucrul acesta, am dorit după Dumnezeu; deci am făcut şi eu ceva în comparaţie cu alţii care nu fac nimic. Mai târziu toate aceste pretenţii cad şi, comparându-te cu cel mai decăzut om din lume, zici: Nici eu n-am fost mai bun. Dacă este vreun merit, este al harului lui Dumnezeu.

Este har pentru mântuire. Este har pentru a fi sfinţiţi. Harul lui Dumnezeu este puterea noastră, fără har nu putem rezista în faţa ispitelor. Harul lui Dumnezeu păstrează pe cei credincioşi. Este har pentru a lucra. Este har pentru timpul de suferinţă. Este har pentru clipele din urmă ale celui credincios.

Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Nu te arde pe tine, dacă eşti copilul harului. Vă aduceţi aminte de cei trei tineri care au fost aruncaţi în cuptorul de foc, înfăşuraţi în albiturile lor. Focul ar fi trebuit să le ardă întâi rufele. Dumnezeu a făcut ca nici măcar părul să nu capete miros de ars. Când copilul harului lui Dumnezeu nu ia seama şi se lasă înfăşurat de unele lucruri care i-ar fi o greutate pe cale, Dumnezeu poate să ardă ceea ce ar putea să ne înfăşoare, dar nu pe noi înşine. Adeseori poate boala de care suferi în trup ar trebui să fie un foc care să ardă unele primejdii care îţi sunt necunoscute.

Ce ne ţine pe cale: harul ori credinţa? Un copilaş s-a dus cu tatăl să facă o vizită. În timpul acela a venit o ploaie care a um at mult râul pe care trebuiau să-l treacă şi râul a luat puntea. Tatăl a luat pe copilaş în braţe şi a trecut prin apă. De frica apei, copilaşul se ţinea strâns de gâtul tatălui său. Braţele strânse de gâtul tatălui sunt credinţa. Ce l-a ţinut? Faptul că el s-a ţinut de gâtul tatălui său? Nu, el nu putea să se ţină singur, l-au ţinut braţele tatălui său. Acesta este harul. Şi-a făcut el partea lui, prin credinţă; dar harul lui Dumnezeu, adică braţele tatălui l-au ţinut”.

Cunoaşterea de către Teodor Popescu a harului lui Dumnezeu l-a făcut să tragă concluzii şi asupra altor adevăruri ale Scripturii şi în special asupra siguranţei mântuirii. El spunea:

Am adus la Domnul Cristos un caracter destul de rău, unii într-un fel, alţii în alt fel, mai toţi cu destul şiretlic şi viclenie. Dumnezeu însă a aprins o lumină în noi şi tot El Se însărcinează să păstreze şi să păzească această lumină; ba mai mult, s-o şi facă să crească spre slava Lui. Nu noi îl ţinem pe El, ci El ne ţine pe noi.

Am fost chemaţi la Domnul Isus prin har şi am fost mântuiţi prin har. Ce caută acest DACĂ aici, la Coloseni: ‘Dacă rămâneţi’? Atârnă oare de mine să rămân? Dar eu nu sunt în stare să fac nimic bun. Cei uşuratici cad pe cale. Acest DACĂ vrea să trezească pe cel credincios, să-l facă să alerge la har. Un tată ţine pe copilul său de mână. Sunt amândoi pe o înălţime, lângă care se arată o prăpastie mare.

— Vezi tu, zice tatăl copilului, dacă nu te laşi ţinut de mâna mea, ai putea să cazi în prăpastia asta!.

Ce face copilul? ‘Lasă-mă, tată, că o să fiu eu atent?’ Nu. El se ţine şi mai strâns de mâna tatălui, tocmai pentru că i-a spus acest DACĂ. Mă ţii Tu, Doamne, ţinut sunt; mă laşi Tu, mă prăpădesc. Dar Dumnezeu păstrează pe ai Săi.

Şi care totuşi au căzut” (Evrei 6). N-au căzut pe cale, ci alături de ea, peste parapet. Întrebarea de căpetenie este dacă cel care zice că a crezut, este născut din nou. Cei născuţi din nou pot să piardă viaţa veşnică? Întrebarea pare grea, cutez însă să răspund că nu pot (Ioan 10.28). Dacă un astfel de om a căzut într-un păcat, nu înseamnă că s-a prăbuşit pentru totdeauna. Când un credincios a căzut într-un păcat, se vede la el durerea unui copil al lui Dumnezeu şi mai curând sau mai târziu, el se va ridica din căderea lui.

Samson a părăsit pe Dumnezeu, dar Dumnezeu n-a părăsit pe Samson. Chiar în închisoare, Dumnezeu nu l-a părăsit. Acolo i-a venit pocăinţa, i-a venit şi credinţa prin care a fost restabilit în starea de om credincios.

Se poate şterge numele din Cartea vieţii? Cutare conta drept credincios, a mers până la un timp pe cale şi pe urmă a căzut. S-a şters numele lui din Cartea vieţii? Dacă a fost născut din nou, n-a fost şters; dacă însă n-a fost născut din nou, n-a fost scris acolo, deci nici n-a fost şters. Mulţi se numesc căzuţi, dar n-au avut de unde să cadă.

 

Teodor Popescu si.. J.N. Darby

Citind iarăşi prin istoria lui Teodor Popescu, aflu cu uimire că a fost numit de unii din afara mișcării inițiată de Dumnezeu prin el… darbyst.

Iată câteva citate:

O mișcare creștină in Romania, editor Daniel Cuculea,  SER 2000, pag. 122

Unii credincioși din alte grupări creștine spuneau despre T. Popescu că este darbyst, făcându-i în felul acestea un binemeritat compliment. Aceasta, pentru că din punct de vedere doctrinar avea cam aceleași vederi cu J.N. Darby. Totuși el nu prea agrea stilul greoi în care scria acesta.

Din când în când, T. Popescu mai răsfoia cărțile lui J.N. Darby, mai ales că ele cuprindeau lămuriri pentru toate cele 66 de cărți ale Bibliei. „Îmi spunea D. Cornilescu să mă uit când am ceva timp, prin comentariile lui Darby. Nu l-am ascultat în totul și poate că am greșit. Zicea că ce este Iorga pentru istorie, este Darby pentru Evanghelie. Totuși când îl citești pe Darby, parcă ronțăi niște covrigi uscați”. 

Din viața și lucrarea lui Teodor Popescu, Horia Azimioară, pag. 69.

Unii credincioși din diferite biserici spuneau despre frații din strada Carol Davila că au cam acelaşi fel de gândire ca J.N. Darby. 

 Totuși se pare că T. Popescu il prefera pe Spurgeon, din care a tradus trei lucrări: Fiți tari în Domnul, Din cuvintele lui Ion Plugarul și Eu sunt Domnul, doctorul tău.

Teodor Popescu si mineriada de la Cuibul cu barza

M-am apucat recent sa recitesc istoria lui Teodor Popescu, publicata de Daniel Cuculea (cel putin asa banuisc, din moment ce autorul se semneaza D.C.) in cartea Reforma Sufletului Omenesc, vol. 1, O miscare crestina in Romania, editura Adevarul Crestin, SER 2000.

 Printre altele am ajuns sa citesc modul in care s-a început anihilarea preotului Teodor Popescu la biserica Sf. Stefan sau mai cunoscuta după denumirea Cuibul cu barza. Am fost surprins sa constat asemănări cu ceea ce unii au numit pe buna dreptate – mineriada lui Ionel Botgros din Carol Davila.

 Iată citatele care descriu situația:

 La 21 noiembrie 1923 au fost trimiși mai multi preoți de la Mitropolie la biserica Sf. Stefan (Cuibul cu barza). Galaction era printre ei. Predica a fost întrerupta deseori de vociferările lor. Aceasta atitudine se mai repetase in câteva duminici anterioare. – pag. 61

In “Neamul Romanesc” din decembrie 1923, un scriitor al vremii I. Gr. Oprișan descrie starea de lucruri din ultimele săptămâni: In loc ca frații săi preoți sa se bucure de aceasta mișcare de regenerare creștina, in loc ca ei sa se trudească a aprinde o facile in interiorul tarii, o facile de lumina curate – cum a numit-o Mitropolitul Bălan al Ardealului pe cea care s-a aprins la Cuibul cu barza – au căutat sa găsească chițibușuri dogmatice, care totdeauna au ascuns altceva decât interese duhovnicești.

Si astfel am ajuns sa vedem ca in ultima vreme s-a instituit o tutela, trimițând-se in biserica părintelui T. Popescu fel de fel de preoți care sa-i facă slujba, sa tina chiar predici, si culmea sa împânzească biserica cu agenți tulburători, toate acestea in unicul scop de a pune pe preot in imposibilitatea de a mai lucra. … – pag. 62

In altar slujesc vrăjmașii preotului, in biserica stau oameni care n-au mai fost niciodată. Si spiritele s-au încălzit… . pag. 62

Istoria unor astfel de acțiuni nu este noua. Și tot istoria ne arată că cine apelează la astfel de acțiuni nu dorește binele și nici nu este de parte adevărului. Și nu numai ei ci și cei ce îi susțin.

Un lider important din Miscarea Tudorista, Serban Constantinescu a plecat acasa la Domnul

Sunt unul dintre tinerii tudoristi care doar au auzit vorindu-se despre fratele Bănel. Abia acum fac legătura cu numele de Șerban Constantinescu.
Din nefericire gruparea noastră a cam pierdut legătura cu istoria ei și asta din cauza unor influențe moderniste prin care se invocă pericolul tradiționalismului.
Personal cred că avem nevoie acum mai mult ca oricând să readucem la viața istoria mișcării noastre și a fraților credincioși din istoria ei, astfel încât să se înțeleagă mai bine responsabilitatea noastră ca generație moștenitoare a unor astfel de oameni.

ioan8

Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v’au vestit Cuvîntul lui Dumnezue; uitaţi-vă cu băgare de seamă (anatheóreó, ἀναθεωρέω)  la sfîrşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa! (Evrei 13:7)

O scurta retrospectiva

Cand Domnul m-a mantuit in 1976 am inceput frecventarea regulata a adunarii de pe Strada Carol Davila nr. 48. Unul dintre principalii predicatori avea o dinamica unica, vorbea entuziast, iar zambetul nu ii lipsea de pe buze. Mai tarziu am aflat ca el se numea Serban Constantinescu si era fiul unuia dintre fondatorii Miscarii Tudoriste, Emil Constantinescu. Folosesc expresia Miscarea Tudorista deoarece cei dinafara acestei reforme din Ortodoxie asa cunosc aceasta miscare. 

Fratele Serban era si un pastor de exceptie. Avea o inima atat de mare data de Domnul incat adopta imediat cu toata dragostea pe noii veniti. Era foarte greu sa il superi pe fratele Serban. Cum am spus, zambea frumos si crestineste tot timpul. 

View original post 502 more words

COMUNICAT OFICIAL – CAZUL BODNARIU – 21 MAY, 2016 / OFFICIAL STATEMENT – BODNARIU CASE – MAY 21ST, 2016

Popas pentru suflet

Suntem recunoscători pentru toți cei ce continuați să vă rugați și să postiți pentru Marius, Ruth și copiii lor. Odată cu apropierea înfățișării cruciale care va avea loc în curtea administrativă pentru probleme sociale (County Committee for Social Affairs) în perioada 30 Mai – 2 Iunie, suntem încrezători că familia Bodnariu va fi reunită. Credem că Domnul va continua lucrarea Sa și va face o minune!

We are grateful for all of you who continue to pray and fast for Marius, Ruth, and their children. We are hopeful that the Bodnariu family will be reunited as we approach the crucial hearing that will take place at the County Committee for Social Affairs (May 30th – June 2nd). We believe the Lord will continue His work and will perform a miracle!

La inițiativa echipei de psihologi desemnati de aceeași curte administrativă (County Committee for Social Affairs) pentru o evaluare independentă a…

View original post 914 more words

Reblog .. Cele cinci minute de libertate..

Un articol neaparat de citit pentru crestini. Aplicatia se poate face cu referire la viata crestina si valorile ei. Ceea ce am citit aici ma duce cu gandul la cuvintele Domnului Isus: „ce ar folosi unui om sa castige toata lumea daca isi pierde sufletul”.

Sedintele de board in corporatii sunt relativ plicticoase si tehnice. O mana de oameni cu fete obosite si cearcane cronice se aduna in fata unui proiector si discuta grav si tehnic intr-un limbaj de lemn. Patrunsi de importanta functiilor si deciziilor lor petrec ore intregi rasucind informatii pe toate partile. Nivelul de inteligenta este foarte ridicat si ma refer atat la IQ cat si IE. Adevarul este ca fara inteligenta emotionala nu ai cum sa faci parte din boardul unei corporatii. …

https://reportajelive.wordpress.com/2016/05/03/cele-cinci-minute-de-libertate/

Azusa street – 110 ani de carismatism sau presupusa trezire spirituala

Anul acesta s-a sarbatorit pe 9 aprilie, 110 ani de la miscarea din Azusa Street, Los Angeles, dată cunoascuta ca fiind si inceputul miscarii carismatice. Anul 1906 reprezinta pentru  carismatici  anul de „revarsare” al unui duh nou, asemanator celui de la Rusalii. Din nefericire, necunoascatorii istoriei si ai evenimentelor din Azusa Street preiau mult prea usor ideilor si relatarile care vorbesc despre o presupusa trezire spirituala pe care Dumnezeu ar fi facut-o atunci.

Miscarea de la Azusa Street din 1906 reprezinta probabil inceputul uneie dintre cele mai mari plagi care s-a abatut asupra crestinismului evanghelic de la reforma lui Luther incoace.

Principalul actor al miscarii a fost William Seymour, nascut din parinti sclavi negri, intr-o perioada in care rasismul american era in floare. Si pentru ca Seymour a fost deseori marginalizat in mai multe biserici din pricina culorii pielii, a decis sa inceapa singur o intalnire de rugaciune in casa unde locuia in gazda. Dar aici trebuie mentionat si faptul ca el a avut doi mentori principali: Charles Fox Pharmen – cunoscut ca si parintele miscarii penticostale si al doilea a fost Evan John Roberts – cunoascut ca fiind pionul principal al presupusei “treziri” din Tara Galilor din 1904 -1905 si ale carui scrieri si relatari l-au influentat foarte mult in inceperea unei lucrari asemanatoare.

Ca sa se inteleaga si mai bine de ce anume o numesc „presupusa trezire spirituala”, iata cateva descrieri a ceea ce se intampla cu adevarat la intalnirile din Azusa Street, prezentate de apologetul David Cloud in cartea lui despre istoria miscarii penticostale si carismatice:

Intalnirile incepeau dimineata tineau peste 10 ore. Nu era nici un fel de ordine si de obicei nimeni nu conducea. “Oricine era uns cu un mesaj se ridica si vorbea. Putea fi un barbat, o femeie sau un copil. ”( Lary Martin, The life and Ministry of William J. Seymour, p. 186. )

Seymour predica rar. In schimb, majoritatea timpului isi tinea capul in jos intr-o lada goala care servea ca si amvon si se ruga. Supravegherea pastoral era minima, daca o putem numi asa.

Oamenii cantau in acelasi timp dar “ in cuvinte, ritmuri si melodii total diferite”. (Ted Olsen, American Pentecost, Christian History, Issue 58, 1998). Ei numea asta “Corul ceresc”. Sotia lui Saymour, Jennie, sustinea ca ea putea sa cante sub puterea Duhului Sfant in mai multe limbi, ba chiar putea sa cante si la pian prin inspiratie divina. (Martin, The True Believers, p. 58).

Programul era caracterizat de multa confuzie: dans, sarituri in sus si in jos, caderi, intrări în transă, caderi pe spate (slaying in the spirit), vorbire in limbi, convulsii, stari isterice, sunete ciudate de animale, rasul sfant, muțenie spiritual (oameni care incercau sa vorbeasca si nu puteau), etc. Participantii erau prinsi intr-o vraja ciudata si incepeau sa bolboroseasca sunete neintelese.

Saymour zicea: “Deseori cand Dumnezeu trimite a undă de binecuvantare peste noi, putem vorbi toti in limbi pentru o vreme…” .

Chiar si un reporter de la Los Angeles Times a observat faptul ca participantii isi provocau o emotie nebuna cu un zel ciudat. Iar uneori, intalnirile devenau atat de galagioase si turbulente incat vecinii chemau politia. (Lary Martin, The Life and Ministry of William J. Seymour)

Scuturarea sau miscarea necontrolata a corpului era o componenta principala a intalnirilor din Azusa Street. Se relateaza chiar ca intr-o intalnire un barbat se scutura atat de violent incat a fost chemata o ambulanta.

Acest fel de manifestari si multe alte lucruri pe care le vedem astazi in marile biserici carismatice isi au toate radacina in intanlnirile din Azusa Street.

Si desigur, nici unul dintre aceste fenomene nu carcaterizeaza lucrarea Duhului Sfant de trezire spirituala. Ci ceea ce s-a intamplat in Azusa Street si ceea ce se intampla astazi in bisericile carismatice nu poate fi decat atribuit diavolului si duhurilor rele. Miscarea carismatica nu este nicidecum o miscare de trezire spirituala ci o miscare de ametire si confuzie spirituala. Chiar Parham, mentorul lui Saymour, cand a vizitat intalnirea din Azusa Street a ramas socat de ceea ce se intampla acolo si a criticat in termeni duri manifestarile si confuzia programelor. Si a sustinut ferm ca ceea ce se intampla acolo era caracterizat in cea mai mare parte de manifestari ale trupului, de spiritism si de practicarea hipnozei. (Sarah Parham, The Life of Charles F. Parham, 1930).

Domnul Isus a spus ca principala lucrare a Duhului Sfant consta in a convinga lumea de pacat, neprihanire si judecata. Si apoi va calauzi pe credinciosi in tot Adevarul, proclamandu-L pe Hristos (Ioan 16:5-15). Putem sa sustinem deci bazati si numai pe acest verset, ca o trezire spirituala nu are la baza ei manifestari isterice, paranormale sau ciudate, ci are la baza convingerea omului de pacat si lucrarea interioara de eliberarea a acestuia de sub robia pacatului, castigata de Isus Hristos prin moartea si invierea Lui.

Insa din relatarile si istoria miscarii carismatice se observa o departare tot mai mare de Adevarul si Mesajul Evangheliei mantuitoare. Iar persoana Domnului Isus Hristos este marginalizata si inlocuita cu ceea ce carismaticii numesc Duhul Sfant.

Imi pare rau pentru multi oameni care poate ca sunt sinceri in cautarile lor si au ajuns prinsi in plasa carismatica, insa  lucrurile trebuiesc spuse pe nume. In Romania, biserica Raul Vietii sau Miscarea Stragerii sunt doar doua exemple de miscari carismatice de care trebuie sa ne ferim. Din nefericire sunt multe altele care le urmeaza exemplul.

O primă decizie favorabila ptr. Ruth si Marius Bodnariu

Decizia judecătorului, parțial favorabilă, anulează hotărârea Barnevernet de a lua pe Ezekiel în custodie! În mod normal ar trebui să fie acasă cu părinții, lucru pe care îl așteptăm cu nerăbdare! Sperăm ca Barnevernet să respecte această decizie! Pe băieți îi vor putea vedea de două ori săptămânal! Nu s-a pronunțat în privința fetelor!

Menționăm că această decizie este doar un pas în procesul de a obține custodia finală a tuturor celor cinci copii! Lupta pentru copii continuă! Ne vedem la proteste pe 16 Aprilie.

Pastor Cristi Ionescu

My Soul Among Lions – un album de exceptie

 

 

https://mysoulamonglions.bandcamp.com/releases